There is no spoon!!!

O altfel de seara si-un altfel de concert

2011-08-21T16:07:00.005+03:00

In urma unui schimb de sms-uri cu Andrada pe obisnuita tema de weekend - unde-am putea sa ne taram fundurile si sa ne intoxicam mintile cu fum si etilice - am descoperit ca ea merge la Promenada Operei, un concert de arii din opere celebre ce se petrece in fiecare an in aer liber. Hm… Ce misto, mi-am zis!

E drept ca nu-s atat de educata in ceea ce priveste opera sau muzica clasica (de-asta nici nu eram la curent cu acest concert) dar ascult de mica (meritul parintilor). Stiu ce-mi place si ce nu. Ma topesc dupa Puccini. Imi plac vocile calde ale barbatilor mai mult decat vocile femeilor (desi nu e mereu o regula). Unele am senzatia ca-mi gauresc timpanul (nu toate), altele (a la Maria Callas) imi dau piele de gaina. Nu-mi place atat de mult teatralitatea exagerata, a la filme mute. Dar daca imi plac mult ariile (Boema, Madame Butterfly) pot trece peste scenele de tip :“Adieu! Adieu!”. Uneori ma emotioneaza chiar mai mult muzica clasica decat cea pe care o ascult eu acum.

Cu toate astea, nu merg suficient de des la spectacole. Am fost doar de cateva ori (5-6) in 10 ani (de tot rasul). Si nici nu ma ocup intens sa ma cultivez in sensul asta (desi imi propun de fiecare data). Practic, sunt o puturoasa. Ce fac aproape constant e sa imi mai iau cate-un ragaz de indie, electro si ce se mai asculta azi ca sa ma opresc pe Mezzo. Mai ales dimineata, inainte sa plec la birou. Ma umple de zen… Pacat ca nu tine mult (dar asta este o alta poveste).

Asadar, m-am imbracat pe fuga si-am fugit la Opera. Am coborat din taxi pe-o arie din Faust (la asta chiar am fost acum 6 ani). Am ramas un pic surprinsa cand am vazut ca tot spatiul din fata operei era plin, da’ PLIN de oameni. Ma asteptam la ceva mai restrans, 40 de fani de 50-70 de ani asezati tacticos pe bancutele din fata treptelor, nu ma gandeam ca va fi cam la fel de multa lume ca la Summer Well. Unii stateau in picioare pe alei, cei mai multi in fund pe iarba. Erau si tineri si oameni in varsta ( mai mult in varsta decat invers). Cred ca n-am vazut pe nimeni care sa fi fost si la Summer Well sau prin locurile in care merg eu (in afara de prietenii mei). In intunericimea aia parea ca e o cu totul alta multime decat cea cu care m-am obisnuit. Nu tu publicitari cool, nu tu artisti neintelesi, nu tu aere interesante. Da’, cine stie. Era intuneric. In afara unor pusti de 3-4-5 ani complet prost crescuti (carora le-as fi sucit numai un pic gatul), mi-au placut oamenii. Nu cred ca au venit " ca sa dea bine" sau ca sa nu rateze evenimentul monden al secolului. Muzica suna bine. Vasusem pe Mezzo ca-n strainataturi se intampla deseori astfel de concerte in aer liber. Mi s-a parut beton ca in sfarsit am prins si eu unul. Mi-l doream de multa vreme.

La fel de aprig mi-as fi dorit sa fi avut alt prezentator. Nu-mi mai amintesc cine a fost, da’ a fost fals si ridicol. Cum sa-i pronunti prenumele lui Gershwin pe romaneste? Cum e posibil sa nu stii de Gershwin (asta trebuie sa fi fost cazul; altfel, de ce i-ar fi stalcit numele)?!? Mi-ar fi placut sa nu fi aplaudat lumea chiar atat de politicos. As fi vrut sa ma manifest mai din inima, ca la concertele de rock. Sa chiui putin. Au fost vreo 3-4 arii la care as fi facut-o. Speram sa cante mai multe dintre ariile mele preferate. Dar n-au facut-o. Si ultima chestie, mi-as fi dorit sa le sparg balonul copiilor alora cand am avut ocazia. Da! Sunt un monstru. Nu ma topesc dupa copii. Mai ales cand sunt prost-crescut si imi strica momente. Iar asta a fost un moment misto. Multumesc Andrada :)

Doamna de la unu

2010-11-12T02:34:00.001+02:00

Dupa ce am intrat la facultate in Bucuresti, s-a pus problema unde o sa stau si cu cine. In camin probabil ca nu as fi reusit sa-nchid un ochi din pricina piticilor mei cu somnul si studentilor in eterna miscare browniana. Nemaivorbind ca imi era greu sa-mi imaginez cum as putea imparti o camera cu trei persoane si alte 100 care s-ar fi fatait pe usa noastra perpetuu. Cum am fi invatat in sesiune in tot vacarmul ala era un alt mister. Prin urmare, aceasta optiune a iesit din discutie. S-a hotarat ca o sa inchiriez un apartament impreuna cu o prietena foarte apropiata, colega mea de banca din V-XII. L-am gasit, nesperat de repede chiar, printr-un unchi. Ne-am intalnit cu proprietarii, niste oameni foarte faini. Nu pareau genul care intra peste tine cand ti-e lumea mai draga. Am cercetat apartamentul. Era grozav! N-am mai stat pe ganduri. Singura hiba a acestui apartament nu se afla in el ci sub el. Inainte sa ne mutam, proprietarii ne-au avertizat prieteneste ca ar trebui sa avem grija ce facem cu doamna care salasluieste sub noi. Aparent, era un pic nebuna. Cat de nebuna era, aveam sa aflam foarte curand.

Aproape in fiecare seara se infiinta la usa noastra o creatura mofluza cu par valvoi si privire de cotoroanta, scuipand si maraind ca o pisica isterica, ofensata din cale-afara ca o deranjam cu ceva… Cate ceva nou de fiecare data, bineinteles. Nici nu ne-am mutat bine si femeia asta a devenit o obisnuita a casei.

I se nazarea ca era televizorul prea tare si o auzea pe Andreea Esca. ?!?!?! Noi ajungeam acasa mult dupa stirile ei. “Si clopoteii… imi tiuie urechile…” Cuckoo! Tuna si fulgera ca ar fi trebuit sa dam volumul mai mic la combina. Ce atata Elvis?! Cine naiba asculta Elvis, nu stiu… Noi nu. Ne suiera din tocul usii ca o zgariem pe creier cu tocurile. Pe vremea aia, purtam tocuri… inca ma intreb ce a fost in capul meu. Adica n-avem decenta sa levitam pe scari sau prin casa... Goddamnit! Stiam eu ca mi-ar fi prins bine sa ma tin de yoga. Altcandva a ajuns la concluzia ca eu planuiam o spargere. M-a vazut pe camera video din dreptul usii ei mergand pas-pas. Trebuie sa fi fost foarte suspect… Deh, sa mai indraznesti sa pasesti delicat incat sa n-o deranjezi cu tocurile pe nebuna... Altadata ne-a amenintat ca stie ea ce facem noi la baie. Emmm… Say wha’?!

Orice am fi facut, nu era bine! Asta in conditiile in care nu ne-am spart in petreceri (doua au fost, de fiecare data de revelion). Am incercat realmente sa tinem cont de fiecare dintre jeluirile ei.

Culmea culmilor s-a produs cand s-a infiintat din nou la usa noastra, intr-o seara ca oricare alta, cu o noua problema. Nu mai stiu care era, dar imi amintesc ca ne-a tinut o prelegere mai lunga. Era vorba despre cum se astepta ea sa aiba in noi, proaspete studente, un aliat intelectual in blocul ala de analfabeti. Spera ca impreuna sa invingem prostimea. Intr-un final, si-a dat seama ca n-are cu cine. Eu si colega mea eram frumoase si atat. Pe mine m-a busit rasul din cada. Colega mea nu-si mai incapea in piele din fericire. “A zis ca sunt frumoasa! A zis ca sunt frumoasa”. Whoohoo! Inainte sa plece, ne-a suierat ca are conexiuni la nivel inalt cu fata bisericeasca din Romania, ca stie popi, episcopi si alti din-astia interconectati cu Dumnezeu. Si de nu ne potolim, o sa vedem noi!!! Pe Dumnezeu, pe dracu’, sau…? Exista o retea interlopa bisericeasca who takes care of stuff? Ca sa o credem pe cuvant, s-a rostogolit repede pe scari pana la vastele sale apartamente si s-a intors cu un album de manastiri din Romania in brate. Doamna cu buturuga din Twin Peaks curat-murdar! “Uite, Geta Marculescu, asta-s eu! Uite, Geta Marculescu. Uite… si aici, Geta Marculescu”. Ii sclipeau ochii de mandrie… Ne-a lasat albumul, ne-a mai aruncat o cautatura dementa si dusa a fost.

Uite-asa ne-a tinut 6 ani de zile… Daca initial ne cam prabuseam de ras dupa fiecare dintre vizitele ei, catre finalul sederii noastre in acel apartament, a ajuns sa ne stoarca de rabdare. Tot timpul, tot timpul se gasea cate ceva care sa o irite. No, femeia era dusa complet cu pluta si Slava Cerului ca proprietarul o stia foarte bine.

Acum un an si jumatate ne-am mutat de-acolo. Prietena mea cu prietenul ei, eu - de asemenea. In locul nostru s-au mutat niste prieteni de-ai mei. I-am avertizat viguros ca trebuie sa umble cu manusi cu doamna de dedesubt ori le va face zile fripte. Si ce sa vezi? Nebuna a disparut. Poof! Gone! M-a prins intr-o seara si mi s-a confesat indurerata cum fratele ei, cel cu care si-a deschis afacerea cu albumele bisericesti… a tradat-o! Firma a intrat in faliment iar ea si-a mutat centrul de greutate in celalalt apartament, pe acelasi etaj dar sub alti oameni. Karma's a bitch, huh?

Un proiect absolut beton!

2010-11-11T18:33:00.002+02:00

Medalia de onoare

2010-11-11T13:49:00.000+02:00

Aseara am fost la film, la Medalia de Onoare. N-am de gand sa povestesc despre film. Pot doar sa spun ca mi-a placut foarte, foarte tare si ca Rebengiuc m-a cucerit iremediabil. Stiam deja ca este un actor foarte bun, dar acum am cunoscut si o fractiune din alta bucatica din el. Omul. A aparut dupa vizionare impreuna cu regizorul si directorul de imagine pentru a raspunde la intrebari. A facut-o sugubat, ironic, carismatic si foarte true. Mi-a lasat senzatia ca e un om strasnic, pe langa un actor talentat. Vorba Andrutei, a fost atat de misto ca iti venea sa-l imbratisezi.

Una din intamplarile povestite post vizionare a fost legata de Ion Iliescu, care-si etaleaza pret de cateva minute in film zambetul ala impostor. Domnul Rebengiuc ne-a povestit cum, de ziua lui, niste dulaposi cu cascuta-n ureche si imbracati in costum s-au infiintat la usa lui un cos mare si un buchet de flori (sau ori ori, e posibil sa-mi amintesc gresit). El nu era acasa, asa ca a deschis fiul sau. “Stiti, tata nu e acasa, e …nu stiu unde”. “Stim…”, au raspuns dulaposii prompt si cu subinteles :]. “Va rugam sa ii urati La Multi Ani din partea domnului presedintelui Ion Iliescu”. A doua zi a fost invitat la Cotroceni, in audienta cu presedintele, unde Domnului Rebengiuc i s-a ivit momentul de aruncat cu ironii a la “nu sunt impotriva dvs, pur si simplu nu sunt cu dvs”. Nu i s-a opus :]. Din acel moment, nu s-a mai intalnit cu “Bunicuta”. Until this movie, that is :]

Altfel, go see the movie.

PS. E de zece mii de ori mai misto filmul decat trailerul.

Eeee...what's up doc?

2010-10-29T16:18:00.004+03:00

Acum zece zile m-am imbolnavit. De vreme ce eu racesc adeseori si relativ usor, nu m-am ingrijorat prea tare. Mi-am burdusit geanta cu bunataturi de la farmacie, m-am imbracat mai gros si-am asteptat cuminte sa treaca. Primul semnal ca totul avea sa se duca pe Marte cu satelitul, a venit miercuri. Cand cascau matele alaturi de mine de prea multa caldura, cand imi clantaneau dintii-n gura de frig. Febra, va sa zica! Joi m-a cuprins toropeala... Daca as fi fost pisica, as fi tors la gura sobei zile-ntregi, ca apoi sa trag cate-un pui de somn oriunde, oricand, in orice pozitie. Bine-ai venit moleseala! Joi seara... n-am putut dormi toata noaptea din pricina unui guturai. De dimineata, m-a trezit senzatia vie ca in gatul meu si-a gasit adapostul un cuib de piranha. Fucking shit? Raceala asta nu mai trece?

Cand sa-mi inspectez gatul, m-am speriat. Aveam dreptate. "Cuib de piranha" curat-murdar gazduiam, cunoscut sub chipul sau stiintific de "amigdalita". Nuuuuuuuu.... Nu. Nu. Nu. Nu! Imi aminteam vag ca trece greu si dureros. Si in mod sigur nu luam antibioticul care trebuie. Booon... Venise vremea sa verific diagnosticul. Asadar, febrila si cu gatu-n piuneze, mi-am urcat posteriorul intr-un taxi in cautare de vindecatori...

Prima doctorita la care am fost era medic de familie la nu stiu ce institut. Am gonit ca vantul si ca gandul ca s-o prind pana in ora unu, cand urma sa-si ia talpasita pe teren. Am ajuns la timp, ea nu era acolo. M-a apucat panica din nou. Mi s-a scurs si-o lacrima. Era vineri dupa amiaza, tarziu pentru orele lor de lucru, mi-era tare, tare rau, iar alt medic nu stiam in Bucuresti. Prin cap imi zburau injectii, lesinuri pe strada si morti iminente. Un vis. Pana sa alunec de tot in ipohondrie, a aparut doamna. Degeaba, as adauga acum, post consultatie. Mi-a identificat un suflu mitral de a carui descoperire parea foarte mandra (desi nu avea legatura cu motivul pentru care am ajuns eu la ea) si o micoza bucala de la antibioticul pe care-l luam de miercuri (ceva imposibil la momentul respectiv). Adica nimic (in orice caz, nu ce aveam eu). Printre altele sugera ca e grav, dureros ( no shit, Sherlock! ), ca n-o sa scap usor si ca ar trebui sa fac niste injectii. Daca n-are cine sa mi le faca, asta e...nu le fac. Apoi a mazgalit trei hieroglife pe o reteta, and off she went! Hm... parca nu trebuia sa mearga asa afacerea asta... Ori trebuie sa fac injectii, ori nu trebuie, which is it? De cand e pe vrute cand vorbim de medicina? Nu parea prea credibil ce spunea tipa asta acolo. Nici diagnosticul si nici tratamentul nu inspirau pic incredere.

Drept care, i-am alertat pe ai mei. Si-au facut cruce cand au auzit concluzia doamnei doctor si m-au trimis printr-o colega de-a lor la Panduri, institutul de ORL (care zbarnaie, by the way). Rezidentele de acolo au avut o reactie la fel de evlavioasa la aflarea diagnosticului ce mi-a fost pus, urmata de o rostogolire pe jos de ras. Amigdalita aveam. Evidenta, urata si pultacee. Iar situatia urma sa devina complet dezagreabila. Injectiile erau musai (din sase in sase ore timp de sapte zile), trebuia sa fiu tinuta sub observatie (internare), iar operatia de scoatere a amigdalelor nu era exclusa. Cu doi parinti medici in dotare si-un ORList brici peste gard, am scapat usor. Mi-au dat reteta, m-au trimis pachet acasa si la revedere. Daca lucrurile n-ar fi stat asa, internare ar fi scris pe fisa mea.

Intre timp, a trecut saptamana. I-am ars livezile si otravit fantanile cuibului de piranha din gat. L-am trimis la dracu', where it belongs. E grozav cand totul se termina cu bine. Insa totul s-ar fi putut continua altfel de-as fi mers pe mana medicului no1: ori cu o infectie si mai nasoala, ori cu mai multe amigdalite innodate una de alta. Cine a mai avut amigdalita stie ca una singura can be a handful, mai multe ar insemna iad.

Asa ca intamplarea asta nu poate decat sa-mi confirme ceva ce am uitat, dar stiam deja. E foaaaaarte putreda si foarte periculoasa situatia sistemului medical romanesc. Filmul "Moartea domnului Lazarescu" e departe de a fi o gluma (cine nu l-a vazut, sa-l vada). Reflecta foarte bine realitatea, calitatea si moralitatea multor medici din Romania. Asa ca nici prin gand sa nu va treaca sa mergeti fara recomandare la medic (medicul sa va fie recomandat si voi sa fiti recomandati lui). Nici prin gand sa nu va treaca sa nu verificati diagnosticul, tratamentul, etc.

Nu de alta, da’ va jucati cu sanatatea voastra cu toti Looney Tunes astia, care habar n-au medicina, dar o practica fara mustrari de constiinta.

Eternal sunshine of the spotless mind

2010-08-30T04:54:00.006+03:00

Post liceu am gasit cea mai tare doctorie pentru drame. Medicamentul minune impotriva tututor relelor. Angoase, tristeti, in VAMA vedeti voi pe dracu’. Waaaaay better than Xanax. Nu ca as fi incercat vreodata Xanax :), dar prin comparatie, barem asta pare natural…zic.

Pe vremuri, de fiecare data cand ceva incepea s-o ia razna in viata mea, o porneam de buna voie sau ma lasam dusa de ureche in Vama. Un weekend de exorcizare sa-i zicem. Cam asa cum isi scot babele straiele de sarbatoare ca sa se duca sambata si duminica la biserica la slujbe / sa depuna acatiste ca sa-si spele pacatele / sa revada luminita / sa se incarce de divin, asa mergeam eu in Vama ca sa ma umplu de bine, sa ma repolarizez pe plus.

Vara asta am avut nevoie de-o doza de Vama, iar weekendul asta mi-am luat-o. Premizele erau beton, plecarea asta insemnand o reintregire a pastaii de care vorbeam acum vreo doua luni. M-as fi bucurat de Andrada (pe care n-am mai prins-o de multa vreme la un tete-a-tete), de LOLA (marea surpriza misto din ultima vreme) si de Titus (pe care nu l-am vazut de ani buni). Radu & Mada are regular joys nowadays.

Insa dupa prima seara am trait un sentiment bizar. Eram gata, gata sa bag mana-n foc ca n-am mai gasit Vama mea. Ca sa fie clar, n-am de gand sa reincep povestea cu “s-a stricat Vama”. Vama pe care am cunoscut-o eu era DEJA un ghiveci sinistru pentru “connaisseuri”. Eu am prins firimiturile de dupa festin, dar alea pe care le-am prins mi-au parut lucioase si colorate. Ca sa o citez pe Lola, sunt o mierla. Daca stie careva vreun loc de mers la mare lipsit de bube majore (dubiosi cu lanturi de aur la gat, “papushe”), cu muzichii care fac sa vibreze scarita, ciocanul si nicovala (nu sa pacaneasca), in care sa nu mori de plictiseala, sa-mi zica si mie. Eu nu stiu sa existe. Asa ca in lipsa de o alternativa fezabila, Vama e ok.

Eh, anul asta, dupa prima seara in Vama, am simtit ca nu mai e in stare sa faca vreo terapie cu mine. Sau ca eu nu mai gasesc ce cautam acolo. Si nu pentru ca e un amestec kitschos de stiluri arhitectonice, sau pentru ca e plina de grobieni. Nici pentru ca e betonata toata sau pentru ca s-a ingustat plaja. Si nici pentru ca s-au mutat cluburile de pe plaja pe pamant.

1. Sa fim seriosi, Vama a aratat dubios dintotdeauna, bag mana-n foc!!! Sunt de acord ca au rasarit niste edificii mizerabile care dau multa vigoare aspectului de terci, dar Vama Veche per se nu e un sat frumos. Sfantu Gheorghe e un satuc frumos. Casele sunt toate din acelasi film. E nisip peste tot, iar daca vrei sa-ti faci de cap, poti merge descult oriunde. Cerul se vede intr-un mare fel noaptea. Poti sa te plimbi cu mijloace neaose de transport, daca cumva ti-era dor. E foarte frust si ingrijit. Thumbs up! E absolut beton. O sa plang daca se schimba ceva acolo. Dar Vama e o aparitie dubioasa;

2. Si daca s-a asfaltat, ce? S-a asfaltat pamantul ala pe care-ti rupeai gatul noaptea incercand sa ajungi pe bajbaitelea (caci lumina, mumu), cu niste surubelnite la bord, din punctul A in punctul B. Acum uite ca nu-ti mai rupi gatul. Daca era nisip din ala fin pe care sa poti merge descult din Sfantu Gheorghe, mai intelegeam, asa, mare paguba;

3. De oameni care sa-mi polueze aerul nu am prea dat. Ce-i drept, e sfarsit de vara. Si-or fi epuizat resursele. Dar, altfel, nu ma duc pentru alti oameni in Vama;

4. Iar cluburile s-au mutat de pe plaja pentru ca a inghitit marea malul. N-aveti decat sa depuneti o lacrimatie adresata lui Poseidon.

Nu stiu altii din ce motive merg in Vama, dar eu merg pentru muzica. Problema pe care am avut-o instant acum, a fost cu muzica. Vama e o stare de spirit in care muzica chiar conteaza. E singurul loc in care obisnuiai sa nu auzi muzica USOARA sau pur si simplu PROASTA la foc automat. OK, ati turnat betoane, ati construit ca niste idioti palatele alea cu termopane cu oglinda si inox, dar lasati-mi muzica. Sau dati-mi muzica aia misto… Eu depind de ea, mie imi schimba stari. Nu as putea sa traiesc fara, e atat de importanta pentru mine. Si ma indispune ingrozitor muzica proasta. Vineri am ascultat PESTE TOT muzica si veche si proasta, cam aceeasi de acum 100 de ani (cu schimbari mici, dar jalnice), eu fiind alta (imi place sa cred ca intre timp cred ca mi-a mai crescut capul).

Respectele mele mastodontilor, da’ frate, nu se poate sa existe in continuare acelasi playlist de acum 500 de ani. M-a disperat “Cabron”. O sa vomit daca o mai aud o data. A fost mare hit acum 5 ani. Gaaata! M-a disperat Catalin Crisan cu melodia aia a lui celebra de o tot pun diversi prin Expirat, Stuf, etc. NO MOOOOOOREEEE! Stop it! It’s killing me. Fac tartru de la ea. Si m-au disperat piesele alea minuscule, asa de plictisitoare ca nici nu te obosesti sa retii numele trupei. Basca, exista si muzica noua misto. Daca o cauti suficient, o gasesti. Ce-ar fi sa o incercam si pe aia?

O alta chestie pe care nu o inteleg este CE CAUTA ATATA LUME NOAPTEA LA STUF? Ziua muzica e foarte misto. As indrazni sa zic ca e cea mai misto muzica de pe plaja. Noaptea E HORROR, e incredibil de proasta. Cu toate astea, cand treci pe-acolo gasesti mereu UN PUHOI de oameni: baietii cu hamsii in par, ingropati in nisip si morti de beti, rockerii care stau numai inauntru si planuiesc sa dea foc locului (sper eu), baietii cu pulovarasul innodat la gat si aruncat sauvage peste camasa, grobienii cu pofta de bataie, replici de agatat ieftine a la “ce face fetele, joaca sport?” si semi prostutele la agatat. Se strang toti ca mustele la becul ala atarnat de falusul din fata Stufului si danseaza pe “Drumurile noastre toate”. WOW! Ce ne-am mai distrat!

Bad! Bad Friday! Sambata a fost salvata de prieteni, Shukar Collective (si schimbarea DJ-ului din Expirat?). La 12 noaptea m-am infiintat la Shukar unde am comentat-o pe tipa cea noua. Beton ca aparitie, energie, sex appeal… o roma pe cinste! Dar sunt mult mai tari ceilalti din proiect decat ea. Nu are o voce grozava. In rest, taves bahtalo! Shukar Collective rules!

Dupa concert ne-am indreptat tot spre Expiratul vietii, caci alta varianta mai buna n-am gasit. A fost foarte amuzant. Eram in formula completa de acum 6 ani. Atunci eram toti singuri, neintelesi si lipsiti de pace. 6 ani mai tarziu, sambata, chiar daca ne simteam cu totii cuprinsi / apasati de "adulthood", unii pe cale sa-si puna pirostriile, altii prinsi in chestii neunse cu ulei, am ramas tot numai noi 5. Ar fi fost momentul sa ne facem cu totii cate un tatuaj din ala cretin, care sa ne oripileze a doua zi. N-au vrut. Party poopers!

Mai departe, no more revelations. Just stupid stuff. Mi-am scapat tenisii in mare, m-am facut fleasca incercand sa-i recuperez. Si apoi m-am umplut de nisip. M-am transformat in japonezul care face poze in continuu. M-a cuprins starea de imbratisat oameni dragi si am imbratisat-o la randu-mi. Pacat ca au lipsit cativa din Vama. I-as fi imbratisat :) Dar pentru asta e de vina sucul de mere cu Absolut. Recunosc. M-am abtiguit :)

Concluzia e ori ca Vama nu mai e medicamentul francez H2O pe care-l administrau asistentele ipohondrilor, ori ca m-am facut eu mare (Vama a ramas la fel) si, prin urmare, am pitici mai rezistenti decat gandacii din Regie. To be continued…

PS. In the meantime: TEMA PENTRU ACASA. Cand va intoarceti de la mare, iesiti din Constanta spre Harsova si nu faceti prima la stanga spre Cernavoda, ci o a 2-a la stanga…. Inarmati-va cu o colectie de muzica clasica. Daca n-aveti, merge foarte bine si aia de la OMV (Debussi, Mozart, Beethoven, Prokofiev, ceva fin)… Si cum intrati pe drumul ala, play it. Trebuie sa prindeti seara si premizele unei furtuni. O sa intrati intr-un trip cel putin ciudat....

Eu (mioapa ce nu poarta ochelari desi vede confuz la 5 metri in fata), de pe bancheta din spate, m-am simtit ca la un maraton de filme “SF-Hitchcock”. Pe drumul ala sunt copaci cu coroana bogata care, in bataia vantului, se joaca intr-un mare fel cu imaginatia ta. As fi jurat ca sunt copacii aia umblatori din Lord of the Rings. In stanga si-n dreapta se leagana lanuri de porumb si alte ghizdoave inalte, relativ misterioase pe intuneric, care-ti dau senzatia ca e foarte stramt drumul, sau ca alergi pe un culoar spooky (asta mi-a amintit de fugareala prin lanul de porumb din Signs). Sunt tot soiul de vietati ce-ti taie calea. Fetele se jura ca au vazut si bufnite. Eu am vazut doar vulpea “aparent” zapacita de faruri, care s-a sucit si s-a rasucit de vreo trei ori pana s-a hotarat in ce directie s-o taie din fata masinii. Ted Bundy? Drumul pana in Cernavoda e plin de raspantii... Desigur ca multe dintre ele nu sunt semnalizate. Daca nu stii drumul si nu trece nici dracu', trebuie sa opresti sa scoti harta.... Freddy Krueger… Au aparut la debutul drumului doi sateni calare pe niste mijloace de transport cel putin ciudate pe-ntuneric, a la orci. Dar altfel, nici tipenie de om nu trece pe-acolo. Iar fondanta de pe tort e insight curat din filmele horror. Nu ai semnal pe telefon… Cel putin nu in Orange. Noi ne-am distrat, sort of :)

Rewind

2010-08-11T17:53:00.012+03:00

Imi doresc sa scriu o chestie de ceva vreme si nu stiu cum s-o formulez incat sa-mi obtin sentimentul de eliberare a la “na, c-am zis-o” si in acelasi timp, sa inteleaga realmente doar vreo cativa oameni. Pentru ca nu am gasit “calea”, am reinviat o bucatica dintr-o scriere mai veche “pe pozitiv” :))) ...

"Un neastampar nesuferit imi furnica din talpa pana-n crestet... Insecte!..."Imi doresc fluturi in stomac. Non-stop. Nu glumesc. Vreau fluturi care sa germineze colonii de fluturi, care sa nasca miliarde de fluturi… de toate natiile, nuantele, etc. Nu vreau doar rosii. Vreau sa fie verzi, oranj, galbeni, bej, turquaz (asta pentru miile de barbati care nu stiu ce-i aia), in picatele, degrade, cu aripi patrate, franjurate, in colturi, in coada de randunica, fluturi care sar, plutesc, merg, inoata, fac slalom, dau din picioare, injura si fumeaza, se arunca ... Diferiti sa fie! Si capabili sa induca stari. Sa li se faca training-uri periodice. Sa stea cate-un tartor cu biciul pe ei pana ma fac sa simt… As prefera sa fie delicati, dar daca asta nu merge, sa-mi tipe pana-mi ciulesc urechile. Sa fie pusi la colt daca o dau in bara si sa incerce din nou. Sa fie, Goddamnit.... Stiu ca nu e realist ce vreau... dar asta vreau eu! Din ziua 1 pana in ziua "X" (unde "X" tinde la infinit). As avea nevoie de ei ACUM!

Watch her disappear

2010-07-15T23:37:00.000+03:00

Formele fara fond

2010-07-10T03:16:00.008+03:00

A venit vremea sa-mi vars toata carca de nervi pe care am adunat-o in ultimele 6 luni… M-a invatat careva o injuratura in ungureste care mi-a parut grozava la un moment dat. Implica un cal si ceva injositor… Pacat ca nu mi-o amintesc. Daca nu as fi fost o demoazela in primul rand amnezica, apoi fina si aproape incapabila sa injure, numai porcovenii s-ar fi imbrancit la gura mea!!!!

Sa revenim… E vorba despre licenta… Sau cum “teoria formelor fara fond” rules!

Am terminat acum un an o facultate de la care aveam intrucatva asteptari. Insusi numele ei aduce a poezie, a deschidere catre orizonturi nebanuite, spre deosebire de restul facultatilor ce populeaza privelistea academica romaneasca din cretacicul superior incoace. Comunicare… Ce substantiv frumos…

Aterizata direct din medicina, mi-am inchipuit acum patru ani, cand am inceput facultatea asta, o alta lume: o lume boema, destupata la cap, profesori cu minti fertile, materii in acord cu prezentul, manuale pe care le-as fi citit dintr-o suflare…

Dintotdeauna am stiut despre mine ca-s aeriana, insa acum m-am depasit pe mine insami! Cu exceptia catorva materii decente, facultatea asta s-a dovedit a fi o semi pierdere de vreme, asa cum este, de fapt, intreg sistemul de invatamant romanesc. In toti cei trei ani am citit (in mare parte) numai carti roase de molii, ultimul racnet in comunicare prin anii '50, scrise de oameni duhnind a naftalina, insufletiti de energii mai mult decat comuniste. Mentionez ca aceasta facultate a beneficiat de toata bunavointa mea. Dar in contextul asta, needless to say ca am preferat sa navighez prin ea precum gasca prin apa, alegandu-mi cu mare atentie ce sa asimilez, evitand toate bazaconiile irelevante pentru anul 2010, for crying out loud!!!

In februarie m-am inscris la licenta. N-am avut timp sa-mi pregatesc lucrarea cum ar fi facut-o un stahanovist, insa jur pe rosu ca m-am documentat vreo doua saptamani, iar apoi m-am incuiat alte doua saptamani in casa, in care am scris zi si noapte precum picta Van Gogh in perioadele lui febrile. Scriam, fumam, scriam… Am slabit vreo 3 kilograme in afacerea asta.

Apoi mi-am sustinut licenta… cu emotii de scolarita (de care speram ca am scapat de cand prezint chestii for a living)… Am intrat in sala cu inima cat un purice. Am descoperit ca nu-mi merge prezentarea. N-a fost bai. Am inceput sa turui. Doi domni foarte importanti, un oarecare “Scafarlie” si inca unul, erau intens implicati intr-o alta discutie. Whatever... Doi erau atenti. M-am relaxat. Am continuat sa turui, fixandu-i pe ei. Am inceput sa glumim. Cei doi domni si-au terminat povestea. Cu totii incuviintau din cap in timp ce vorbeam. M-au intrebat niste chestii. Le-am raspuns. Apoi au fost curiosi pe unde lucrez, ce lucrez. Pesemne ca ii cucerisem. Eram aproape de final. Un domn mi-a atras atentia subtil ca stilul lucrarii este mai degraba eseistic decat stiintific. Desi mi-a marturisit ca e frumos scrisa, “mai potrivit ar fi fost stilul stiintific”, a conchis el. Mda… Fucking retards! Ceva scris de mine ar trebui sa ma reflecte, nu? Cata vreme stilul nu obtureaza continutul ci il potenteaza, unde e problema? S-a trecut suficient de repede peste problema asta. Parea ca pendulez intre 9 si 10...

Pana cand domnul “Scafarlie” a gasit nostim sa se joace un pic cu nervii mei si-asa surescitati, indicandu-mi o anumita pagina pentru a identifica o greseala. Randuri, randuri mi se perindau prin fata ochilor si totusi nu mi se arata nicio greseala … Asa ca m-am panicat. Progresiv. “Uita-te in josul paginii”. Ce naiba sa vad?! Nu mai eram in stare sa vad nimic! “Uita-te la citate”. Am inghetat… Am citat dintr-un manual pe care-l aveam in format pdf, al carui autor nu a catadicsit sa se semneze. Prin urmare, am rugat pe cineva sa-mi afle numele autorului. Am scris ce mi s-a spus. In clipa aia au inceput sa mi se deruleze tot felul de filme. "Respectivul mi-a dat numele gresit?". "Or fi fost doi autori si eu am scris doar unul?!"

Ce facusem de fapt… Nu gresisem numele autorului, insa inversasem doi autori intre ei in cele doua citate din pagina. Cand m-am prins, era atat de tarziu incat domnul “Scafarlie” ma scruta a doliu. Nu parea a fi fel si chip sa scap nevatamata din povestea asta. Mi s-a spus ca din astfel de greseli se pica licenta. Iar daca nu realizez gravitatea actiunilor mele, ar trebui sa fiu constienta ca e inadmisibil ce am facut!!! Si alte dubiosenii asemenea…

Mda… Am iesit din sala constienta fiind ca am incurcat-o rau de tot. Adio 10! Adio 9! Ma simteam ca si cum as fi fost proaspat calcata de compresor.

Dupa mine a venit, la trap, un alt domn din comisie, cel cu stilul eseistic. Sa ma calmeze, chipurile... I-am marturisit ca imi doresc sa repar cumva, ca as prefera sa ma pice si sa revin la vara decat sa iau o nota de trecere proasta. Vreo jumatate de ora mi-a tinut companie vorbindu-mi de parca era tata (cel putin asa am interpretat eu…). “Mai copile”, “nu trebuie sa pui la suflet”, “o sa fie bine, e doar o nota”, “ esti prea ambitioasa”, “esti un om minunat, esti o fata desteapta…asta conteaza”… Cel putin bizar! Am aflat mai tarziu ca e un muieratic si ca, probabil, imi facea ochi dulci.

Intre timp, coordonatorul meu mi-a sugerat ca ma pandea nota 7... Eu tanjeam dupa un master in afara, unde m-ar fi costat nota asta... Prin urmare, la sfarsitul zilei, m-am intors cu un discurs plin de baliverne, cu ochi umezi de catel batut, rugandu-i sa ma pice, explicandu-le cata nevoie am eu de nota mare, cum imi doresc sa-mi refac licenta. Indubitabil ar iesi "ceva mai fin" daca mi s-ar permite sa o sustin din nou in vara… Domnului “Scafarlie” ii sclipeau ochii de mandrie! Desi toata comisia se imprastiase in cele patru zari, el a facut pe dracu-n patru sa-i adune si sa supuna votului cazul meu. Cu totii se uitau cu drag la mine, de parca as fi fost prototipul elevului suprem. Au decis ca ma vor ajuta! Yey…thanks... Javre!

Chiar si-n acest ultim ceas, am sperat ca le va da Dumnezeu suficienta minte si suficient suflet incat sa nu fie atat de nemernici sa ma taxeze pentru o amarata de greseala de forma… si nu de fond. In definitiv reusisem sa instaurez o chimie foarte buna cu ei pana la povestea cu inversarea autorilor. Ei bine nu… Se pare ca nu i-am induiosat intr-atat de tare incat sa treaca peste singura mea greseala reala. Insa m-au picat, precum ii rugasem.

Am luat-o de la capat. Am refacut licenta. Am mai citit niste carti. Am mai invatat ceva. It worked out well for me. M-am incuiat alte saptamani in casa. Am suferit ca pitigoiul de spaima sa nu-mi scape inca vreo alta greseala monumental de stupida precum prima. In timpul asta am trecut printr-o depresie similara cu cele de pe vremea medicinei. Am prezentat. Totul a fost grozav.

Cand…ce sa vezi… " Domnisoara, am o singura intrebare. Nu ca m-ar deranja, dar observ ca aveti multe spatii goale in josul paginii." Whaaaaaaaat?!?!?! "Apreciez lucrarile curate, aerisite, dar nu cumva as descoperi ca aveti 32 de pagini daca ar fi sa elimin spatiile goale?”. Regulamentul de redactare a licentei spune ca e de preferat sa nu incepi un paragraf in ultima patrime a paginii, ar fi mai potrivit sa-l treci pe pagina cealalta (sau ceva similar). Si tot el spune ca ai voie sa folosesti un maximum de cuvinte per pagina (care maximum nu-ti permite sa umpli o pagina). Asta m-a sfatuit si coordonatorul meu. Pana la mutarea paragrafelor aveam fix 51 de pagini, cu una peste numarul maxim.

Te-ai gandi ca un profesor din comisia de evaluare a licentelor ar trebui sa stie toate lucrurile astea. Dar de ce sa-si bata el capul cu atatea informatii?! Mai bine sa-l arda aleator pe idiotul ala care n-a dormit nu stiu cate nopti ca sa scrie amarata aia de lucrare. Nu?

Am luat 9. And I don’t really give a fuck. Ma bucur ca am scapat cu o nota decenta, ca am mai citit niste carti, ca m-am imbogatit prin ceva.

Dar, ca fapt divers, imi vine sa adun toti piromanii din Bucuresti si sa reproducem incendierea Romei. Cand ma gandesc ca toate mizeriile astea vin din partea unor "formatori de oameni", ma apuca groaza. Si ma mai mir ca e plina Romania de idioti. Pai, de cine altcineva sa fie plina?! Fucking shit!!! Cum poti sa fii atat de nemernic? Cum e posibil sa conteze mai mult niste spatii goale (regulamentar lasate) si inversarea din greseala a unor autori decat continutul unei lucrari?

IMI E GREATA! GREATA!!!!

Blower's Daughter

2010-06-07T05:00:00.010+03:00

Acum vreo 5-6 ani am cunoscut doua tipe misto. Pe Lola si Andrada. Intr-o sleahta de dubiosi, erau ele. Andrada gandea chestii profunde, dar le exprima sucit, savuros si ironic, iar Lola gandea chestii profunde si le exprima foarte intens, cald si liric. Andrada parea a fi initial circumspecta si usor distanta, genul de om pe care il cuceresti cu greu, pe cand Lola a fost opusul, foarte calda si expansiva.

Schizoida cum sunt, am facut click instant cu amandoua. Iar din momentul ala, am devenit un soi de “Trio Galax”. Si apoi un ”Cvadruplu Galax”, cand a aparut Radu in ecuatie, prietenul meu bun din copilarie. Ce ne unea pe vremea aia erau problemele existentiale. Eram cu totii “in a sort of a crisis”. Eu ma luptam cu mine sa ies din doua relatii toxice - Medicina + primul meu prieten- si imi doream aprig sa aflu ce vreau sa fac cu viata mea. Andrada tocmai termina Dreptul, nu voia sa-l aplice si cauta sensul vietii (parca). Radu, proaspat mutat in Bucuresti, picat din pom fix in mijlocul iuresului, habar n-avea ce-l asteapta… Iar Lola, proaspat absolventa de Litere, suferea in tacere (dar intens!) dupa fostul prieten. Fara indoiala ca si ea era la fel de pierduta-n spatiu ca si noi.

Cum ne intersectam in aceleasi zone, am incropit firesc dialogul. Am inceput sa iesim mult impreuna. Am filozofat o multime. Am facut toate tampeniile pamantului. Ne-am povestit vietile. Am ajuns sa stim totul despre fiecare. Am fi putut filma un sequel pentru “Dreamers” al lui Bertolucci (minus scenele de sex).

Eram ca patru boabe-ntr-o pastaie...

Until shit happened, that is. Intr-o noapte, cred ca prin miezul unei saptamani, am iesit cu Lola. In seara aia am cunoscut doi indivizi, de care ne-am indragostit amandoua (fiecare de cate unul). Ea iremediabil, eu trecator. Cei doi indivizi, nelipsiti de bube, desigur. Numai ca amorezul Lolei era si mai bubos decat al meu. As zice ca a reinventat notiunea de ciuma bubonica rosie. Avea pirostriile puse de catre altcineva (chiar daca erau prinse complet disfunctional), am aflat noi prea tarziu. In punctul ala, indragosteala era deja imposibil de rupt.

Prin urmare, a inceput drama. Cu tot cu fugareala aferenta. Nopti la rand il vanam prin locuri. Dar si el pe ea… Cand se iubeau. Cand se aruncau la gunoi. Cand divorta. Cand se razgandea. Si apoi se razgandea din nou. O incercau pe ea conflictele morale. Si se certau. Apoi se zareau pe la terase. I se opera pulsul. O buseau lacrimile. Trebuia sa asculte “Blower’s Daughter” in mijlocul vreunui concert si sa se legene autist vreo ora. Urma o luna intreaga de autism in care suferea ca un caine (turbat). Primea un mesaj...

Dupa fiecare despartire, Lola se prabusea in balconul meu, al Andradei sau in bratele lui Radu si plangea in continuu ore intregi, zile intregi, de sarea camasa de pe ea. Numai venele nu s-a gandit sa si le scurteze (sau nu ne-a marturisit noua). Altfel, a trecut prin toate stadiile depresiei. Taica-su, capiat si el de nervi, cocheta cu gandul de a cumpara un kalasnikov, sa rezolve dracu’ odata problema. Probabil ca n-a gasit o intrare pe piata de contrabanda. Sau nu se mai produce kalasnikovul? Hm.

Cred ca ni s-au uscat gaturile de la atatea discutii si imbarbatari, ne-au amortit mainile de la atatea imbratisari, am fost secatuiti de energie de la atatea interventii. Ea… era instalata foarte confortabil intr-un cerc vicios din care “parca voia” si “parca nu voia” sa iasa. In doi ani, s-au impacat si despartit de un miliard de ori. Iar noi nu stiam ce sa-i mai facem ca sa o linistim. Insa visam cu ochii deschisi sa-i prindem si sa-i dam cap in cap pana se dumiresc "ce vor".

Totul s-a oprit intr-o buna zi, cand suspectez ca s-au aliniat planetele. Altfel nu-mi explic. Mi-ar placea sa-mi amintesc ziua aia si sa confirm cu vreo Mama Omida. Din momentul ala, au inceput sa se tina fiecare de promisiuni. El a divortat. Ea… inca il astepta. Si s-a-ntamplat precum in melodiile lui Stefan Banica Junior:

“S-au vazut… Pam, pam, pam… Era intr-o seara de maaaai… El avea… Pam, pam, pam… parul scurt, ea balai… Parca se cunosteau… Pam, pam, pam… Ochi in ochi se priveaaaau… Pam, pam, pam… Ca si cuuuuuum timpul ar staaaaaa in loc…”

Gen.

Amorul a fost resuscitat intr-o clipita, mai furtunos ca niciodata. Si cei doi porumbei au zburat undeva, in Bucuresti, impreuna. Unde? Habar nu am. Parca i-a-nghitit pamantul. Din punctul ala, NU AM MAI AUZIT DE EA. Cel putin nu in mod premeditat sau organizat.

Ne-am intalnit pur intamplator prin diverse locuri, pe fuga, simtindu-ne cu totii un pic incomod. Ea avea creierul spalat de fericire (cel putin asa sper). Si propunea de fiecare data sa ne revedem. Am incercat. Degeaba. It never happened.

Scenarii:

1. Our jobs were done and our services weren’t needed anymore. Noi am fost misto in tranzitie. Afterwards… la gunoi.

2. E genul ala de persoana care atunci cand intra intr-o relatie, uita de alti oameni. Important e EL. In jurul lui graviteaza pamantul. Gotta adore HIM. Hipnoza totala.
(Ar putea fi asta. Cand am cunoscut-o, era complet lipsita de prieteni si proaspat rupta de alta mare iubire)

3. In contextul infinitelor drame traite alaturi de noi, drame in care si-a calcat demnitatea in picioare, ii aminteam prea mult de perioadele nasoale dintre ei. Sau se simtea jenata fata de noi.

Daca as fi un personaj de benzi desenate

2010-06-05T16:54:00.001+03:00

...cred ca empatia ar fi punctul meu forte. In general, imi plac oamenii. Ii simt. Imi e usor sa ma imbrac in pielea lor, sa relationez cu ei, iar daca ajung sa-mi intre pe sub piele, nu e nimic ce nu as face pentru ei.

Problema e ca, uneori (din ce in ce mai rar), tot empatia este capcana in care pic. Uneori traiesc atat de viu alaturi de anumiti oameni, incat parca ma imbecilizez. Empatia mi se intipareste ca o pacla pe creier si pic intr-o naivitate debordanta.

Acum multi, multi ani, cand eram si mai pitica, am primit o bicicleta. Am luat-o cu mine afara, la joaca, si m-am intors fara ea. I-am imprumutat-o altui copil, prieten bun pe vremea aia. The little punk si-a insusit-o de-a pururi. Tot in perioada aia ghiftuiam toti copiii de la bloc cu dulciurile mele, ramanand mereu, ca o fraiera exemplara, fara sa le gust macar.

Nu o sa uit niciodata stagiul de oncologie. In fiecare zi, plecam de la spital rupta in doua. M-a facut zdrente. Efectiv s-a pisat pe mine si pe toate problemele mele inchipuite.

Un alt exemplu din zona dinspre maturitate ar fi “Lola”. Mi-a fost teribil de draga fata asta. Mi-a plans in brate nopti in sir. Nu o sa uit in veci cum se legana in balconul meu pe Damien Rice (pe repeat!), while I and two other “dummies”, were trying to kick some sense into her. M-au epuizat psihic tristetile ei. Cu toate astea, I walked her through each and every one of them. Cand au disparut, a disparut si ea, alaturi de germinatorul tristetilor. De ce? As fi vrut sa stiu. Eu impreuna cu ceilalti doi fraieri care au fost exclusi din ce a urmat in viata ei. A fost o mare dilema pentru noi.

Intre timp, am adunat mai multa intelepciune. “Nu papi ciorapel, nu pupi mohair”, spune un banc romanesc. Am invatat cum sa fac “empatia” sa plateasca cu varf si indesat pentru toate pagubele pe care mi le-a cauzat! Cel mai bun exemplu de “empatie gone wrong”, este ce fac eu ca sa-mi castig banii de pantofi si alte bagatele (precum reviziile la Distrigaz). Am facut din empatie un job. Se numeste strategic planning si presupune sa-ti sapi loc subtil pe sub pielea omului, sa-i sorbi cuvintele din gura, sa-i afli cele mai profunde ganduri, temeri, nevoi, sperante… Pick his head until you find the deepest shit ever about him. Iar apoi, sa te folosesti de toate astea… Sa i le picuri tot lui in ureche asociindu-le unui produs. Pe care el, prostul, o sa il cumpere. Caci pare a-i vorbi “asa de organic”...

Asta fac eu for a living. De cele mai multe ori e fain. Invat multe despre oameni si tot felul de lucruri. Dar e moral? Sau cum e moral cand tema mea e sa ma folosesc de gandurile unui alcoolic pentru a-l determina sa cumpere mai mult sau pe cea mai ordinara dintre posirci…

Empatia mea fata de alti oameni bag de seama ca s-a cam diluat, sau cel putin ce aleg sa fac din ea. Daca nu e “pe brief”, observ ca nu mai am nici chef , timp si nici rabdare sa-i inteleg pe toti. Desi sunt convinsa ca fiecare om are parti frumoase. Pentru oamenii dragi am din ce in ce mai putin timp.

Rewind!

What the fuck am I doing? Am senzatia ca am cam deraiat la nivel uman.

Cool stuff

2010-06-05T02:09:00.000+03:00

Everything will be alright

2010-04-09T02:09:00.002+03:00

Goodness gracious!!!

2010-04-01T15:47:00.001+03:00

Am primit ieri cea mai amuzanta chestie ever: "Indrumari si sfaturi pentru mireasa" publicate de catre Ruth Smythers in 1894, ziarul "Ghidul de Spiritualitate":

"Pentru gingasa tanara femeie care a beneficiat de o buna educatie in Legile Domnului, ziua nuntii este, in mod ironic, atat cea mai fericita cat si cea mai terifianta zi din viata ei. Pe de o parte este nunta in sine, in care mireasa este atractia centrala intr-o frumoasa si inspirata ceremonie, simbolizand triumful ei in a-si asigura un barbat care sa ii indeplineasca toate nevoile pentru tot restul vietii. Pe de cealalta este teroarea noptii.

Exista cateva tinere femei care asteapta noaptea nuntii cu placere si curiozitate! Feriti-va de o asemenea atitudine! Un sot egoist si senzual ar putea usor sa profite de o astfel de mireasa. Trebuie sa nu uitati niciodata une dintre cele mai importante reguli ale Bisericii in ceea ce priveste Casatoria: DARUIESTE PUTIN, DARUIESTE RAR, SI MAI PRESUS DE ORICE, DARUIESTE CU ZGARCENIE.

Este inutil, in majoritatea cazurilor, ca mireasa sa incerce sa refuze o initiativa sexuala din partea mirelui. In timp ce barbatul ideal s-ar apropia de sotia sa doar la cererea acesteia si doar in scopul procrearii, asemenea nobilitate si lipsa de egoism nu poate fi asteptata din partea barbatilor obisnuiti.

Mireasa inteleapta va permite maxim doua scurte experiente sexuale saptamanal, in timpul primelor luni de dupa casatorie. Apoi, odata cu trecerea vremii, va trebui sa faca orice efort pentru a reduce aceasta frecventa. Sa te prefaci ca esti bolnava, somnolenta, durerile de cap sunt printre cele mai bune prietene ale nevestei in aceasta problema. Argumentele, certurile, mustruluielile si cicalelile s-au dovedit de asemenea a fi foarte eficiente, daca sunt folosite seara tarziu, cam cu o ora inainte de momentul in care sotul ar putea incepe procesul de seductie.

Sotiile istete sunt mereu in alerta, cautand noi si din ce in ce mai bune metode de a refuza si descuraja pornirile amoroase ale sotului. O sotie buna trebuie sa ajunga sa reduca contactele sexuale la unul pe saptamana inainte de incheierea primului an de casatorie si la unul pe luna pana la sfaritul celui de-al cincilea an.

Pana la a zecea aniversare, multe sotii au reusit sa incheie perioada de a purta in pantece copii si au atins cel mai inalt tel, acela de a stopa definitiv contactele sexuale cu sotul lor. Dupa atat timp petrecut alaturi de sot, deja poate sa se bazeze pe dragostea copiilor si pe presiunile sociale pentru a-l tine acasa.

O mireasa inteleapta isi va face un tel din a nu ii permite niciodata sotului sa ii vada corpul descoperit si din a nu il lasa nici pe el sa se descopere in fata ei.

Odata ce si-a pus camasa si a stins toate luminile din camera, mireasa trebuie sa se intinda tacuta in pat si sa astepte sosirea mirelui. Cand acesta intra in odaie, bajbaind prin intuneric, femeia nu trebuie sa scoata niciun sunet pentru a-l ghida in directia ei, deoarece ar putea fi considerat un semn de incurajare. Trebuie sa il lase sa se chinuie si sa spere ca se va impiedica si se va rani usor, bun pretext pentru a-i refuza accesul la favorurile ei sexuale. In momentul in care sotul ajunge langa ea, mireasa trebuie sa stea perfect nemiscata.

Daca sotul incearca sa isi seduca sotia cu discutii lascive, aceasta isi va aminti instant o intrebare triviala, non-sexuala, pe care sa i-o adreseze. Imediat ce el raspunde, mireasa trebuie sa continue aceasta discutie, indiferent cat de frivola poate parea in acel moment.

Nevasta inteleapta ii va permite sotului sa ii ridice camasa nu mai sus de talie, in timp ce el isi va desface doar partea din afata a pijamalei, pentru realizarea conectarii. In timp ce el pufaie si gafaie, ea va ramane perfect tacuta sau va purta comversatii plictisitoare despre treburile casnice. Mai presus de orice, sotia va ramane perfect nemiscata si, sub niciun motiv, nu va ofta sau geme in timpul actului sexual.

Imediat ce sotul a incheiat treaba, sotia va incepe sa se planga de diferite probleme ce vor trebui rezolvate de catre sot. Multi barbati simt o placere sexuala majora in a se relaxa dupa comuniunea cu femeia lor, astfel incat sotia trebuie sa se asigure ca nu ii ofera nicio secunda de pace in aceasta perioada, de care el sa se poata bucura. Altfel, barbatul ar putea fi incurajat sa incerce din nou in curand. "

Dupa ce m-am rostogolit pe jos de ras jumatate de ora, am inceput sa ma gandesc, cum naiba o fi fost sa fii femeie si sa traiesti intr-o societate din aia... Sau cat de ticnita sa fii incat sa iei de bun ce zice duduia? Cum sa pozezi de-a pururi in petunie sfioasa? Si cat de neted sa ai creierul incat sa urmezi ad literam regulile alea complet anti relatie?

Dar cum era sa fii barbat intr-o societate din aia? Jeasus Christ! Mi-e mila de ei! Retroactiv :] Pentru ca sunt convinsa ca s-au gasit suficiente smintite care sa faca pe bune toate alea. Cum o fi azi sa dai de-o nebuna de-asta pe care s-o alergi pe intuneric, ricosand din colt in colt pentru ca dementa nu vrea sa aprinda lumina? Sau una care in timp ce face dragoste vorbeste despre oalele de Yena, sau ceva la fel de fascinant, gen cum se face puiul la cuptor.

Cum ramaneau oamenii aia impreuna in astfel de conditii? Din umor?

Sous le ciel de Paris

2010-03-27T23:12:00.010+02:00

De ziua mea nu am inteles nimic. Cel putin o vreme. Am primit un buchet de flori cu niste foi bizare, din care am remarcat numai niste rute si mai bizare de tren. Nici atunci n-am inteles nimic. Le-am deschis, le-am inchis si iar le-am deschis. Abia dupa ce am verificat de cateva ori am priceput ce se intampla. De fapt CE MI SE INTAMPLA…

Multa vreme am fost un pic paralizata de toata afacerea asta. M-a coplesit. Ma jur. A implicat ceva ce-mi doream sa fac de mult si pe toate persoanele care conteaza. Toate au complotat pentru ca eu sa primesc ceva la care nu m-as fi asteptat niciodata.

Urma sa merg in octombrie la Paris cu prietenele mele. Cred ca am purtat cel mai tamp zambet pret de o seara intreaga. Ba nu, o luna intreaga. Si-apoi, inca 4 zile. In Paris…

Am vazut si am auzit multe despre el. Mi s-a spus ca este cel mai grozav loc in care sa traiesti. L-am vazut de 1000 de ori in filme. Am invatat despre el la istorie, citind despre artisti sau scriitori. E genul ala de oras cu poveste... Drept pentru care in capul meu parea a fi cel mai boem burg dintre toate.

Pe de alta parte, mi-era teama ca n-o sa ma cuplez ca aia din Avatar cu aura de “romantism” ce zburataceste prin jurul Parisului. Aspectul asta imi obtura un pic reprezentarea pe care mi-am facut-o despre Paris. Mereu mi-a sunat a zahariseala inutila / culmea cliseelor, aproape sora cu kitschul.

So…hmmm… What to expect, what to expect…

Mi-am dorit sa vad Parisul altfel. Nu in contextul unei escapade romantice. Ar fi fost prea mult. Mai ales ca am obiceiul asta tampit sa imi construiesc in cap imagini cum vreau eu despre locuri si oameni. Ca apoi sa descopar ca sunt fakeuri. In ipostaza asta m-ar fi dezamagit. Cred...

Oh, it was not a fake! Poate doar Turnul Eiffel. In primele zile am vazut numai bucati din el, de la distanta. Si e ciudat ca am ajuns in Paris iar in primele 3 zile nu am apucat sa vad nemernicul ala de turn. Insa aparea cate putin in tot felul de locuri. Parca luandu-ne peste picior. Ba in reflexia unui geam. Ba de dupa o cladire. Ba doar varful deasupra unei cladiri. Ba departe, in ceata. Parea extrem de cool in jocul asta de-a v-ati-ascunselea. Vazut noaptea, gatit ca pomul de Craciun cu luminite copios aruncate pe el, care ba se stingeau, ba se aprindeau, aducea prea mult cu o chinezarie din Obor, a la fantanile cu muzichii dubioase si apa colorata. (In my opinion that is). Si da, per ansablu, il urasc pe Turnul Eiffel de aproape. Pe langa ca arata discutabil noaptea, mi-am blestemat zilele incercand sa urc in el. 2 ore (daca nu mai mult) am serpuit in jurul lui, in ploaie si vant.

Altfel, Parisul este cel mai minunat loc din lume. De fapt din lumea aia pe care am vazut-o eu. M-am simtit ca "Alice in Orasul Minunilor". Si cred ca am umblat peste tot cu gura cascata.

M-am plimbat pe strazi faine, pe langa foste teatre si cabarete. Am baut vin si cafea, am mancat quiche, am fumat peste tot (desi ma lasasem…), m-am plimbat prin galerii de arta, pe langa piete mobile superbe, m-am zgait la cladirile cochete si lumea ambalata intr-o mie de esarfe, am adulmecat miros de paine proaspata dimineata, la pranz si seara.

E fantastic cum pe toate strazile Parisului plutea parfumul boulangerie-iilor la orice ora. Nu cred ca o sa mi-l scot vreodata din nari.

In primul bistro in care am intrat am dat peste un chelner din cale-afara de volubil (mai tarziu am observat ca asa sunt toti). Ne-a intrebat tot felul de lucruri, printre care si daca am venit in Paris sa ne indragostim. Mi s-a parut “such a French thing to say” :)) Dar nu. Departe de noi!

In Montmartre n-am oprit la o cafenea la 2 metri distanta de niste tipi care cantau jazz pe strada. How cool was that? Era frig. Toamna. Mai frig decat in Bucuresti. Iar apoi am contemplat cum ar fi sa ne mutam acolo, asta dupa ce am zarit anuntul agatat de o mansarda: "de vanzare"...

Am pierdut multa vreme prin cafenele si bistrouri. In miezul zilei erau toate pline. Si nu populate de scabrosi “de Dorobanti” sau numai de turisti. Ci de tot felul de oameni. Probabil in pauze de pranz. Desi era frig, se strangeau afara. Ca la promenada. Iar tot ce era afara era atat de fain de contemplat. Nu pot sa uit cum aratau cladirile. TOATE cladirile. Erau una mai frumoasa, mai dichisita si mai bine intretinuta decat alta. Daca stau sa ma gandesc, totul arata putin ca pozele din Bucurestiul interbelic.

De fapt, tot Parisul este cochet. De la caladirile vechi si noi, doamnele de varsta a 3-a care merg cu metroul, la barbatii urati si pana la cateii cu freze flamboaiante. Fiecare dintre ei parea a avea o anumita demnitate (inclusiv cateii :)). Toti erau prezentabili, ingrijiti si mi se pare o mare realizare. In Bucuresti vad de cele mai multe ori opusul. Cel putin la oamenii trecuti de 40 de ani. Arata trist, “la voia intamplarii” si se comporta de parca a fi abandonat orice speranta. Barbatii sunt sifonati, burtosi si mandri de asta. Arata mereu de parca le-ar fi cazut dulapul in cap cu cele mai nepotrivite haine. Iar femeile sunt incrancenate, obosite, nearanjate. Parca poarta intreaga greutate a lumii pe umeri. Si parca uita sa fie femei. Nu zic sa fie niste fashioniste. Sau barbatii sa traga obsesiv de fiare pana se fac cat dulapul sau sa fie pedanti ca niste motani. Chiar daca viata in Romania e cu totul alta, I think this is not an excuse. Fiecare ar trebui sa se bucure de orice lucru mic dar fain care-l inconjoara.

Prin opozitie, parizienii au acel sarm. Nu-s sarmanti doar pentru ca vorbesc cea mai frumoasa limba de pe lume. Si nici pentru ca au trasaturi perfecte, sau joburi perfecte, o economie perfecta sau pentru ca s-ar scalda in bani. Dar pentru ca sunt expresivi. Jucausi. Au luminite-n ochi. Zambesc. Flirteaza. Sunt amabili. Optimisti. Se joaca cu hainele pe care le imbraca si la 60 de ani. Au 1000 de feluri in care isi poarta manusile, paltoanele, ciorapii colorati, esarfele si pantofii. Barbatii sunt demni si atenti cu ei. Femeile sunt extrem de feminine. Par fericiti. Sau nu stiu cum sa zic, fericiti de bucatica lor. Si asta cred ca-i pastreaza sarmanti. Am vazut tot felul de oameni. Si mi-au parut toti “vii”.

Hmmmm… Mi-a cam placut Parisul. Iar cand sa plecam, aproape ca mi-a incoltit o lacrima. So I thank everybody!!! In mod public :)

Gotta love this guy

2010-03-16T01:44:00.000+02:00

Dizzy Gillespie I mean :]

Madame Butterfly

2010-02-21T23:07:00.004+02:00

Prin liceu am avut o perioada in care am experimentat foarte mult cu muzica. In principiu ca sa aflu ce imi place si ce nu. Am incercat cred ca orice, adica orice gen de muzica aparent decenta.

Cel mai complicat a fost cu muzica clasica. Am detestat opera. Mi-a parut rece si artificiala. Mult prea dramatica. Incapabila sa-mi transmita ceva. Dar n-am abandonat chiar imediat, am inceput sa caut arii de muzica clasica pana mi-a sunat ceva "prezentabil". Am descoperit instrumente care suna demential in stil clasic. Cum ar fi pianul, vioara si contrabasul. Am aflat ca-mi plac notele minore versus cele majore. Am gasit ca pot fi la fel de calde si expresive ca tot ce ascultam eu pe vremea aia. Ba chiar mai expresive "when dealing with blueish frames of mind" sau cu omologul lor pe dos.

Imi amintesc ca mi-am petrecut multe dimineti (as in 5 or 6 in the morning) in resedinta din Polona cu Bach, Mascagni, Mozart sau Chopin. Incet, incet am inceput sa diger si opera altfel. Am inceput sa raspund la Turandot, Tosca, Traviata, si curand m-am prins ca de fapt imi place opera. Sau imi plac anumite opere. De Puccini m-am indragostit iremediabil. Iar opera mea preferata a devenit "Madame Butterfly", care e atat de lirica si expresiva incat bate la fund orice alta opera. Am ascultat-o de multe, multe, MULTE ori si niciodata live. Until today, that is :) Cu toate ca a fost "imperfecta" din cateva puncte de vedere, for me it was beautiful! In sfarsit am ascultat Madame Butterfly live.

Yey :)

PS. De citit si varianta mai comica a acestei seri aici by Andruta

Despre Dumnezeu si ai sai "apostoli"

2010-01-05T13:51:00.006+02:00

Proaspat trezita din somn astazi, ma chinuiam sa-mi adun neuronii pentru a-i compune un mesaj coerent Andradei . Suna la usa. Cine, naiba, sa fie? Am luat-o incet spre usa, am incercat sa descui, incuiasem cu alta cheie. Sa cautam cheile. Intre timp, soneria suna si mai furioasa.

Mai, ce naiba?!

Pana am gasit cheile, soneria a fost inlocuita de pumni in usa. M-am incordat nervos. Am deschis usa... Jaaaaaaaaaaaaaaaaaaaap!

Aproape sincronic m-am trezit cu un vreasc si un jet de apa in ochi. Am intepenit.

Un preot si aghiotantul lui au inceput sa ingane ceva pe limba lor intrebandu-ma apoi, mai mult retoric, daca pot sa intre in casa pentru a o sfinti. Raspunsul meu a fost ca nu e un moment potrivit. Nici nu mi-au iesit bine vorbele pe gura, ca m-au si dat la o parte, punand monopol pe casa mea. "Nu conteaza, ne ia putin".

Primul lucru pe care l-au facut, in timp ce eu ii urmam complet blocata, a fost sa stropeasca TOT peretele meu in dungi cu vreascul lor de apa.

"nnnnuuuuuUUUUUUUUUUUUUUUU!!!! Nu aruncati cu apa pe pereeeeeeEEEEEEEETI!!!!!!".

Ei, vizibil nederanjati, au zis ca nu-i bai. Evident ca nu-i bai. Nu l-au facut ei. Si sangele a inceput sa clocoteasca. Incet... Am pus mana pe un prosop si am inceput sa tamponez peretele. In momentul ce a urmat, complet psihedelic si el, individul ala deghizat in popa a venit la mine cu vreascul stropitor de apa si o icoana si mi-a mai aplicat un dus de la distanta.

Eu il priveam foarte circumspecta, a la "ce, naiba, mai vrei acum?". Privire la care am primit si un raspuns. "Pupa aici". Profunde vorbe, insa parca mai potrivite unui homeless ce umbla prin parcuri cu obiectul scos, facand invitatii porno in tufisuri. In punctul ala, cu casa invadata, peretele improscat si tot sangele urcat la cap, m-am deblocat si am articulat un "NU" indubitabil. Preotul nu a mai simtit nevoia sa insiste, asa ca a mai stropit repede, repede in dormitor (spre disperarea mea) si s-a indreptat cu al sau trepadus catre usa.

Insa nu fara a mai spune ceva, beyond stupidity. "Stati linistita, stati linistita ca nu se strica varul. Si nici nu trebuie sa ne mai platiti. Nu va MAI luam niciun leu". Poftim?! Adica... POFTIM?!
Cand eram mica nu stiam prea bine ce sa cred despre Dumnezeu. Am fost crescuta sa cred in el, in parte din pricina mamei, si in parte din cauza bunicilor foarte credinciosi, la care eram trimisa pachet pentru 2 luni in fiecare vara a copilariei mele.

O perioada am inghitit tot ce am fost invatata. Ceea ce nu-i surprinzator tinand cont ca m-am incapatanat sa cred si-n Mos Craciun pana la 7 ani. De dragul magiei ce gravita in jurul fenomenului, bineinteles.

Despre "relatia mea" cu "Dumnezeu" de atunci, din copilarie, imi amintesc cum bunica mi-a insuflat o anumita frica, o senzatie ca sunt controlata de catre cineva care stie tot ce fac. Acest "cineva" urma sa-mi rasplateasca obedienta fata de "cei mai intelepti" decat mine si sa ma faca sa platesc lipsa de respect si alte parascovenii.

Tin minte cum ma taraia la biserica, la slujba de duminica, sa fac purici pe langa cor. Slujba era lunga, numaram minutele in gand, iar eu nu intelegeam aproape nimic din ce se descanta acolo. Uneori nu reuseam sa aud nici macar cuvintele pana la capat. Sa fie pentru ca erau cantate de cele mai multe ori de catre preoti fara ureche muzicala? Cu siguranta! E de la sine de inteles ca dupa prima ora imi pierdeam toata rabdarea si ma comportam ca atare. Apoi primeam papara acasa. De-ar fi putut bunica-mea sa ma lege fedeles de cristelnita cu un calus in gura, cred ca ar fi plutit in al noualea cer.

O alta practica pagana de-a bunicii era sa ma duca de-o ureche la descantat. Nu numai pentru ca eram incredibil de obraznica, dar pentru ca aveam foarte des cosmaruri. Penitenta si absolvirea a ce se intampla cu mine erau mataniile ce urmau a fi facute sub ochiul etern reprobator al bunicii.

Sa zicem ca pana la 10 ani, bunica a reusit in misiunea ei. M-a facut sa cred in "ceva mai mare decat mine", imprimandu-mi simultan sentimentul de frica.

Mama, pe de cealalta parte se purta cu mare blandete cand venea vorba de chestii "dumnezeiesco-bisericesti". Nu a intrat vreodata cu picioarele in gandirea mea. In parte si pentru ca tata e agnostic.

De pe la 7 ani am inceput sa fac niste conexiuni, iar acea credinta (si-asa subreda) incet, incet, s-a surpat. Nu ca as fi fost vreodata convinsa de existenta unei entitati paranormale care pluteste in nori, insa imi placea sa ma las furata de ce nu reuseam sa-mi explic. Si sa infloresc, desigur, sa-mi gasesc eu povestile mele. Nimic nu bate imaginatia unui copil. Insa oricum ar fi aratat toate in imaginatia mea, practicile semi pagane bisericesti si circul aferent mi-au fost de neinteles inca de pe atunci. De ce trebuia sa pup obiecte despre care mi se spunea ca sunt "atinse" de Dumnezeu cand Biblia spunea ca e pacat sa te inchini la chipuri cioplite? Pentru bunicii mei si oamenii din universul lor era un intreg ritual. Trebuia sa pupi toate icoanele din biserica, pocalele si altele asemenea. Cu toate ca la mijloc era o contradictie...

Pe masura ce am crescut au aparut nenumarate. Femeie fiind, am descoperit ca in ochii Bisericii, femeia e ultimul om de pe pamant. Femeia nu are voie sa intre in biserica daca are menstruatie. Copilul trebuie musai botezat la nu stiu cate zile si alaptat de alte femei pentru ca e "murdarit" de mama prin nastere. Preotii insisi, propagatorii credintei, au facut terci din credinta lor si imaginea lor in societate, fiind prinsi facand toate ineptiile pamantului, de la a cununa oameni beti crita, pana la sex cu capre. Toate serviciile "divine" pe care le presteaza preotii, de la sfintitul casei pana la pupatul mainii popei, se platesc. Pai cum? Parca absolvirea de pacate si "iluminarea" nu erau de vanzare...
Nu imi amintesc nici macar un preot care sa ma fi inspirat in vreun fel, sau macar sa ma fi stimulat sa-mi pastrez acel sambure de credinta pe care l-am avut in copilarie. Daca astia sunt oamenii care se erijeaza in "propagatori ai credintei", ai "luminii", cei ce educa masele, cum as putea eu sa mai cred in ceva divin?

Damn! Long live Darwin!

(video via Andrei)

Sprechen Sie Rumanisch? Ja...oder...nein!

2009-11-29T22:47:00.011+02:00

“Cum e bine sa iti scrii un CV”, cam asa suna un articol de pe un site. Articolul era de bun simt, dar nu asta mi-a captat atentia. Feedback-ul kilometric ce rasarea din urma articolului nu trebuia ratat. Mai rar un asemenea valmasag de jeluiri agramate. Un real deliciu, sau… supliciu. Nu m-am hotarat inca. Insa una din concluziile importante era ca e bine pentru tine si pentru CV, sa il scrii CORECT GRAMATICAL.

Majoritatea nemultumitilor habar n-aveau sa articuleze 2 vorbe, dar aveau pretentii din belsug! Pretentii de salariu nesimtit dar fara experienta, pretentii de a fi angajati din prima fara perioada de proba, pretentii de a nu fi supusi lunii de proba neplatita, pretentia de a fi sefi din prima, samd. Na, pretentii de roman puturos si tarat lingvistic.

Mai mult, se simteau aproape insultati de caznele la care erau din nou supusi pentru a pune gheara pe un job. Ca, deh, sa construiesti o fraza cu sens nu poate fi decat o munca herculiana...

O sa incep cu un citat dintr-o duduie. Nu dam nume.

“Multi angajatori doresc sa lucram cu probe de lucru 1 luna neplatita vi se pare normal? dupa ce stai si lucrezi 1 luna iti spune ca nu corespunzi . Sin aceasta luna te munceste sa faci detoate sa speli pe jos ca femeie de servici nu se mai gasesc. Dupa ce am termiat proba de lucru mai vin si alte persoane si tot asa, ne mai miram cum se inbogatesc uni peste noapte mai merg la alta firma aceleasi conditii si cum dumnezeu sa te angajezi in asfel de conditii? Aceasta tara este o tara in potriva omului”

Pai daca omul e ca madame de mai sus, cred si eu ca tara e IMPOTRIVA lui (a omului, adica). I’d most certainly be!!! Nici eu nu te-as angaja cand esti atat de putin stapan pe limba romana, IN ROMANIA, tara in care incerci sa te angajezi (ceea ce presupune sa interactionezi cu alti vorbitori fluenti de limba romana).

Dupa ce-si varsa pomelnicul de trairi, alta duduie incheie apoteotic:

“VA SPUN ACESTE LUCRURI CARE LE-AM TRAIT EXPERIENTE NEPLACUTE SI DAUNATOARE PE PLAN PSIHIC AM MULTE SA VA SPUN DAR TIMPUL ESTE PRETIOS”.

Au! Doare! Nici nu stiu de unde sa incep sa corectez aceasta fraza. It’s so very wrong!!!! Pai cum sa empatizez cu o asemenea fiinta? Mi se strepezesc dintii numai incercand sa gasesc un sens frazei!

Miscat de confesiunile duduilor de mai sus, un domn de moda veche sare intr-ajutor:

“Ar trebui sa se plateasca aceea luna de proba si daca nu corespunzi barem sti ca nu ai muncit degeaba”

“Am zis!” –as mai adauga eu pentru izul de moda veche! Cat despre “agramaticalitatile” domnului, zi-le tu Andrada aici si aici .

O alta victima a societatii, vorbitoare de 3 limbi straine (o adevarata “poligloata”, judecand dupa cum le vorbeste), a carei viata se intampla intre 2 pampersi… se baga si ea in seama…

“Salutare la toti cei care citesc acest mesaj.Sunt 100% de acord,defapt suntem niste victime ale societatii,nu stiu daca se merita sa ne mai batem capul cu problemele societatii...Eu sunt afara de 5 ani,nu am nici o experienta de munca in tara, am facut si eu o facultate de 2 lei cum se zice, adica particulara, fara nici un interes pt angajatorii din Romania. La ora actuala vb 3 limbi straine in afara romanei dar fara interes pt ca nu am experienta corespunzatoare pt a accesa la un domeniu care miar place. In afara am muncit ca babbysiter, vanzatoare si chelner...Pot fi bagata in seama in tara cu experientele astea, chiar daca capacitatile mele de a face ceva mai mult sunt ridicate?”

OMG. Care capacitati?

As putea sa continuu cu citatele, dar simt cum imi creste tensiunea!

1) Cred ca inainte de a avea ORICE pretentie, ORICE PRETENTIE WHAT SO EVER (la o viata mai buna, prieteni mai buni, un job mai bun, etc), orice om ar trebui sa invete niste reguli elementare… de gramatica! Ce-i cu cratima, cum e cu dublu "i" (din "stii", de pilda) si alte cele.

E INADMISIBIL (ca sa nu zic altfel) sa ajungi la varsta angajarii si sa faci greseli gramaticale de clasa a 3-a. Vorbele sunt primele semnale de interactiune. Daca le-ai parjolit pe-astea, s-a dus dracu' tot!

2) Nu o sa dezvolt mai mult subiectul asta, pentru ca sper ca o sa-l mai dezvolte Andrada, cum a si inceput, de altfel :-) . Insa tin sa adaug ca nu e o rusine sa nu stii lucruri sau sa gresesti. E imposibil sa le stii pe toate. But by Jove you can try! Manuale de gramatica sunt pe toate drumurile. E o rusine sa nu faci nimic. Primul pas, si cel mai greu, pare-se, e sa recunosti :-)

3) Pariez ca unul din primele motive pentru care personajele citate mai sus au fost respinse in urma interviului, a fost viciul de limbaj. Si nu mai vorbesc de cate alte prejudicii de imagine si de fond se mai face vinovat viciul asta.

Pe bune, cred ca i se poate gasi o utilitate mai buna cartii de sub piciorul mesei. O spun cu tremur in glas si o doza de speranta. :-)

This is fun!

2009-10-23T20:50:00.006+03:00

Iata ca m-a pocnit si pe mine curiozitatea sa aflu ce cauta sa afle oamenii cand nimeresc pe al meu blog. Si nu mica mi-a fost mirarea...

1) "o conversatie cu un ghiocel"
Mmmmmda...nu stiam ca poti avea conversatii cu ghiocei. Ce-i drept, am auzit ca unii oameni obisnuiesc sa vorbeasca plantelor. Personal mi se pare ca e pe langa incredibil de comic, o completa pierdere de vreme. Imagine: "Dragul meu ficus, cum esti? Ce-ai facut azi? Nimic? Pai cum nimic? Si ficusul, hop, mai creste un centimetru. Eu am muncit, ca oamenii seriosi! Poftim? Te-ai zgait la o cioara? Pac...ii mai creste o frunza! Si cioara ce-a zis? Pai asa te-am invatat eu? Bad, baaaaaaaaaad ficus! N-o sa-ti mai pun Puccini o saptamana." STUPID!!!!

2)"curvar.blogspot.com"
Am folosit eu vreodata cuvantul asta pe blogul meu????? Ma refer la primul...

3)"poti face baie la hernia de disc"
Nu...n-ai voie. Apa si sapunul sunt niste lucruri sfinte, pe care trebuie sa le folosesti cu moderatie. EVIDENT CA POTI SA FACI BAIE! Poti si e recomandat sa faci baie zilnic cata vreme nu ai o rana deschisa (ceea ce nu e cazul herniei de disc). Iar pentru hernia de disc baile cu sare de mare si sare cu sulf sunt apa in desert. Happy? People! Take baths for God's sake!!!!

4)"provident verifica daca lucrezi"
So...cine este acest "provident" si de ce verifica daca lucrez?! E un nou SPP? Suferim de mania persecutiei? Well...si daca te verifica, ce? "Salutare tie Georgele si tuturor ascultatorilor nostri (de la provident)"! Ca sa zic asa...

5)"cele mai strasnice accidente"
Mai...recunosc ca uneori sunt morbida, iar cand vreau sa descriu starea de tracasare pe care mi-a provocat-o careva, folosesc exprimari plastice, care de multe ori implica sange pe pereti. Insa de la a fantaza de dragul glumei, pana la a gasi placere in a vedea efectiv creieri atarnand de oglinzi... e distanta mare. Asa ca, draga domnule care cauti de-astea, te sfatuiesc sa iei legatura cu un psiholog, psihiatru, si altii din aceste sfere.

6)"despre terapia pentru mitomanie"
Buna seara si tie micutule mitoman! Welcome to the family! Stii, e foarte simplu sa scapi de mitomanie. You just have to stop lieing. And, poof! You're cured. If that doesn't work...ia-te de manuta cu baiatul care cauta "accidente strasnice" si la psihiatru cu voi. Ole!

7)"despre somnambulism"
Ehe...boala grea. Ma bucur ca mai exista si alti panicati de subiect. Nu stiu cum se vindeca. Nu pot decat sa sper ca sunteti de-astia ca mine, care doar rad in somn si din cand in cand mai dau cate-o raita prin bucatarie dupa apa. Daca in schimb sunteti niste prim-balerini ce evolueaza pe balustrada balconului in loc de scena Teatrului Bolshoi...nu pot decat sa va urez sa aveti un echilibru de invidiat.

8)(and now comes my personal favorite - domnite suspinand in glastra)

"Radu love is not really today"

Suna asa....a chintesenta :-)))))))))) Radu. Trebuie sa avem o discutie!

Despre tigari si alte rele

2009-10-22T13:53:00.011+03:00

So...numai eu stiu vreo cativa oameni care isi fac rau cu bunastiinta si mai mult decat atat, CU PLACERE (cu mine in frunte).

Cred ca cel mai bun exemplu care sa-mi sustina teoria ar fi tigara. Obisnuiam sa spun si sa cred ca imi face placere sa fumez. Orice fumator e convins de asta. Ba mai mult, ar fi in stare sa se certe cu oricine pentru a-si sustine punctul de vedere. Tigara inchide intotdeauna un cerc, iti da acea placere rotunda.

E misto sa fumezi dupa masa. Tigara de dupa masa e ca desertul ala cu ciocolata topita de la Barcelona, cel de la care-ti ploua-n gura numai amintindu-ti.

E misto sa fumezi la cafea. De fapt...nici nu-ti poti imagina cafeaua fara tigara. Sunt ca Pic si Poc, Lolek si Bolek, Tom si Jerry, s.a.m.d. Parca nu au gust unul fara celalalt.

E misto sa fumezi in cluburi, cand bei. Aici nu inteleg prea bine de ce, sincer...stiu doar ca e un must.

E misto sa fumezi dupa sex, cand ai timp de pierdut, cand esti plin de nervi.

E misto sa fumezi punct.

Well...not really! Dar asta mi-a tot repetat mie una din emisferele capului, aia sensibila la nicotina. Sunt 3 saptamani de cand m-am lasat de fumat si traiesc cu aceeasi senzatie, ca era misto sa fumez, ca imi facea o imensa placere sa fumez. Nici vorba de dependenta. Eu dependenta de nicotina? Jamais, cum ar zice frantuzul!

Mi-am aprins o tigara, dupa 2 saptamani de absenta a lor...si avea un gust ingrozitor. Altfel decat il stiam. Era inecacios si bizar. De parca as fi mancat nisip si as fi inhalat fum de la teava de esapament in acelasi timp. Nu am putut decat sa o pufai. La fel si pe urmatoarea. Mi s-a facut putin rau si am amtetit. Cu toate astea creierul meu inca refuza sa inteleaga ce se intampla. De ce nu e gustul bun, si de ce nu ma opresc daca realizez ca nu e bun? But I did stop...again. Pentru ca stiam ca asta trebuie sa fac (nu pentru ca mi-o doream).

Se spune ca unii oameni nu se vor impaca niciodata cu cele 2 realitati, si vor regreta tigara ca pe a long lost friend mereu.

Asta simt si eu acum apropos de tigara si de alte lucruri la fel de toxice si addictive for me (dar pe care le-am iubit la fel de mult). I wonder if it's true what they say... "Cause that would be fucking sad!

PMS people

2009-10-14T11:57:00.011+03:00

Daca e ceva ce ma provoaca mereu, este vorba despre oamenii isterici. Imi dau seama ca femeie fiind, deci supusa PMS-ului, isteroida sunt si eu. Dar nimic nu se compara cu momentul in care intalnesti un om eventual si prost si isteric, care reuseste in timp record sa-ti schimbe starea la 180 de grade.

Mie-mi sare tandara in general din motive legitime (sau usor de evitat), principalul fiind invadarea spatiului propriu. Iau foc cand sunt preocupata de ceva si cineva incearca sa ma scoata din "ale mele", cand cineva ma irita on purpose si uita sa se mai opreasca, cand sunt concentrata sau contra cronometru, cand cineva incearca sa-mi rupa metrica, sau cand cineva incearca sa-si impuna punctul de vedere ignorand, sau refuzand sa-l ia in considerare pe al meu.

Oricine poate sa genereze usor isterii in mine urmand pasii de mai sus. Dar tensinea nervoasa degajata va fi mica, scurta si controlata :-)

Oamenii care reusesc aproape mereu sa scoata ce-i mai rau din mine in materie de nervi si istericale, raman oamenii prosti si taximetristii.

Astazi o sa ma opresc asupra celor din urma, pentru ca viata mea din ultima vreme a ajuns sa fie foarte organic legata de ei (sunt putoare si nu am cu ce altceva sa ajung la munca). Dar si pentru ca multi dintre ei sunt incredibil de imbecili si nesimtiti. Aia normali, respectuosi, neinvazivi, fani sapun si anti kitsch/manele sunt un fel de rara avis. Vreo doi am intalnit. Si erau in tranzitie.

Ce am patit azi... De vreo cateva zile sunt ca in transa, cu gandul fixat la weekendul ce urmeaza, adica weekendul in care o sa-mi "desfac" cadoul. Aseara eram de-a dreptul zen dupa o sticla tare buna de Pinot Noir impartita cu 2 oameni tare dragi. Nici macar uraganul de-afara nu a reusit sa-mi amorteasca starea aia misto.

Until ...he came along. The taxi driver! Cunoscut printre prieteni ca "Nea Caisa", iar printre clienti probabil ca "Porcusorul Isteric". Ei, Nea Caisa s-a descurcat numai bine sa ma umple de nervi! Nu mai stiu in ce taxi m-am urcat, dar la sfarsitul cursei as fi dat cu el de pamant. Initial m-am bucurat ca nu am mai auzit intrebarea "unde mergeti". Care ma enerveaza. Ci din contra, am fost invitata sa poftesc. Si am poftit in scurt timp...la sangele lui, tasnind in valuri si decorand parbrizul.

Imediat ce a pornit, a inceput sa boscorodeasca. Nimic nu-l multumea pe omul asta. Toti sunt rai. Toti fura. Toti sunt prosti... Bine ca esti tu destept, mai draga! Ce-mi plac mie oamenii care se plang ca nu au bani, dar nici de muncit nu au chef sa munceasca, gen taximetristii aia care n-au chef sa ia o cursa de 10 RON, caci e prea scurta pentru domniile lor, dar prefera sa zaca intr-un loc juma' de zi. Si-apoi se plang ca duc o viata grea, ca statul e nu stiu cum (dar nu merg la vot), ca romanii sunt nu stiu cum (dar asa isi cresc si ei copiii). Si exemplele pot sa curga la nesfarsit.

Dupa vreo 10 minute, pe micul isteric l-a strafulgerat! "Zinca Golescu?...E strada buna?".

Nu, nu e! E singura strada neasfaltata din zona. INSA poti sa o fentezi si sa mergi numai 3 metri de drum prost (as opposed to the 15 imaginary km in his mind). Altfel spus, motive reale sa te ingrijorezi ca-ti futi masina NU AI(lui i-am zis-o mai politicos). Insa in loc sa se calmeze si sa-si vada de drum, Nea' Gutuie a continuat cu bombanitul. Ca nu, ca el nu merge pe strazi proaste, de ce sa-si strice el masina, si de ce, ma rog, n-am zis de la inceput?

Pentru ca sunt rea! De-aia! Ce intrebare e asta? In punctul ala...am inceput si eu sa ma aprind. Adica...daca ai spaime de-astea, de ce nu intrebi TU de la inceput? In fine, i-am zis sa ma lase in jumatatea buna a strazii si o sa merg eu pe jos (adica tot eu fraiera!). Deja trebuia sa-i fie limpede ca nu o sa-i pun la incercare cauciucurile-i pretiose si ca este momentul sa taca naibii sau sa schimbe subiectul.

El, comenta intr-una... Ca trebuia sa ii zic de la inceput. Caci daca ii spuneam nu ma mai lua. Fi-ti-ar cauciucurile vietii! Numai cititoare-n ganduri nu m-a facut mama! S-apai atunci i-am intins o hartie de 5 RON (un pic peste cat ii arata ceasul) si l-am rugat (frumos) sa opreasca masina (inainte sa fac BUM!).

Aici i s-a rupt filmul... A mai bombanit cate ceva, dar era limpede ca bate in retragere. Nu a vrut sa opreasca masina contrar insistentelor mele, ba din contra, aproape ca a bolborosit niste scuze. Dupa care a reluat placa cu sistemul romanesc, infrastructura, parlamentul, scoala, guvernul care a picat. Ai dracu' de hoti, disperati, nesimtiti, curvari... ?!

Omul s-a panicat ca nu o sa-si mai ia decat o parte din banii pe care ar fi putut sa ii ia si si-a mutat toata ura si istericalele catre alte sfere...mai inalte... Insa atitudinea lui de aplanare a conflictului a fost alta. El, om integru si muncitor, care a facut lucruri in viata, a cedat 'cause he's a better man, in fata nesimtitei de mine, produsul societatii bolnave romanesti, care ceva mai bun decat sa se plimbe cu taxiul n-are si care l-a pacalit si i-a pus gand rau ca sa-si strice masina printre obuze.

Fiecare om e aproape exclusiv vinovat pentru ce i se intampla, toate acele lucruri care il fac isteric si frustrat. Nu ai fost prezent cand era momentul, ai ajuns taximetrist frustrat. Live with it! Nu e ok sa incarci pe altcineva cu frustrarile sau greselile tale. Si nu e normal sa traiesti cu sentimentul constant de ura catre tot, cu impresia ca toata lumea "ma bate", de la extraterestrul de pe Saturn pana la catelul de pe strada.

Le doresc acestor oameni sa se trezeasca la realitate (cat mai repede), sa se schimbe, sau sa schimbe lucrurile care-i frustreaza, sa-si asume actiunile, sa realizeze ca si ei sunt vinovati pentru ce se intampla in jurul lor. Pe principiul "do more and whine less"!

Ca-n bancurile cu politisti

2009-10-06T15:41:00.015+03:00

De cateva luni m-am mutat pe langa Carrefour Orhideea, undeva intr-o zona de case. M-am indragostit de apartamentul meu (deh, orice cioara isi iubeste puiul). Dar ce e-n jurul lui…. Fereasca Sfantu’! Strada pe care stau e ca pe timpul celui de-al 2 le-a razboi mondial, ori te scufunzi in noroi, ori iti rupi gatul daca nu te uiti pe unde calci. Si mai e si plina de caini. De fapt toata zona e plina de haite de caini. Iar cu cat te apropii de Carrefour, cu-atat incepe sa devina mai spooky.

Exact la confluenta dintre Plevnei si Calea Giulesti (vis-a-vis de Carrefour) sunt niste stradute pline de bordeluri. La capatul stradutelor se preumbla “zanele”, care “zane” sunt cred ca printre cele mai hidoase prostituate sau “pimp-ete” pe care le-am vazut vreodata. Octogenare toate si mustacioase, cucoanele alea par “putrezite” sau nu stiu cum sa zic, decazute pana-n iad si-napoi.

Chiar in spatele lor se afla bordelurile, niste case lungi cu multe camere la parter, aratand ca fiind parasite. Intrarile sunt pazite de cate o femeie creola si obeza, revarsata in cele 4 zari ale unui scaun. Iar in jurul tuturor acestor minunatii, graviteaza tot felul de indivizi, unul mai dubios decat altul.

De cand m-am mutat in zona, mi-a fost cam frica de stradutele astea.

Unde vreau sa ajung… Joia trecuta, pe la 8, ma apropiam de Carrefour Orhideea. Tocmai ce intram pe una din stradutele descrise mai sus. Era incredibil de aglomerat, multe strazi erau inchise, lumina nu era. Iar taximetristul in loc sa aiba rabdare sa se dilueze traficul, a hotarat sa o ia pe o strada cu sens interzis.

Pe strada cu sens interzis, din intuneric, ne astepta o masina de politie cu politistul din dotare probabil cu inima palpitand de emotia delapidarii ce va sa vina. “Nino, nino, nino. Opriti! Actele la control.”

Domnul politai, cu bordelurile-n spate, inconjurat de pesti si curve, i-a luat taximetristului carnetul pe 3 luni si m-a lasat pe mine fara mijloc de transport. Asta cu mijlocul de transport mai e cum mai e. Dar sa-i iei omului aluia carnetul in conditiile in care tu esti intr-o ditamai cloaca…mi se pare culmea nesimtirii.

In ultima vreme stau prost cu nervii. De fapt, stau asa de prost cu nervii ca mai am inca un pic si ma sparg. Prin urmare, fara sa gandesc prea mult, am inceput sa ma iau de politai. In fine…el de o stupiditate inepuizabila si tare-n clont (pana cand l-am rugat sa-mi dea voie sa-l inregistrez) , eu tare-n clont. M-as fi certat cu el pana poimarti daca nu as fi fost convinsa ca mai degraba inteleg girofarurile ce zic decat el.

Asa ca l-am mai marait un pic pe politai, si am pornit-o cu inima cat un purice pana acasa. Evident ca in dreptul bordelurilor s-a gasit careva sa se ia de mine, de mi-a stat pulsul.

De atunci mi-a ramas fixata in cap imaginea aia suprarealista (dar foarte romaneasca) a unui politai stand fix in centrul unui abces de puroi (pe care-l ignora), dar care e in stare sa taxeze ceva mai putin grav, si sa ma puna pe mine in pericol lasandu-ma sa zburd fara taxi, printre proxeneti si curve, ca pe-o pajiste de flori. Bravo, mah!

PS. Morala: "Un politist cercetand un geam spart:
- Mda, hmmm....ahaaaaaaaaaaa....daaaaaaaaaaa.... E exact cum mi-am inchipuit! Cine s-ar fi gandit? E spart pe ambele parti!"

Brainwashed

2009-06-09T18:32:00.011+03:00

Ii multumesc Andrutei ca ne-a adunat pe toti de ziua ei in Vama din tot sufletul meu mic si negru. Nu a fost nebunia de altadata, adica furnicarul ala furibund care umplea toate ulitele, toate mesele de la restaurante si fiecare patratel de plaja. Nu am dat nas in nas cu toti demolatorii pamantului. A fost fix cum trebuia sa fie!

Mult controversata pista de biciclete mi se pare incredibila, ca altfel nu stiu cum sa-i zic. Pare neterminata (ca orice alt lucru facut in Romania) si se vede ca nu are ce cauta acolo. E ca iPodul in Papua Noua Guinee. Adica uluitoare. Pe-o parte ai hartoape, bolovani, balarii, pe cealalta ai beton. Estetic vorbind, mai bine ramanea totul dintr-o bucata. In plus, paradoxul e ca un om pe bicileta nu am vazut plimbandu-se pe ea! Numai bipede folosindu-se pe propriul aparat locomotor. Dar mai comic decat asta e ca din ea rasareau niste "araci ornamentali", aparent lipsiti de orice alt scop, intrucat florile sau copaceii ce se doreau a fi sustinuti pareau a fi sucombat. O fi un nou trend si nu stiu eu?

M-am bucurat sa observ ca a disparut sinistrosenia aia de Bavaria. Ma mir ca a rezistat chiar si-un an. Mi s-a spus ca a fost incediata.... Mda...pare sfarsitul firesc al unui loc ce sfideaza bunul simt :-) Insa am remarcat o noua aberatie arhitectonica, un nou hotel oribil fix pe buza plajei, la 2 metri de "pista cu araci ornamentali". Singurul element "salbatic" din el e ca a fost cotropit de vrabiute si cuiburile lor (good job ladies!). Altfel, arata incredibil de kitschos. Si nu-s impotriva civilizatiei. Ma jur! Dar daca tot sunt unii atat de ahtiati sa civilizeze Vama, de ce nu ar face niste locuri care sa se pupe cu locul cat de cat? Si nu ca nuca-n perete... Cel putin ca exterior, sa imprime senzatia de boem, iar in interior sa fie cum vor ele. Dar de ce trebuia sa arate ca un hotel de Mamaia tocmai in inima Vamii? Vama e misto asa cum e, boema. Asta e un lucru de exploatat, nu de schimbat. Trebuie sa fii cumplit de prost sa nu stii sa valorifici asta.

Other than that, cat am stat in Vama mi se pare ca am avut timp. Quality time. Timp pentru toate lucrurile alea pentru care nu am niciodata timp. Timp sa ascult oamenii, timp de dormit, timp de reactie, timp de ras, timp de pierdut, timp de citit, timp de facut tot ce mi -a tunat.

Acum ca m-am intors, imi dau seama cat de dor mi-a fost de Vama. Desi e una din putinele " instant chemistries " ale mele, am sarit-o un an. Ori pentru ca am abuzat prea mult de ea cativa ani inainte. Ori pentru ca pur si simplu am mai crescut, si incepuse sa ma oboseasca. Ori pentru ca (in capul meu) inca mai purta toate dramele pe care le-am inecat in etilice pe-acolo.

Am plecat din Vama ca dupa o vizita la cabinetul Lacuna din "Eternal sunshine of the spotless mind": cu creierul spalat de Bucuresti. Si e reconfortant sa stiu ca nu si-a pierdut calitatile terapeutice. Inseamna ca mai am pana trec pe Xanax :-)

Seize the day, Wax Tailor

Courtesy of Andruta, care a avut grija sa-mi bage sistematic in cap melodia asta :-)

2% pentru Greenpeace, 2% pentru Greenpeace,

2009-05-07T14:46:00.003+03:00

I love this!

Home, sweet home!

2009-04-03T00:25:00.004+03:00

De fiecare data cand ma duc la Focsani si depasesc un pic perimetrul casei, ma apuca groaza. Si-mi amintesc de ce de-abia asteptam prin liceu sa ma duc dracu' si sa nu ma mai intorc...

Imi facea greata toata fauna aia de fetite in stare sa recite dintr-o rasuflare numerele masinilor tuturor smecherasilor din oras, FARA sa le stie macar numele. Ei nu erau Gigel, Costel sau Gogu, ci VN23BMW. Iar "smecherii orasului", posesorii masinilor cu nenumarati cai putere, imi pareau a fi mai inepti decat ineptia insasi. Si mici. Si poluanti. De-a dreptul scarbavnici, cand isi afisau sila aia parca inepuizabila pe post de sarm.

Si acum 2 ani era ca acum 10 ani, si acum un an tot ca acum 10 ani, si azi la fel. Orasul asta e ca in The Truman Show. De ani de zile zace sub un clopot de sticla si dincolo de el e o complet alta lume.

Pe strazile din Focsani e ca-n Kirghistan. Poti sa vezi de la pustoaice de 12 ani in chiloti cu paiete, pe tocuri, toate machiate ca la carnaval, musterii cu manele pe telefon, in trening "Adibas", un pulover peste si pantofi cu varf tuguiat, viitoare fotomodele (tarate pe la tribunale pentru detinere de prafuri dubioase de mici) pana la bodyguarzi deghizati in costume Armani subtilizate din tara capsunilor sau a spaghetelor.

Seara, fetele si baietii nu mai ies la plimbare ca altadata, mergand frumos pe trotuar sau in parc. Ci se plimba in masinile parintilor. Dau 1000 de ture ca hamsterul in rotita, se claxoneaza, isi arunca ocheade printre stergatoare, poate poate i-o observa careva. Iar in copacii si borduriile parcurilor intra din plin...

Vara, in Focsani se dezlantuie Divina Comedie. Tot orasul e impaienjenit de masini cu numere de Italia sau Spania. Iar soferii lor veniti in vacanta sunt adevaratii regi ai soselelor. De dimineata pana seara se plimba tantosi cu masinile lor inchiriate de parca ar fi pe Coasta de Azur. Se mai opresc din cand in cand pentru a scuipa o samanta, o vorba magulitoare vreunei domnite. Prin supermarketuri vorbesc o rom-italiano-spaniola desavarsita. "Como si zice, ca stiti eu stao de molto in Italia". In discoteca (pentru ca nu se poate numi club) iti e dat sa auzi comenzi a la "o aqua borborosata, va rog". O aqua de care?!? Furculision, curat murdar!

Oare exista un cromozom pe care acesti oameni il poseda si poate fi extirpat? Ma-ntreb si eu...nu dau cu parul! Desi as cam da...

People should change!

2009-03-16T15:31:00.009+02:00

Nu stiu cine a scos vorba asta de duh, ca oamenii nu se schimba. Cred ca avem niste trasaturi care persista in noi ca paduchele in fruntea pisicii. Cred in mostenirea genetica si predispozitii. Cred ca exista niste lucruri care ne definesc si ne imping in actiuni. Dar nu cred ca e musai sa ne conduca. Mai ales daca-s din coasta necuratului. Oamenii care vor sa se schimbe sunt capabili sa o faca daca realizeaza ce pot pierde stagnand, sau cata mizerie pot imprastia.

Spre exemplu, cand eram mica eram mitomana. Probabil ca toti copiii sufera de un grad mai mare sau mai mic de mitomanie pentru a se feri de "invazia parintilor" (etern panicati sa ne scape de sub papuc). Dar cand ai niste parinti ca ai mei, mitomania nu se explica. Foarte tarziu am inteles cat am fost de lepra si cat rau le-am provocat ferindu-ma de ei. Si am schimbat asta.

Ce ma lasa perplexa e cum unii oameni nu se schimba, frate! Poate sa le smotoceasca Katrina si toate surorile ei din golful Mexic toti copacii din fata blocului, toti vecinii si toti cainii comunitari si ei raman la fel. Poti sa le explici pana poimarti ca-i suspectezi ca se trag din Belzebut. E inutil. Raman impasibili, de parca ar fi complet lipsiti de inervatie in emisfera creierului in charge cu emotiile. Why, oh, why?

" When you're smilin'....keep on smilin'... "

2009-03-03T14:15:00.006+02:00

Bia ma provoaca sa ma gandesc la 6 situatii in care zambesc. So... besides the obvious situations when everybody smiles, as zice ca mai zambesc atunci cand:

1) germinez o rautate
2) cand sunt abtiguita
3) cand sunt ironica
4) cand am ceva de ascuns
5) cand vreau sa consolez
6) cand trec vreo 2-3 luni dupa o furtuna

Leapsa

2009-01-18T13:49:00.002+02:00

No, vad ca am primit o leapsa de la Diana, care a pornit de la Andruta, my hyperactive friend: sa imi bag nasul pe CharityGift.ro, sa-mi aleg 5 produse pe care mi le-as dori si sa explic de ce.

Asa ca am intrat pe site. Despre ce e vorba. CharityGift.ro este un magazin online care ofera tot soiul de produse faine. Dar nu in asta sta frumusetea siteului, cat in ideea din spatele lui.

Poate ati vazut filmul "Pay it forward", in care un om face un bine cuiva, beneficiarului "binelui" trebuie sa faca un bine mai departe, etc. Cam asa sta treaba si cu Charity Gift.ro. Daca tu cumperi din produsele lor, contribui la sustinerea unor cauze sociale. O parte din banii pe care ii dai pe produsele cumparate se duc inspre diverse fundatii de ajutor umanitar. Mai mult decat atat, tu iti poti alege cauza pe care vrei sa o sustii cand cumperi un produs, nu se duc banii aiurea, ceea ce, iarasi, mi se pare foarte misto.

So intrati pe site si sa ne intoarcem la leapsa. Produsele care imi fac cu ochiul sunt:

1) Ceasul pandativ 'cause I have a thing for watches...si asta pare a fi mai cu mot in frunte.

2) Coloana sonora a filmului Moulin Rouge pentru ca pe mine m-a spart.

3) Spumant de baie 'cause it looks yummy.

4) Masinaria Cehov. Nina sau despre fragilitatea pescarusilor impaiati pentru ca imi plac piesele lui Visniec

5) Incredibila si trista poveste a candidei Erendira si a bunicii sale fara suflet pentru ca nu am citit-o si imi place Garcia Marquez.

Acestea fiind spuse, dau leapsa mai departe lui Radu, Mandarinei, Alexandrei, Mirunei si Biancai.

Din ciclul "Alinuta, ce-i acolo in televizor? O foarfeca!"

2008-12-23T00:30:00.010+02:00

Familia asta a mea are niste gene care se articuleaza in mine tot mai evident.

De la mama am luat in principal treburi care tin de circuitele etajului superior: psihic labil, tendinta de a ascunde cateodata lucruri care ar trebui verbalizate, nevoia de a fi in control plenipotentiar asupra mea si a altora, spiritul caritabil (ea e un fel de Brigitte Bardot a Focsaniului, avand in grija vreo 7 caini comunitari, eu daca intalnesc 20 de cersetori raman fara bani in buzunar), capacitatea de a ma sacrifica pentru altii (niste "altii" dragi), devotamentul, imaginatia bogata, talentul de a despica firul pana-n maduva lui.

Am structura osoasa, ochii, forma degetelor si inaltimea de la tata. Tot dinspre cromozomii lui vin empatia, caldura, inventivitatea, nevoia si abilitatile de socializare, dar si neindemanarea (calc in scrumiere, vars oja pe pereti, cafea in pat, ketchup pe mine), buimaceala, tendinta de a fi "in graba mare" mereu, oriunde si oricand.

Asadar, nu e cum banuiam eu printr-a 5-a ca-s adoptata. Sunt in mod clar copilul celor de mai sus. Iar azi mi s-a mai demonstrat inca o data acest lucru. Ma intrebau oamenii:

de ce in loc sa duc televizorul la reparat, i-am infipt o foarfeca pe langa butonul care se incapatana sa nu ramana in matca,
de ce in loc sa perseverez in a cauta un instalator in plina inundatie, am facut un sistem de scripeti din linguri, polonic, mestecau pe care sa se prelinga apa in lighean si mai multe oale (next step: rasturnarea dezavantajului intr-un avantaj prin infiintarea unei plantatii de orez)
samd

Ei, de ce?! Pentru ca pot si pentru ca sunt fata mamei si a lui tata.

Ce s-a intamplat azi. Tata nu e bautor de tarii de nicio culoare pentru ca se pare ca ii fac foarte mult rau. Cand vin sarbatorile, stabileste un rendez-vous cu dealerii lui de vin. Dealerul de vin din Focsani, din cate am inteles eu, e pe genul nas rosu, restrans la vorbe, putina minte. Si ce-a putut sa faca ipochimenul asta. I-a adus un butoias de-ala care in mod normal se inchide foarte bine, neetanseizat. Tatal meu cel grabit mereu, oriunde si oricand... NU a verificat daca e infipt bine dopul. Ajuns acasa, mare-i fu stupoarea cand a descoperit cum 4 litri de vin s-au strecurat din portbagaj in masina. O partedin cei 4 l s-au imbibat in tapiteria de la picioare. Restul de vreo 2-3 litri balteau sub ea.

"Ce s-o duci la service s-o curete aia, ca n-au timp, trebuie sa smulga tapiteria... e complicat".

Asa ca spirit intreprinzator cum e, a picat pe ganduri. A analizat masina. A incercat sa gaseasca o nisa in tapiterie.... Tapiteria...a dracu'...nu s-ar fi dat la o parte! Asa ca, iata, si facultatea e buna in situatii de-astea unde rezolvarea de obicei vine din experienta de viata. Sau poate ca providenta i-a iluminat seringa din punguta cu bombonele pentru colesterol, dureri de cap, mancai, alergici, etc. Ca niste Sisifi, am extras impreuna, juma' de litru de vin printr-o crapatura mica, mica, mica din tapiterie CU O SERINGA de 20 ml.

Dupa vreo ora, ne-am prins ca nu eram pregatiti sa ne sacrificam noaptea. Tata are hernie de disc si vertebre cu ciocuri, iar eu sunt femeie! Numai Chuck Norris e echipat pentru asa ceva. Si-atunci... ai zice ca am renuntat. Ei bine, nu. Lucrurile nu sunt niciodata atat de simple. Si asta pentru ca un om inventiv nu se da batut niciodata. Si-atunci o lumina celesta s-a abatut asupra... pulverizatorului! L-a gasit tata abandonat intr-un recipient de lichid de geamuri (unde-i era si locul, de altfel), iar providenta i s-a aratat din nou... Munca de Sisif s-a triplat, fapt observabil in decurs de o ora.

Injositi, am capitulat cu un rezultat al efortului mintii incalcite de 1 litru de vin extras. Restul de 3 stateau relaxati in continuare in masina. N-ar fi fost mai bine s-o trimitem la jupuit de tapiterie la service? Cu siguranta! Dar cu cine sa te intelegi?

How can you catch a ghost?

2008-12-11T23:16:00.003+02:00

Or better yet... how can you get rid of it? Nu am in cap filme proaste unde apar lucruri translucide in human shape humming buhuhu... Ci alt gen de filme, cu alt gen de spectre, mai horror decat cele horror prin consecintele lor. Ma enerveaza ca AM UN BAGAJ! Ma enerveaza ca eram acolo cand se adunau lucrurile-n el si n-am facut nimic benefic mie. Ma enerveaza ca bagajul meu ma incorseteaza! Ma irita ca atarna pretty heavy incat sa-mi fie greu sa uit ca-i acolo! Ma deprima ca din cand in cand capata o viata proprie si simte nevoia sa para viu... desi stiu ca-i plin de schelete. Ma ingrijoreaza ca inca ma face sa-mi fie frica. Ma scoate din minti ca imi controleaza reactiile! Ma intristeaza ca bagajul meu de spectre mi-a luat poezia si-a facut mancare de castane din ea. Stiu ca bagajul meu e cu siguranta mult mai mic decat al altora. Dar e al meu! Si MA ENERVEAZA!!!

Blanoz- Jumatate tu, Jumatate nu

2008-12-04T16:20:00.004+02:00

Hitchcock, I tell you!

2008-12-03T15:35:00.013+02:00

Trebuie sa ma mut. Si pentru ca trebuie sa ma mut, am o multime de lucruri de rezolvat. In curand o sa am si eu, ca si melcul, casa mea. Insa tot ca melcul ma ocup sa se intample asta. Am de umblat in tot orasul si nu am timp s-o fac. Pentru ca trebuie sa lucrez, sa dorm ca sa pot sa lucrez, sa traiesc ca sa pot sa dorm ca sa pot sa lucrez si tot asa. E un cerc vicios, iar eu le vreau pe toate. Azi dimineata ar fi trebuit sa ma trezesc devreme ca sa mai bifez niste lucruri pentru casa.

Numai ca azi noapte, pe la 1, ma incerca un neastampar. Drept urmare, pana la al 3-lea cucurigu de dimineata, n-am fost de clintit. Si pentru ca n-am ascultat de primul cucurigu, I was late!

Mai aveam la dispozitie vreo 2 ore sa aflu daca o sa ma dea careva in judecata pentru ca am amanat 2 luni sa merg la primarie cu documentul casei in original, sa platesc impozitele, pe constructor, sa ma hotarasc, eventual pana infloresc magnoliile, ce gresie vreau in bucatarie si sa ajung la birou pana bate ceasul ora 1. Si era deja 10. Intr-un oras civilizat, probabil ca nu m-ar fi apucat panica, dar aici...

Vreo 30 de minute m-am jucat de-a v-ati-ascunselea cu bancomatul Transilvania de vis-a-vis de Dinamo. In ce consta jocul. Eu incercam sa scot bani, sau chitanta. El imi arata "Operatiune anulata" ?!?!?!?!?!?!?!?!?. Cand l-am chemat pe paznic sa observe dracia dracului. Same shit happened. Cand ala a chemat o cucoana din BT- mi-a scos chitanta. Dar imediat ce a intrat in cladire, bancomatul cel bizar a luat-o de la capat. Si iar am chemat-o pe cucoana. Sub privirile-i circumspecte, si privirile-mi bulbucate, bancomatul a scuipat 10 RON. What the FUCK? Cand a tuns-o cucoana, si ma pregateam sa scot restul banilor mi s-a aratat "Operatiune anulata" DIN NOU. Mhm... funny! Ha..ha. So, I was either in a horror movie, a live comedy show, either on crack. Cucoana insinua varianta a 3-a...din moment ce insista ca nu e stricat si a vazut cu ochii ei ca bancomatul merge. Eu si paznicul ne uitam in continuare la el ca la nebuni. Intr-un final, bancomatul s-o fi saturat sa-mi joace renghiul si mi-a dat suma mult dorita.

Asa ca mi-am insfacat banii, m-am uitat de vreo 2 ori in jur si am sarit intr-un taxi. Taximetristul, un pusti cu ochi albasti si plictisitori, a tinut sa mentioneze ca e incepator in arta taximetriei (e o arta...nu stiti voi...mi-a explicat mie un alt taximetrist). Nu stia cum sa ajunga pe Calea Giulesti, sau la Carrefour Orhideea, sau in Regie...in fine. Am dat si eu peste unul mai picat din luna decat mine. Bon. M-am oferit sa-i explic. L-am dus si eu pe unde stiam (de-acum 2 ani) ca e mai liber. Well, de-acum 2 ani, lumea a evoluat...

Oamenii cumpara masini pentru toti membrii familiei: copil, sotie, bunic, bona si toate rudele pensionate pana la gradul 3. Ca altfel nu-mi explic ce-i cu tot balamucul asta... Ce nu reusesc sa imi mai explic, si ma bantuie de ceva vreme este: CE CAUTA TOTI OAMENII ASTIA PE STRAZI INTRE ORELE 10 si 14? Copilul chiuleste de la liceu, bunicul, rudele pensionate se duc la urgente sau prin farmacii sa-si trateze bolile inchipuite sau o ard prin supermaketuri de plictiseala. Dar restul? Or fi toti liceeni, pensionati, reprezentanti medicali si curieri? Nu pot sa inteleg cum naiba la ora 11, intr-o zi de munca, e tot orasul blocat. Don't they have jobs? Toti oamenii astia care misuna pe la orele astea, ce fac? Cine sunt ei? De ce nu stau acasa?

Mai mult decat atat: UNDE SE DUC TOTI OAMENII ASTIA? Tot unde se duc si norii? Sau e o conspiratie universala al carei scop nu-l inteleg eu? Si de ce n-au alte preocupari decat a se plimba cu masina si a burdusi strazile?

Vreo 2-3 ore am facut in trafic ca sa ajung in 3 puncte apropiate si apoi la birou. Am dat o caruta de bani pe taxi, caci n-aveam cu ce sa ajung in toate locurile alea fara sa pierd si mai mult timp. Si cred ca or sa infloreasca magnoliile pana imi gasesc eu gresia de bucatarie.

I need to learn how to tango!

2008-11-28T12:38:00.002+02:00

Fuck it! I need to learn that!

Am descoperit ca pe langa vioara, pian si violoncel, mor dupa acordeon. Dar nu dupa orice neam de sunete care ies din acordeon. Ci dupa cele cu influente franceze si spaniole, care curg in sansonete, in tango si in jazz. Si cat cat de frumos suna tangoul. Mi se par fantastice salturile din tango, de la sunetele catifelate, moi la cele agresive, smucite. It's passion baby! Pure passion. E o muzica vie!

Am fost aseara la Gotan Project... Mmmmm...cum sa descriu. Nu a fost tare, sau misto sau genial. A fost pur si simplu FRUMOS. A fost tare, tare frumos! Am simtit muzica de aseara in capul pieptului, asa cum e firesc sa o simti. Desi daca stau bine sa ma gandesc, e posibil sa o fi perceput la fel toti cei din primele 14 randuri. La fiecare bas sau trecere de la suav la puternic aveam senzatia ca Sala Palatului o sa se sparga in bucati peste noi. Mmmm...da! Tare frumos concert!

"Bucharest", I love you but you're bringing me down!

2008-11-04T23:19:00.009+02:00

Obosita fiind, mi-am facut iesirea din birou cu capul intr-un stalp. Nimic nou, de altfel. Intru mereu in el, spre deliciul secretarelor. Dar nu despre asta vreau sa marai. Ci despre fauna de noapte a Bucurestiului si ticaloasele alea de cabluri de electricitate care atarna bezmetic prin tot orasul.

Asta seara am reusit sa fac un 1 on 1 cu mai multe dintre ele luate separat. Evident, in timp ce dormeam pe mine si scriam mesaje...

Pentru inceput, m-am impleticit intr-un astfel de fir. Totusi se pare ca m-am scos elegant, dat fiind ca m-am bucurat instant de toata simpatia si sutinerea a 2 trecatori care au fost alaturi de mine blamand sistemul, primaria, muncitorii si plaiul mioritic cu totul. Si pentru ca n-am cazut, mi-am propus sa casc ochii mari. Insa in scurt timp am intrat in alt bucluc. S-a apropiat de mine un nene care tanjea dupa o tigara. Dupa vorba, dupa port parea a fi genul care locuieste intr-o cutie in parc. Miloasa cum sunt, i-am dat tigara si niste bani. Dar de la tigara s-a intins la conversatii "ca de unde sunteti, si unde stati"... No, no, no! This is not good! Sa o luam la trap! Si cum am prins eu viteza, m-am trezit ca se indreapta spre mine o individa blonda, dezlanata, pusa pe ridicat fustele-n cap, foaaaaaaaaarte lata-n umeri si iute de picior:

"Ceeeeeeeeeeeeeeeeee ti-am zis eu, baaaaaaaaaaaaa, sa nu te mai dai la femei? Ceeeeee ti-am zis??? Io ce-s aici? Ia treci aici! Zi! Ce ti-am zis sa lasi femeile in pace???"

Oooooh...shit! Am trecut pe langa ea cu frica vie ca o sa fiu innobilata cu un pumn din fundul curtii. Si cum mergeam eu ca un "titirobil" (citat dintr-un clasic) tot uitandu-ma in urma ca nu cumva sa mi-o fur pe nepregatite.... m-am facut ghem in al 2-lea cablu de electricitate care se balanganea in mijlocul trotuarului. Ei bravo! Nici nu trecuse mult de la imbratisarea cu celalalt! Bag de seama ca se intorc zilele mele de glorie in Bucuresti!

Din punctul ala, spre dezamagirea mea, nu am mai patit nimic spectaculos... La naiba! :-) Tocmai ce devenea juicy...

My perfect day

2008-09-25T22:44:00.008+03:00

Hmmm…ziua mea perfecta a inceput de ieri. Si mi se citeste pe smirkul de om un pic mai mare.

N-a fost cu artificii, cum mi-am dorit mereu cand eram mica, artificii care mereu se transformau in fireworks gone mad. Dar a fost compusa din elemente frumoase.

Simina m-a dus la un restaurant unde planuiam amandoua de vreo 2 ani sa mergem. Si nu orisicum, ci intr-un moment de nebunie scurta, sau dupa un proces de care niciuna din noi nu e capabila: si anume de adunat bani la ciorap . SANGRIA e „restaurantul nostru pitic”. Vazusem eu in poze ca arata tare bine. E un soi de gradina in centrul unei cladiri vechi. Si arata intr-adevar grozav. Mi-am confirmat ca e si foarte scump, insa mancarea e absolut delicioasa. Ce as avea de carcotit se refera la atmosfera „infierbantata” de slagare spaniole (cam ca muzica de nunta). Ma asteptam la muzica spaniola autentica si frumoasa. Well, nu poti sa le ai pe toate...

Dupa ce ne-am indopat cu paste, am mers in Green Hours sa prindem 12 noaptea. Cred ca am nimerit una din ultimele seri din anul asta in gradina din Green. Erau foarte putini oameni, mult frig, dar jazz tocmai potrivit, a la Maria Raducanu.

Astazi, nimic spectaculos. Am scapat de birou (muahahaha!!!) dar am fost la o conferinta de dimineata pana seara. Iar la conferinta, pentru ca nu puteam raspunde la telefonul care a sunat intr-una incepand cu ora 10, m-am trezit ca a capitulat pe la ora pranzului. Am apucat sa primesc niste mesaje. Cel mai tare m-a amuzat unul primit de la un fost... who ditched me 3 years ago... Elefantii nu uita niciodata!!! Tin minte ca l-am articulat sub aspect moral dupa un numar de zile cand mi-a fost clar ca a dat bir cu fugitii. Ca apoi sa-mi ceara un tete-a-tete un weekend mai tarziu in urma caruia am sfarsit oblojindu-l intr-un stadiu avansat de betie. As the true Maica Tereza that I am. But hey... In the end, I won… He did not forget. Ma suna in fiecare an, de fiecare sarbatoare :-)))

A…si am scapat de restante. Ca o eterna studenta eminenta ce-am fost, am avut mereu examene in perioada asta a anului. Not this year!!! :-)

…Am avut o zi de om mare. Si n-a fost rea deloc!

B'ESTFEST

2008-07-07T03:17:00.005+03:00

Pfiu…ce dementa fu zilele astea. Dar ce dementa frumoasa! Pacat ca se intampla numai 1 data sau maximum de 2 ori pe vara. I’m talkin’ about the concerts, in speta B’ESTFEST. Acum cand s-o gatat, o sa-mi canalizez atentia asupra talpilor. Ma dor atat de tare incat de la Roisin Murphy incoace am avut senzatia ca pasesc pe cioburi sparte. Imi propun sa incerc levitatia vreo 2 zile, pentru ca altfel, nu stiu cum as putea sa merg.

Ziua de vineri, cea cu Alanis Morisette, Cypress Hill si Unkle nu m-a prins decat pe alocuri. In sensul ca desi-i ascult din cand in cand, nu m-as declara un mare fan incat sa ma fi isterizat pe-acolo. O melodie de ici, una de colo. Mai degraba am fost absorbita de atmosfera. Insa am prins-o pe Diana and so I put a face next to her writing that I read a lot. Nice meeting you miss! Il vazui si pe Smeagle Eye, proaspat intors din Francia. Smeagle…cum credeai c-o sa uit calatoria cu platforma?! O recomand calduros tuturor! In rest, socializing, socializing!

Sambata am cunoscut-o si pe Alina, pe care mi-am amintit ca am mai cunoscut-o candva in Green, acum o vara, doua. Pacat ca n-am schimbat mai mult de 2 vorbe. Dar contez pe Andruta ca ne va mai aduce candva face-to-face.

Asta a fost ziua cea mai misto!!! Stiam eu de ce imi plac Kaiser Chiefs. Am reusit sa prindem un locsor in fata unde am topait si am urlat ca descreieratii. Pe toata durata concertului am fost pe genul: „Yeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee”, „Iuuuuuuuuuuuuuu huuuuuuuuuuuuuu”, „ce misto, ce misto, ce misto”!!!! Foarte tari! Pe Nouvelle Vague am ratat-o pt ca desteptii aia s-au gandit sa-i suprapuna.

Dupa concert, la indemnul Siminei we hit the silent party… Nu eram foarte pro...ma gandeam…ce dracu’ poate fi amuzant la un party sa stea fiecare cu a ma-sii cu castile infipte in urechi si eventual ascultand si alta muzica.?! A fost formidabil!!! Dj-ul ala din Olanda (pt ca pe el l-am ascultat) ne-a pus numai muzica faina pe care am continuat topaiala si urletele. Iar momentele in care iti scoteai castile erau geniale. Puteai sa auzi in jurul tau 300 de oameni tipand in cor versurile. Pe la 2 ne-au dat afara foarte subtil, ceva a la „ daca nu vreti sa plecati acasa…atunci ascultati aici de la tata niste Britney Spears”. Apoi ceva mai explicit: „ GO HOOOOOOOOOOOOME!!!!”. And so we did….

Azi… ziua a inceput prost. Dupa ce ca am intarziat nu stiu cat, aia de la intrare s-au prins ca pass-urile de 3 zile- aka cordelutele roz bombon pot fi scoase si s-au gandit sa ma ia pe mine la intrebari. Eu...nervoasa, ei nervosi...am purtat o mica conversatie nervoasa dupa care m-au lasat sa fug la concert. Am ratat primele melodii din Sterephonics, dar am prins in mare parte concertul. Mie mi-a placut...pt ca imi plac ei, dar lipsea atmosfera.

In timp ce-o asteptam pe Roisin Murphy am dat cu ochii de „the wife beater”, „un baiat” cu care m-am vazut vreo 2 luni in anul 1 si care m-a tinut minte pana acum drept „tipa care n-a vrut sa se culce cu mine”…aaaa....hahahahahaha!!!!! Stiu asta pt ca ne-am reintalnit anul trecut in Vama cand am aflat si lucruri noi despre el- cum ca isi bate prietena (de unde si porecla). Ne povestea foarte candid (mie si Andradei) cum isi imparteau bucati unul celuilalt, evident, el mai cu spor. Ea comenta…Zbaaaaaaaaaang! Se despartisera atunci, parca, dar cand povestea despre caftelile pe care i le administra, parca-i tremura o nostalgie-n glas... Eu si Andruta ne uitam la el, una la alta... ca la nebuni. Incercasem chiar sa-i explicam: „stii…nu e ok sa dai intr-o femeie…adica, nu stiu pe planeta ta cum o fi…dar pe planeta asta, nu e DELOC ok!!! You should …kind of… stop doing it!!!!”. Well…acum ne-am salutat de la distanta.

Altfel…la un moment dat s-a aratat si Roisin Murpfy si a fost fenomenala!!! Nu muream neaparat dupa muzica ei (de cand a pornit solo), insa mor dupa Moloko, dupa vocea ei si acum ca am vazut-o si in concert- dupa personalitatea ei. Femeia asta are cojones!!! I like her!

La Nelly n-am stat…la Manu Chao am ajuns pe la jumate si nu m-a prins cine stie ce, la silent party n-am mai facut fata, dar m-am incrancenat sa-mi fac damblaua sa mai raman.

Acum, la capatul fortelor... nu-mi mai ramane decat sa scap de carceii care mi s-au infipt in gambe si sa ma deplasez taras-grapis (ca altfel nu pot) pana-n pat…

Fetita cu chibriturile

2008-07-02T23:16:00.006+03:00

That would be me... Din totdeauna m-a fascinat joaca cu focul. Cam de cand eram mica am facut tampenii de amorul riscului si al senzatiei de libertate care venea la pachet cu asta. M-am cocotat pe case pt a sari in groapa cu nisip fara sa ma gandesc ca pot sa-mi rup oasele, m-am rastignit in visini, pruni, duzi si alte natii de pomi la fel de lipsita de instincte de conservare, m-am uitat mereu la filme horror constienta fiind ca-s dotata cu una bucata psihic labil si ca n-o sa pot dormi noaptea singura, mi-au placut mereu all the wrong guys for me, cu cat se gasea unul mai nemernic, cu-atat mai sarmant imi parea. Am facut mereu tampenii, mici, mari, ENORME, sfidand legile gravitatiei si, mai grav, oameni dragi, ca un copil retard avid sa nu regrete niciodata nimic. Sau barem sperand ca imi voi regreta propriile greseli. Sperand ca viata imi apartine, ca eu am ales-o pe ea si nu viceversa.

Insa m-am prins recent ca nu e o afacere nici asta cu "regretatul propriilor greseli". Le-as fi sarit pe unele bucuroasa...

Recent am facut un pact cu diavolul. Mi-ar placea sa nu il regret.

Sex and the city- The movie

2008-06-16T22:57:00.004+03:00

Mi-a placut serialul atat de mult pentru ca de cele mai multe ori a fost REAL. Si oricat de mult fugim de real, stim ca-i dupa colt cu altceva decat cu un tort de frisca gata sa ne surprinda.

Tocmai am vazut continuarea- filmul. Intr-un mediu lipsit de bocitoare, hoarda de femei suspinand la fiecare replica aka elemente care sa ma faca sa-l urasc. Dincolo de cele cateva chestii reale... it's bullshit!!!! BULLSHIT.

And about the end...COME ON!!!!

PS. I have to say I still love Samantha! A fost cel mai "real" personaj de pe-acolo. Charlotte nu mi-a placut niciodata, so I'd have to skip her.

Tara arde si babele se piaptana!

2008-06-15T23:33:00.005+03:00

Cate natii de targuri s-au perindat pe la Romexpo, insa niciunul asemeni celui din weekendul asta...

Se facea ca era vineri, dupa petrecerea monstru B24FUN...
Ziua a fost lipsita de deadlineuri si treburi urgente, n-a fost cine stie ce de lucru, asa ca am putut sa ne dregem mahmurelile plecand mai devreme. Mi-am pus castile-n urechi, fundul in lift, am setat GPS-ul pt directia casa... Si ce-mi fu dat sa aud la stirile Guerrilla: "Zilele astea se intampla la Romexpo "Targul de articole funerare". PAM, PAM!

Adica na...dupa carti, materiale de constructie, imobiliare, vacante, nunti si botezuri cred ca exact asta mai lipsea! It figures... Presupunand ca raposatul avea alergie la caldura, pt astfel de personaje s-au inventat cosciuguri cu aer conditionat. Defunctii rockeri ii pot lua cu ei 2 metri sub pamant pe Metallica(vezi sicriu branduit). Daca esti fata lu' tata, ca tot sufera multe fete de sindromul asta, si ti-a murit papagalul- acum ti-l inrobeaza tata pe micut in organza unui sipet pretios de lemn masiv. Pentru "pisi", "ultimiul racnet" in materie de cufere poarta marca Louis Vuitton. Pasionatii de viteza pot opta pt un sicriu Ferrari... I mean...Cineva sa ma ciupeasca!!! :-)))))))) A tunat si "n-a tunat"!

Cam cat de ridicoli putem sa mai fim?! Ok, ok... unii n-au fost inzestrati cu spirite suficient de pline de substanta incat sa se poata dispensa de poleieli. Dar pt ala care-a sucombat CE MAI CONTEAZA POLEIALA??? He/she/it is dead anyways! Nu e ca si cum n-o sa mai putrezeasca in matasuri indiene, cosciug turcoaz, lila sau cyclam. Sau poate astia cred ca sicriul ala e un soi de bilet de intrare la poarta Raiului unde Sfantul Petru il asteapta pe raposat cu confetti, apa Bling Bling si colaci in coada, urmand a-l conduce catre norisorul personal semnat Oscar de la Renta...

Sick, very sick!!!

Marylin manson- This is the new shit

1 wedding out of the way!

2008-06-11T21:45:00.007+03:00

A trecut si nunta vara-mii... Hurray!!!

Cu toata fericirea lor pt maretul eveniment, eu imi pastrez lipsa de entuziasm vis-a-vis de nunti. Multa alergatura, mult stat in picioare, ploaie, intepat oameni cu acul in procesul de infigere a florilor in piept de plictiseala, multa muzica pe gustul nimanui. Sper barem ca ei sa se fi distrat, noi...nicio sansa. Cred ca pozele sunt edificatoare!

Cel mai fun moment al zilei cu pricina a fost cand la primarie, chiar inainte sa intre convoiul nostru, un cuplu s-a razgandit. Muahahaha!!!! Asa va vreau!!!!

Fanfara Ciocarlia - Sarba De La 10 Prajini
Asculta mai multe audio Muzica »

Vibes

2008-06-05T16:39:00.008+03:00

Daca vara are un parfum, pentru mine si alti cativa aerieni sadea, are si un sunet. De 4 veri incoace vara suna a Coldplay, The Kooks, Amber, OCS, U2, Bolero.

Coldplay mania a inceput cam de cand l-a agatat Radu pe Steven in Nescafe-ul de la Universitate. De-atunci am ascultat in Frame, in Green, la "petrecerile" din balcon ale Andrutei, pe plaja din Vama, in parc, de fapt cam peste tot. Cel mai organic se leaga de serile in care ne strangeam in numar de 4- max 5- la Steven si stateam la palavre lungiti in balcon care pe unde apuca pana-n zori...

Welcome back, Coldplay! Just in time!

In the mood for jazz

2008-05-29T01:47:00.000+03:00

Coleman Hawkins- Picasso
Asculta mai multe audio Muzica »

Muzica frumoasa rau!

2008-05-27T11:13:00.005+03:00

cadou de la Andruta

Alina Zaharia - Cantec pentru el
Asculta mai multe audio Blog »

Alina Zaharia

Pe inserat

2008-05-23T20:37:00.003+03:00

Asa arata Bucurestiul de langa de pe acoperisul Propagandei, la aprox. 10 cm de partrasnet...

Summertime

2008-05-20T14:34:00.003+03:00

A venit vara, vara aia tropicala cu valurile ei de caldura insuportabila care deja imi invadeaza somnul. Mi-am petrecut noaptea intorcandu-ma de pe-o parte pe alta ca la rotisor si m-am trezit la 9 sufocata de lumina si aer cald. Ce inceput de zi glorios...mi-am zis. Mai aveam cel putin o ora de somn, dar niciun cotlon reavan si intunecat in care sa ma pitesc. Asa ca mi-am invelit membrele in croielile de plimbare si m-am rostogolit pe scari. Basca, acum vreo cateva zile am remarcat ca am mai pierdut o pereche de ochelari, a nu stiu cata. Eh...ce mai inseamna o pereche de ochelari cumparati dintr-o benzinarie pe langa timpi pierduti, cap, bani, cercei frumosi primiti cadou, telefoane si cate si mai cate.

Cand am iesit din bloc, pe toata strada plutea parfumul teilor. Nu stiu, au inflorit de mult? Eu acum m-am prins... Mi-era dor. Mi s-a topit parfumul in nari si mi-am amintit de tot felul de lucruri. Aveam tei in drumul meu spre scoala. Sau cel putin pe ruta pe care mi-o alegeam eu (prin gradini, pe sub garduri). De fapt, cam asa miroase vara in capul meu, pana la un punct cand se-alege praful de ea. Strong little sucker, parfumul teilor, daca a reusit singur sa acopere miasmele urbane: tomberoanele vietii, colturile de bloc binecuvantate in fiecare noapte si rahatii de catel plasati strategic...peste tot.

De la umbra teilor, am nimerit in strada unde soarele era imposibil de evitat, asemenea babutelor care niciodata nu se grabesc nicaieri. Si iar mi s-a rupt filmul...

Stii cum merge cartita? Asa as fi sapat si eu un tunel intre Victoriei si Dorobanti numai sa scap de de toate astea.

So...ce fac...pe jos printre obstacole umane si solare? Mhmmm...Neah! Sunt prea comoda. TAXIIIIIIIIIII?

Doom days

2008-05-19T14:08:00.015+03:00

Sunt vreo cateva telefoane de la care ti se strepezesc dintii ... "Suntem de la corporatia cutare, n-ati dori sa ne raspundeti la niste intrebari?" Mhmmm... Nope! Not really! "Suntem de la banca cutare, am vrea sa va povestim de noul nostru cred.....bip, bip, bip, bip...". "Sunt X-ulescu, voiam sa te anunt ca ma insor si ar fi placerea NOASTRA ...". Ah...crap!!!

In ultima luna am fost invitata la 3 nunti si ma umplu de disperare gandindu-ma ca nu pot fenta decat una din ele.

De cand ma stiu detest nuntile. Stiu ca pe unii ii deprima, probabil pt ca vor si ei sa ajunga in zona aia (...din ordinul zonei zooster). Well, I couldn’t give a rats ass, so that’s not it! Pornind de la premiza ca sunt contra actului in sine pentru ca nu-i inteleg rostul, de-aici se ramifica mai multe lucruri pe care nu le inteleg. Nu iti ofera niciun beneficiu, nicio siguranta in plus (soiul asta bolnav de siguranta confirmata prin acte, semnaturi si alte lucruri total inutile). Nu e ca si cum..."gata, am semnat, now I can lay back, gain weight, stop trying..." desi asa e perceputa de mase (alt motiv pt care urasc ideea de nunta). So why do it?!

Cat despre ceea ce presupune participarea la un asemenea eveniment, nu inceteaza sa ma uimeasca un potpuriu de elemente:

1.Hoarda de 1000 de invitati : 500 de rude + alte ipochimene dintre care mai mult de jumate sunt aproape necunoscuti, si o specie bizara de umanoizi,- "obligatii"... Auzi...obligatii! Ma umfla rasul!!! Cine te obliga sa faci ce???
2. Cucoanele cu sarmalute si sclipici in cap.
3. Machiajul aducand a echimoze al acelorasi dudui.
4. Bandurile care canta populara pe orice fel de melodie,fie ea traditionala romaneasca sau Queen.
5. Discursurile total neinspirate.
6. Dedicatiile cu ecou.
7. Tinuta la 4 ace... Dar poate ai chef sa vii in blugi sau in pijamale sau in ceva in care te simti tu bine. De ce sa nu vii asa?
8. Aruncatul cozonacului peste umar. Ca sa-l citez pe Radu, "ei, cum sa faci asta"? Shouldn't you eat it? Nu spunea Dumnezeu ca e pacat sa faci risipa?
9. Taraful de lautari la usa.
10. Servete lipite de masina?
11. Plicul!!! Cum sa le ceri oamenilor sa-ti dea bani???? E mai putin jenant sa te imbraci in cersetor si sa faci asta la coltul strazii! Barem asta e o meserie deja impamantenita.
12. Mancarea cu nemiluita... ca la priveghi...I mean...esti doar un om...cat poti sa bagi in tine?
13. And what the fuck is about that chicken dance???

Si lista poate continua, cuvantul de ordine fiind kitsch!

Practic, te duci acolo ca sa infuleci lucruri un numar nedeterminat de ore (numar care uneori pare sa tinda la infinit), sa asculti muzica proasta and mingle with some people you'd never mingle with.

Nu stiu altii cum vad treburile astea, dar parca astia-si pedepsesc invitatii. Inteleg ca ei traiesc un moment de masochism maxim, dar noi? Why should we be punished as well? Daca tot simti ca sarbatoresti ceva in momentul ala, daca tot e "ziua vietii", why not do it right?

Nu pot sa inteleg rostul invitarii altor persoane decat cele mai dragi. Mi se pare o chestie pe care n-are sens s-o imparti cu altcineva. Ce te intereseaza pe tine ca vine tanti Saveta de la Cucuietii din Vale?! Who gives a fuck about her? De cate ori ai vazut-o? In capul meu, daca tot te-ai hotarat sa faci saltul, at least do it fun, ca orice alta zi in care sarbatoresti ceva. Cativa oameni, aia care au participat si la alte momente importante din viata ta, un loc fain (n-am in minte unul, dar sunt convinsa ca orice poate fi mai amuzant decat un restaurant), bufet suedez (daca e musai), luat in deradere toate cutumele, shoturi de absint si orice altfel de traznai.

Sigur exista solutii! Why won't you look for them, damn it? As putea sa ma distrez si eu macar o data.

Lose some, gain some...

2008-05-15T01:59:00.006+03:00

E foarte ciudat cum uneori cand faci "ce trebuie" simti ca ti s-a amputat o carotida... Cum stergi definitiv niste oameni? Sau niste ani? "DELETE" din adresa din telefon sau messeneger e pe langa pueril, total inutil. Cum faci sa stergi din sinapse? Cum faci? Cum? I'd like to know... De dragul sanatatii mele psihice.

"Once upon a time, Hermann was a good guy..."

2008-05-12T21:39:00.014+03:00

...Hermann I hope you don't choke. Hermann was a good guy living in a small town called Hermanstadt somewehere in Romania. Herman was a good old guy living in Hermanstadt and leaving for San Francisco... Along with him came Otto, the barking dog from Green Hours" :-)))))))))))))

Ladies and Gentleman I give you Bürger and the Pretty Boys, brilliant concert!

Si cand ma gandesc ca era sa nu ajung in Green aseara... ce era sa ratez!!! Cred ca sunt ani buni de cand nu am mai ras in halul asta.

Literalmente m-am pravalit pe jos de ras, am ras cu lacrimi, am facut criza de ras, you name it... Oamenii astia aveu niste doage sarite in mod sigur! Cred ca au cantat vreo 2 melodii normale, probabil ca sa demonstreze ca pot dar NU VOR. In rest, au parodiat tot ce misca, de la rockul suparat pana la cha-cha si melodii traditionale. Daca ar fi sa compar cu altceva ce mi-a fost dat sa vad/aud, prin absurditate si amuzament concertul asta semana cu cele ale Adei Milea.

Pe melodiile care se voiau a fi serioase solistul isi sufla nasul in microfon sau se scarpina in dos, darama microfonul sau isi lua cate-o pozitie batoasa (gen aia umflati de patriotism). Altfel...high five in reluare, urlete a la opera...zdranganeli dintr-o oala cu pietre... I mean... la fiecare cantec scoteau cate-un caraghioslac din palarie.

Introducerile erau mortale, cu-atat mai mult cu cat erau spuse foarte candid intr-o engleza stalcita:

"Does anybody have a cigarette? Anybody? It's for our drummer. He's deaf now." Si-i da Voicu Radescu o tigara si zice: "Aaaaaaaa, Camel filters are the best for the ears!"

"The next song is for Henry Salzmann. Actually, Henry Salzmann is the reason we came to Romania. You will soon understand why. Henry Salzmann needs a wife. Yes...we came to Romania in this concert to Bucharest to find Henry Salzman a wife. If you know somebody...his phone number is: 89678209 (sau care naiba era), you can also find it on the CD. Better yet...if anybody here would like to take Henry Salzmann as a husband, that person gets a free CD."
(Henry Salzman e tipul chel si barbos...daca imi recuperez carcasa CD-ului de la Andrei o sa pun si numarul corect...poate s-o gasi vreo amatoare...).

"The next song is about a man in change. A big change. A man who found his basics. You know what I mean right" Say wha'? :-))))))) "Anyway, let's get back to the song. In the middle of the song there is a part where we'll stop playing for a while. Please don't make any sounds, don't applaud, don't do anything. Let's just listen to the silence. Just listen to the sound of silence, ok?"

Faza la care roaga pe cineva din public sa traduca in romana. Si se trezeste o fata adunata de pe Dambovita care tremura de admiratie pe langa masa noastra: "Eu, eu, eu!". Si se duce spre scena bataindu-se si unduindu-se si zice: "In mijlocul melodiei o sa fie un moment in care ne roaga sa facem liniste ca sa ascultam minunatul sunet al linistii, linistea completa, linistea patrunzatoare" (sau ceva la fel de odios).... A?! Where were you when he was talking?! Lumea a inceput sa faca misto, solistul s-a prins ca traduce prost "no, no, no...it's not like that", prietenii fetei sapau vartos la o groapa in pamant si din cand in cand ii faceau semn sa vina inapoi.

Anyway, it's been fun! Si-mi pare rau de mor ca n-am avut vreo camera de filmat cu mine!

PS. Le-am gasit site-ul, scris in nemteste, evident... Am dat sa caut varianta in engleza, if there was one. Am gasit-o. Click... Si iata ce apare: "Actually we are looking for a native speaker to translate our Bandinfo. Can You help us? Do You know anybody, who could help us?"
Sounds like them!!! :-))))))

"Tales of mere existence"

2008-05-06T16:17:00.002+03:00

Ok…stateam sa ma gandesc ieri in timp ce uneia din cele mai dragi fiinte din cate cunosc i se surpa orizontul…din nou... De unde naiba rasar toate creaturile astea care induc in eroare DELIBERAT niste oameni misto, ca apoi sa le faca vant pe scari gratuit?

"I like you…Ne intelegem genial. Ai o minte sclipicioasa. We go well together. Ma intelegi…we click! Iti suflu-n fund o perioada decenta, suficient cat sa fiu sigur ca te-ai lipit de mine ca musca de fagure…iti spun ce vrei sa auzi, cum vrei sa auzi, ceea ce te surprinde…ca bietul de tine nici nu te asteptai sa mai dai peste cineva care te intelege si stie ce butoane are de apasat ca sa raspunzi… Si indata ce simt ca ai picat in plasa… zboara puiule, zboara!!! Da-te cu capul de asfalt, si cam atat. "

Pretty view…ain’t it? Sangeeeeeeee!

Si o scuza pe care n-am mai auzit-o de 5 ani de zile, „stii, suntem si voiam sa fim numai prieteni”. I mean…esti prost sau doar ti-ai ratat cariera artistica? Daca a face dragoste cu cineva si a te da peste cap suficienta vreme cat sa hranesti voit iluziile unui om despre care STII ca de ani buni s-a obisnuit sa si-o ia in bot inseamna „suntem doar prieteni, credeam ca ai inteles”, atunci inseamna ca exista mai multi nebuni in libertate decat mi-am imaginat vreodata.

In timp ce-mi povestea, mi-am amintit de un episod similar. El rock star, eu in anul 2 de facultate, fiinta pura si naiva indragostita de el, primul meu prieten…Nu stia nimeni ca eu+el=love. Si intr-o zi minunata de primavara, intorcandu-ma de la el cu stomacul survolat de fluturi…ma suna Elena, colega mea de facultate sa-mi plaseze bomba… Prietenul ei si un coleg de-al nostru l-au vazut sarutandu-se cu foc in Club A cu o individa. Well…mi-a stat pulsul. Nu pt ca a facut asta, ci pt ca in capul meu totul era mirobolant si as fi vrut sa inteleg „de ce”????? Asa ca l-am intrebat. Fara tipete, nervi si alte cele…Ce ii lipseste? Ce nu merge? Voiam sa inteleg ce fac gresit. Am presupus ca e vina mea. Eeeeeverething was more than great. Vazand ca nu obtin nimic, i-am zis ce stiu. Si dupa ce a negat pana in punctul in care ma facuse sa cred ca aud voci, I see dead people…”si clopoteii, imi tiuie urechile”…a trantit-o: „Da…ne-am sarutat, dar eu si ea suntem doar prieteni. E o prietena buna si draga. N-am facut nimic iesit din comun”. Adicatelea asa faci tu cu prietenii tai? Bon!

Interesting… Atunci ma intreb ce nebunii mai fac aia din cuplu… Daca te saruti cu prietenii buni si faci si sex cu ei, atunci presupun ca aia in cuplu, trebuie sa se diferentieze prin altceva. Cum ar fi… scatofilie… sau ce?! Ca-mi vin numai porcovenii in cap.

Atata efort sa fabrici minciunele si pt ce? Nu e obositor sa joci atata teatru?

Ok…nu poti sa spui plain "vreau doar sex"…dar poti sa eviti sa induci in eroare.

Nu stii ce vrei, stai frumusel in banca ta pana afli. Apuca-te de salvat padurile ecuatoriale, de crosetat, whatevar humours you, dar stai dracu’ in banca ta!

Nu poti sa spui „nu –am gandit”…ca te-ai gandit! De-aia ai una bucata creier. Doar daca nu cumva esti schizofren ca sa nu raspunzi pt faptele tale.

Mai mult de-atat, poti sa-ti vezi de treaba ta daca vezi ca X „nu corespunde”.

Poti sa faci multe inainte sa faci rau cuiva in mod deliberat. Pt ca final nu castigi nimic. Nu faci decat sa propagi mai departe un cerc vicios. Na-ti-o tie, da-mi-o mie... Fiecare vine plin de bandaje si de rani care inca supureaza in intampinarea unui om nou. Vorba cantecului: “everybody hurts”! Chiar te face sa te simti mai bine, te ajuta cu ceva daca iti crestezi si tu numele? Barem lasa-i alegerea de a fi masochist inainte sa-l faci in sange!

Sleepwalking

2008-04-17T16:48:00.008+03:00

In urma povestirilor mai multor oameni, am aflat despre mine ca sunt somnambula... Poate nu genul clasic de somnambul care se plimba teapan lemn cu ochii inchisi, mainile inainte pipaind aerul, sau genul care baleteaza pe streasina... Dar sunt in mod sigur genul care vorbeste in somn.

Prima care mi-a dat vestea e Andreea, tipa cu care stau. Cica ma aude cateodata spunand niste treburi...neinteligibile.

Acum 2-3 luni mi-a povestit Andrei ca noaptea am scos niste mormaituri. Altcandva am adormit cu o migrena horror si am inteles ca am facut drumuri catre bucatarie de unde ma intorceam cu cate-un pahar de apa.

Intr-o alta seara cand i-am chemat pe Radu si Andruta for a sleep/drink over am adormit inaintea lor, iar ei mi-au povestit a 2-a zi ca la un moment dat m-am ridicat in fund si-am zis : "ha, haaaaaaa... ce credeti ca nu stiam"? Dupa care a urmat un moment de stupefactie a la "was she listening?!?! What is she talking about???" si cascade de ras.

La vreo saptamana dupa asta, mi-a povestit din nou Andrei cum ma perpeleam de ras in somn...

Well...ce pot sa zic.. Nu-mi amintesc absolut nimic. Nu stiu nimic. Si nici nu recunosc nimic! I mean...dudes! Am citit pe net neste treburi despre somnambuli si viitorul nu prea suna bine. Cica astia ca mine asa incep...o vorbulita in somn, un ras in hohote, si pana sa-si dea seama, se trezesc la reanimare dupa ce au intrat cu masina intr-un pom.

Chiar imi povestise Andruta o chestie rather spooky. Un tip din Pitesti care se pregatea sa dea la teologie a sarit prin geam in noaptea dinainte de admitere. ... Damn, he was good!!! De unde naiba atata forta? Plus ca daca era treaz si suicid, m-as fi gandit ca deschidea si el geamul, barem ca sa elimine varianta in care putea sa ramana rastignit pe-acolo, sau cu vreun ochi atarnandu-i BUT ALIVE. Prin urmare era somnambul.

Brrrrrrrrrrr!!!!! I sure don't wanna end up like that!

And that was Prokofiev- Suggestion Diabolique

Daywalking

2008-04-05T21:32:00.010+03:00

Astazi am apucat sa fac o chestie absolut iesita din comun. M-am bucurat de zi. Da! De zi! Chestia aia care incepe pe la 6 dimineata si se termina la apusul soarelui. Mai mult decat atat, asta s-a intamplat in afara incaperilor, nu in interiorul lor!

E stupid ce zic, dar sunt ca un robotel intors cu cheie in majoritatea zilelor. Ma trezesc buimaca intre 4 pereti si asa, buimaca, alerg spre munca. Nu vad mare lucru in jurul meu in alea 15 minute de lumina. Ma gandesc la lucruri, trag in disperare de pleope sa se deschida, imi potrivesc ochelarii de soare pe nas, schimb posturi radio, iar mediul inconconjurator e ca si cum n-ar fi. Apoi intru intre alti 4 pereti, unde stau intre 8 si 12 ore, pe care-i schimb cu alti 4 pereti in unele seri cand "ies" sa mananc sau merg la vreun concert sau o piesa de teatru, si ma reintorc la cei 4 pereti rezervati somnului.

Cand vine weekendul, dorm de parca n-as mai fi dormit de-o viata, seara ies prin vreun loc in care se intampla sau nu ceva, de cele mai multe ori ajung sa marai sau sa ma calc pe gat cu personajele din Expirat... si-asa n-apuc niciodata sa vad lumina zilei, sau sa aflu ca s-a facut naibii primavara!

Today I took my time and walked.... Am ajuns in parcul meu preferat, parcul Ioanid de langa Gradina Icoanei (aflat la 2 pasi de mine dar cu care n-am mai dat ochii de ani de zile), am trecut pe langa magnolii si o groaza de cladiri decrepite, medaliate c-o bulina rosie dar inca frumoase... and the mood this thing gave me, doesn't match anything!

So I am a lunatic, huh?

2008-04-03T01:08:00.006+03:00

Ok...vreau si eu sa stiu ce probleme majore am in momentul asta de nu dorm!!! I mean it! De cand am adormit duminica dupa amiaza, foarte suspect, de altfel, dat fiind ca niciodata n-am dormit dupa amiaza fara amenintari, nu reusesc sa mai dorm noptile. Deloc n-as zice... insa nu mai devreme de 5. WHY???

Nu fac nimic special, impaturesc haine imprastiate, strang firimituri, uit de ce ma misc din punctul A in punctul B, imi caut tigarile in disperare si dau vina pe spectre (desi nu stiu ce sa cred despre ele), ma intreb din cand in cand de ce mi s-a stricat lustra (pt ca nu mai am lumina in camera si nu stiu daca e de la intrerupator sau de la mama naibii) dar nu fac nimic concret in sensul asta, imi incropesc niste sandvisuri insipide sau rod la vreo ridiche, ma misc bezmetica prin camera, ma uit la niste parascovenii de filme cu ochii intre cerul gurii si esofag alunecand firesc inspre stomac. I mean... o frec aiurea niste ore, pentru ca sunt prea rupta de somn ca sa fac ceva util... SI TOTUSI NU DORM!!!!

Iar cand dorm ma trezesc de 23787968725 de ori, ma uit la Junior/ VH1 lasat fara culoare, lumina si 3 sferturi de sunet... infig nasul in perna 3 cm mai in sus, adorm pentru cine stie cat si ma trezesc din nou. La birou ma afisez c-o mutra de cavou, ochii injectati, dureri de cap. WHY? I need to know why!

Acum vreo 2 saptamani discutam cu un brainiac de vise, nu stiu cum veni vorba... si-i povesteam ca nu-mi amintesc niciodata ce visez, daca visez. Cred ca au trecut cel putin 10 ani de cand mi-am amintit ultima oara ceva... El m-a instigat sa-mi eliberez neuronul de intreaga povara pe care o duce, sa intru in starea de blank (like I can, am 5000000 de ganduri disparate) si sa incerc sa-mi notez a 2-a zi rezultatele... Evident ca nu mi-am amintit nimic. Daaaaaaar... mi-am luat "Interpretarea viselor" a lui Freud si m-am apucat s-o molfai.

No help whatsoever! Omul isi amintea lucururi pe care apoi le diseca minutios. Eu nu am ce sa disec. Daca e sa ma iau dupa el, am avut niste traume in copilarie, ceea ce nu e cazul (daca nu cumva am fost scapata-n cap si ai mei refuza sa-si aminteasca).

Si asta ma duce la urmatoarea concluzie. Daca subconsientul meu a fost instigat intru panditul viselor pe care-s dornica sa le scot din obscur... o sa le para rau!!! Amenintarea e adresata lui Freud, Dorei si tuturor personajelor psihanalizate, braniacului, pachetului de tigari imposibil de gasit in bezna din camera mea, lustrei si lui Bush...ca tot e summitul, eu n-am viza de flotant...si ma mai zgandara si gandul ca as putea fi ridicata la sectie oricand.

Patrik Wolf - The Libertine

2008-03-29T02:24:00.000+02:00

In continuarea concertului de duminica

2008-03-11T20:09:00.001+02:00

Art Tatum - Smoke Gets In Your Eyes

New toy

2008-03-09T18:33:00.003+02:00

Am dat pe UrbanDelice peste o muzica tare, tare frumoasa :

Beirut-" Elephant Gun "

If I was young, I'd flee this town
I'd bury my dreams underground
As did I, we drink to die, we drink tonight
Far from home, elephant gun
Let's take them down one by one
We'll lay it down, it's not been found, it's not around

Let the seasons begin - it rolls right on
Let the seasons begin - take the big king down
Let the seasons begin - it rolls right on
Let the seasons begin - take the big king down
And it rips through the silence of our camp at night
And it rips through the night
And it rips through the silence of our camp at night
And it rips through the silence, all that is left is all that I hide.

S-o fi dus astenia de primavara care mi se cuibarise pe creier? Hope so...

Let the seasons begin!!!

Bestfest...

2008-03-05T11:07:00.009+02:00

Eu nu mai inteleg nimic! Se pare ca urmatorii sunt pe lista Bestfest, nicidecum Radiohead, Killers si Deus...That's highly strange...Parca-s cam multi misto ca sa vina toti....

R.E.M

Duran Duran

Underworld

Green Day

Coldplay

Foo Fighters

Queen & Paul Rodgers

Mika

Sex Pistols

Bjork

The Roots

Moby

The White Stripes

The Verve

The Cure

Linkin Park

Maroon 5

Smash Mouth

Sursa: Party Blog

Petitie pt Radiohead, Killers, Deus

2008-03-04T15:08:00.004+02:00

Am gasit pe un blog pe care il citesc, City Limits , ca s-ar fi facut o petitie pt a-i vedea pe Killers, Radiohead si Deus in Romania in concert. Ma indoiesc si eu ca mai poate fi facut ceva, daca oamenii au deja alte dealuri cu altii...dar...na...daca exista chiar si-o mica, mica, sansa ca treaba asta sa functioneze, eu zic sa votam... I mean...Radiohead! Killers! Deus! Dreamy!
Click aici ---->Petitie

Carnivale

2008-02-28T21:20:00.007+02:00

Ma grabesc sa plec la 20;30 de la birou, vars un pahar de bere cu care am ciocnit pt ziua cuiva din agentie, repar mizeria si ies pe usa cvazi somnambula. Vorbesc cu maica-mea la telefon vreo 3 minute, si ma gandesc ca n-am chef sa merg 2 statii pe jos. E e tarziu, ghiozdanul din spinare pare a fi burdusit cu 3 chinezi transati... Sa iau autobuzul...zic. Ajung in statie...cucoana de la casa de bilete trasese draperiile. Bat nervos in geam (era inca acolo), zgarii cu unghiile, nimic! Ma uit prin crapaturi, aia numara siktirita banii. Nu s-ar fi sinchisit nici batuta sa-mi dea mie bilet. Bitch!!! Daca ma prinde controlorul si primesc amenda din cauza ta I'm gonna make you eat your own livers, ya midget!!!! Cand se apropie de mine 2 indivizi- un el si-o ea (el masseur, ea- picata din luna):

"Lasati ca nici noua nu ne-a deschis. Daca vine controlorul stati cu noi si o rezolvam noi cumva"

Hmmm...ok! The more, the merrier! Si-ncepe ala sa bodoganeasca niste lucruri. N-auzeam prea bine pt ca-mi vedeam de muzica de la radio.

El: "Ce tigari sunt astea?"
Eu: "Poftim?"
El: "Ce tigari fumati?"
Eu: "Aaaaaa...Sunday's Fantasy, vreti?"

Ii dau o tigara cu speranta vie ca o sa ma lase in pace. Ala incantat, ii cerceteaza parfumul, consistenta, o aprinde si continua sa debiteze. Ih! Fix de-asta aveam chef! Dau din cap din cand in cand din politete, semn ca ascult.

El: "Stiti, eu ma ocup cu masajul". Eu in gand: "WTF?!?!"
El: "Daca stiti pe cineva care e interesat de masaj, vreti sa-i dati numarul meu? Stiti, e destul de greu sa gasim clienti. Vreti sa va notati numarul meu si sa-mi dati un apel?" Pe-aia cu "sa-mi dati un apel" m-am facut ca n-o aud.

El: "Dar nu mi-ati dat apel" (like I'm stupid!!! doh!)
Eu: "Pai...e ok...eu o sa-mi intreb prietenii daca vor la masaj. Daca o sa vrea careva o sa le nr dvs".
El: "Dar n-o sa va deranjez, n-o sa sun aiurea, nu sunt genul ala de om" .Yeah...right...and I'm the queen of Norway!

Si se baga tipa: "Imi arati si mie palma, te rog?" ?!?!?!?!?! Unul e masseur, asta e chiromanta... This should be interesting!

Ea: "Ai un nivel mare de testosteron!" Do I really?! Pe-asta de unde o fi scos-o?
"M-am prins dupa forma degetelor, nu sunt foarte lungi si nici foarte subtiri, ai un nivel de testosterno peste normal pt o femeie" Oh, yeah, sparky? Te-ai gandit ca poate mostenesc fizic pe careva? Adica pe tata?

Dupa care zice: "Nu prea esti satisfacuta sexual, asa-i? Nu ai un prieten...nu e bine...nu e normal pentru organism!!!" Hahahahahahaha....
Eu: "Dar de unde te-ai prins? Se vede pe mine?"
El: "Pai asta citeste ea in palma ta, in forma degetelor" Aha...logic de altfel. It makes perfect sense... Ahahahahaha !!!

Ea: "Hmmm...ti-ai inceput viata sexuala foarte devreme." Really?! Mai, ce de lucruri noi aflu despre mine....
Eu: "Si cam cat de devreme ai zice? Asa...orientativ..."
Ea: "Pai...sa vedem...acum ai vreo 19 ani...acum vreo 2 ani. Cam asa..."
Eu: "Cata perspicacitate...Dar de unde stiti?"
El: "Pai ea studiaza comportamentul uman. E fascinata de antropologie, studiul gesturilor, al psihicului", si-mi arata o carte de interpretarea gesturilor. "E foarte priceputa! "

Eu: "Sa nu va suparati pe mine ca va spun, dar studiati numai porcarii...N-ati nimerit nimic... dar nimic...Zau...va pierdeti vremea cu cartile astea! In primul rand am 25 de ani, iar restul sunt toate pe de-a-ndoaselea! Dar absolut toate... Imi pare rau..."

Si pe ultima suta de metri, intrucat drumul nostru impreuna se apropia de sfarsit, mai scoate o ultima monstruozitate...

Ea: "Hmmm...nu stiu ce sa zic...Poate negi tu niste lucruri. Cred insa cu tarie ca tatal tau te voia baiat... "

Oh, God...de unde le scoate????? Lady...are you for real??? Tocmai ce i-am zis ca e in pom cu toate si tot nu se lasa... Erare humanum est, perseverare... diabolicum!

Cu un profund regret imi iau la revedere si virez dreapta spre casa... What a freaky couple!!! Balaceanca, my darlings, Balaceanca va mananca!

B'ESTFEST

2008-02-28T11:21:00.005+02:00

B'estfest comes with a bunch of goodies: Kaiser Chiefs si Roisin Murphy (Moloko)! Yooo hoooo! Si asta nu e tot...

Mr Scruff- Get a move on

2008-02-27T17:22:00.001+02:00

The Killers- Sweet Talk

2008-02-26T23:31:00.001+02:00

Hot Chip- Ready for the floor

2008-02-26T17:58:00.000+02:00

What women want...

2008-02-26T01:40:00.003+02:00

What do women do when they need a change so quick they can actually feel it within seconds? They change their haircut! That's precisely what I did!

Cat Power- The Greatest

2008-02-22T23:39:00.001+02:00

Imi place mult vocea tipei asteia...

Interesting day

2008-02-21T15:56:00.005+02:00

Intr-una din zilele trecute, nu mai stiu care din cauza orientarii deficitare in spatiu si timp, am fost la o intalnire neanuntata din vreme. Tocmai mi s-a mai incredintat un proiect si din cauza unei comunicari incalcite, am aflat numai cu o ora inainte. Urma sa fie o discutie cu genul ala de oameni imbracati ca la parastas. Daca aflu din vreme, ma conformez! Ma fac Morticia si eu! Ce? Eu nu pot? NESTIIND…eram ca o floricica adusa de musoni: 3 tricouri, conversi (adica tennisi pentru ei) blugii cei mai lalai din garderoba luati de la Brasov intr-un acces de nebunie, parul pus pe moate cu o seara inainte aka…Diana Ross- I am the new you! In fine…eram o aratare. Ca sa-l citez pe Andrei cand am iesit din casa: „ a new cartoon character is born” (sau ceva similar)

Mergem la intalnire. Cravatele si costumele dau sa-mi pupe mana…hahahaha…that’s funny! Nu cred ca-mi da nimeni mai mult de 15 ani cand nu ma aranjez si astia se tin de cutume!!! In fine...ne baga intr-o camera de intalniri unde mirosea a carnati, fasole, tochituri si dracu’ stie a mai ce... Nice! Ditamai corporatia si n-au o sala de intalniri decenta (vorbeam eu- desenul animat care urma sa le faca strategie de brand). Isi face aparitia si o duduie de la o agentie de consultanta, marketing. Ne saluta in reluare. Se aseaza in reluare. Incepe sa vorbeasca in reluare. 1 ora mai tarziu ma ciupeam de mana sa nu adorm! Femeia aia era incredibil de inceata! N-am mai vazut asa ceva. Ii luau aprox. 5 minute sa raspunda la o intrebare care tinea de domeniul ei. Dar cat iti ia femeie sa gandesti?! Ma intreb daca era prost procesorul cu totul sau avea dreptate za Boss- oamenii astia care lucreaza cu cifre, grafice, statistici nu se lanseaza in afirmatii care nu sunt 100 % corecte. Tind sa-l contrazic dat fiind ca nu i-a cerut nimeni cifre ci explicatii vis-a-vis de cum va decurge un reserch pe care urmeaza sa-l demareze.

Dincolo de “femeia HC in secolul 21”, discutia cu totul era mirobolanta...Placi de gresie si faianta... Ce poate fi mai fascinant de-atat? I wonder...

Cand a aparut secretara decidentului din companie sa-l anunte ca-l asteapta masina jos, mai mai ca nu am sarit sa-i pup picioarele! Provocator proiect (adica va fi o adevarata lupta cu mine sa-l inghit)- dar parca 4 ore fara pauza au fost cam torturante! Nu tu tigari, de mancat nu apucasem sa mananc, stomacul incepea sa ma inghionteasca. Plus miasmele alea care pluteau gretos prin aer...

Si vine Za Boss cu ideea sa mergem sa mancam. Yeeeeeeeeeeeee!!! Somebody who reads minds! Si ne duce in deosebita locatie cu nume de cod “La Vulturu”, Militari. Lovely place! Acolo trag soferii de camioane, aflam noi cand sa ne dam jos din masina. Ooooo da! This should be fun! Intram...ne asezam timizi la o masa...in jurul nostru- tinere sperante rome. N-am nimic cu ei, stiu cat de ostracizati si nedreptatiti sunt, dar zau ca aratau fioros! Un copil urla din toti plamanii lui, aia 2 si mici. Pe un perete indepartat se vedea o fresca, pe altul rapirea din Serai, bucati de rococo aruncate in centrul fiecarui perete, candelabre cu ciucuri din plastic transparent... Au!!!! Doare!!!! As fi stat sa casc gura mai mult la fiecare personaj de-acolo in parte. Sunt convinsa ca fiecare era un personaj!!! Dar mai degraba ma delectam cu trasul cu coada ochiului. For safety reasons, better not draw attention to yourself! Cand am fost in excursie la toaleta eram un pic panicata sa nu plece vreo piranda cu mine confundandu-ma cu fii-sa furata de mica de vreun pedofil. Asa creola cum sunt eu, nu cred ca ma ingrijoram degeaba. In fine... chelnerul s-a miscat incredibil de repede, papa a fost chiar buna (sau aia a fost seara in care m-a durut stomacul?)...

Anyway...totul e bine cand se termina cu bine. Pana la urma am ajuns inapoi intreaga si vie. Si au trecut niste zile si inca n-am murit.

Am primit si eu leapsa...

2008-02-13T15:22:00.002+02:00

De la Pingu'

intrebari:

1) Cat timp acorzi internetului?

Mai mult decat merita. Basca mi-am mai pus si acasa, de unde ma inversunam sa nu...

2) cel mai interesant blog pe care-l citesti.

Hmmmm....complicat.... Imi plac mai multe, dar cred ca cel mai tare imi place blogul lui Exarhu

3) Trimite leapsa catre 5 prieteni/bloguri/ce citesti

Paaaaaai...pasez leapsa lui AJ , Biancai, lui Florin, Vecinicai si lui Dot

Monday morning feeling!!!!

2008-02-04T20:01:00.001+02:00

boomp3.com

Praga

2008-01-27T18:02:00.000+02:00

Preambul:

Starring:

Gabi:

Madaluna:

Raducu:

Luci-k:

Octav:

Junior:

Fraulein Hilbert:

Andruta:

In ultimele zile ale lui 007 am plecat la Praga incarcata de asteptari de tot neamul… sa ne plimbam pana ne pierdem pe stradutele pe care mi le aminteam incredibil de frumoase, sa ne simtim grozav, sa stam prin cafenele, sa schimb cele 3 ceasuri rele care mi se intampla de vreo 10 ani fix de revelion, sa le schimb pe celelalte ceasuri rele de la primul blog incoace, sa ma mai intregesc, sa ma edific, sa ma trezesc odihnita, sa ma joc, sa plec cu senzatia ca a fost cea mai faina vacanta de pana acum. In mare cred ca le-am bifat pe toate.

Experienta mersului cu trenul nu a fost old fashioned cum imi doream si nici ca in Before Sunrise, dar a ramas de neuitat. Ne-am intalnit cu un gen de romani cu care eviti sa te intalnesti, aia care-ti fac sangele sa clocoteasca de nervi...niste personaje pt care jobul e un fel de blazon, un fel de inlocuitor de prestanta, si conteaza mai mult decat materialul din care sunt construiti :“suntem un grup de avocati si arhitecti...nu stiu daca ma intelegeti...nu putem dormi in cuseta aia”...Si daca sunteti un grup de avocati si arhitecti, ce??? Intr-adevar, au nimerit intr-o cuseta in care iti era frica sa intri fara costum de astronaut ca sa nu te contaminezi, dar de ce sa-ti fluturi repede jobul? Ce treaba are jobul? In fine... omul ala care ne taia bilete i-a lasat sa intre in compartimentul in care am nimerit noi (niste amarati de creativi, planneri, designeri, etc). Pana la galagia pe care au facut-o in tot compartimentul s-au straduit sa vorbeasca cat mai tare si mai afectat despre sticla de “bala”, adica Ballentine's, despre “afacerea aia, stii tu care, am mai discutat noi despre asta si nu pot spune acum in gura mare”...no shit?! You’re kinda yelling! Grrrrrrr...annoying people!

In creierii noptii, in cutia aia de chibrituri de cuseta, Octavian s-a trezit panicat ca in the Grudge ca-mi vede prezenta spectriforma urcandu-se pe scara de la paturile supraetajate: “Lucico...tu esti? Lucico, ce faci aici?!?!?!”, eu dormind bine merci in cuseta alaturata. Dormind...vorba vine. Ii tocam marunt nervii lui Andrei cazat in cuseta de la ultimul etaj (eram ca-n foetaj- 3 unul de-asupra celuilalt). El imi dadea telefonul sa amutesc racnetele mesajelor primite din toate retelele in care intram. Eu (care luasem un soporific numa' numa' apuc sa-nchid un ochi)citeam turtubaca mesajele si i-l puneam dragastos inapoi langa cap... Ambele intamplari au facut deliciul diminetii.

Cand am pus piciorul in Praga pe la 6-7 dimineata, intre trezie si somn, am intrat intr-o atmosfera usor lugubra- bolte imense tinute de atlasi, cariatide care te inspectau din toate colturile, lumina galben-verzuie de la cafeneaua unde cursul valutar era dupa ureche si sunetul care anunta trenurile...Brrrrr...freakish... Sunetul ala mi-a ramas atat de bine infipt in timpan incat n-o sa am liniste pana nu-l gasesc pe internet. Face parte din filmul ala...

In primele 2 zile am vagabondat pe strazi fara vreo tinta precisa...podul Charles, ceasul astronomic si castelul erau singurele lucruri pe care ni le mai aminteam fiecare din periplul lui anterior. Cu toata frumusetea orasului, a cladirilor, a arhitecturii, parca mi-a lipsit senzatia de grandios pe care am avut-o ultima data cand am fost pe fuga si nu stiam la ce sa ma uit mai intai. Nu stiu daca asta s-a intamplat din cauza frigului care ne grabea dintr-un loc in altul si ne incuia prin cafenele sau pentru ca nu mai era noutatea.

Serile eram in eterna cautare a unor cluburi si esuam in a le gasi. Locul spre care ne indrepta toata lumea- cel mai mare club din Europa (cica)... Era o parascovenie sinistra labartata pe vreo 6 etaje cu r&b, hip hop si alte aberatii sonore, rednecks si o atmosfera care te duce cu gandul la cluburile cele mai mizerabile din regie.
In saltul dinspre ani am aterizat intr-un club gasit in drumul spre casa, cam rudimentar si ala, dar tot mai bun decat nimic...

De revelion, n-am reusit sa rup traditia noptii fatidice dintr-un motiv mai mult sau mai putin relevant... Ori ca n-am nimerit lungima de unda, ori ca in nebunia mea am cateodata senzatia ca exista telepatie (asa cum m-am incapatanat sa cred in Mos Craciun pana la o varsta inaintata)... I don’t know. Classic case of misunderstanding. In definitiv, it was a piece of cake. Niste copii tacaniti pe care-i stiu au stat sa se certe toate zilele alea in baie sau pe la colturi de bloc, au umblat dupa lume in sosete pe ploaie, iar de revelion se alergau in pijamale pe strazi - not in a romantic or a funny way. So the Oscar goes to them!!!

In ultima zi am reusit sa ma si pierd (ad literam) pe strazi. In cautarea unui anumit magazin de snowboarderi, Mystic Skates de pe Nove Mesto 2071 (adresa pe care am aflat-o 10 ore mai tarziu), cred ca am luat la puricat fiecare straduta din Nove Mesto. Ne uitam innebuniti dupa firimituri care sa ne ajute sa refacem drumul din prima zi. Timp de vreo 3 ore ne-am miscat concentric pana la indiciul pretios al Andrutei. Care o fi ala, nu mai stiu...cert e ca am gasit ruta. Deja vedeam semne peste tot "uite, un magazin Picasso, uite un Hostell, uite, un magazin- Bush Man (boschetarul :-))) )...Centrul francez... Yeeeeeeeeeee!!! Victorieeeeeeeeeeeeee!!!! Suntem pe drumul cel bun". Am gasit magazinul!!! Praise the Lord!!! Numai ca nu mai aveau placa ochita...asa ca tanarul ahtiat de snowboard si-a luat o alta de altundeva...

La intoarcere ne-am reintalnit cu grupul de umblatori cu bete-n fund: avocatii si arhitectii. Andrei si Octav s-au zbarlit numai la auzul vocilor. Eu si Andrada radeam isteric. Aia se uitau la noi ca la nebuni. ..

La intrebarea Siminei “ si cum a fost in Praga, genial nu?” Inca nu stiu ce sa raspund. Genial a fost cum ne-am inteles cu totii in toate combinatiile posibile. Nu mi-au placut mercantilismul, magazinele de suveniruri in care gaseai toate kitschurile pamantului inghesuite unul intr-altul, jecmaneala de la casele de schimb daca nu erai atent... Pt arhitectura si modul in care stiut sa si-o conserve...chapeau!!!

Gasiti asemanarile si deosebirile:

2008-01-26T00:17:00.000+02:00

2007 over all analysis

2008-01-10T12:48:00.000+02:00

Tra La La

2007-12-22T22:30:00.000+02:00

Inainte de marea degringolada (drink building...) am zis sa-mi fac incalzirea la o petrecere Tra La La. Incalzirea...vorba vine...am stat toata seara sa suflu in pumn de frig. But still... din cate-am vazut, par a fi cele mai inedite petreceri. Ne-am ingramadit mai multi intr-o fabrica de zahar or something...si-am topait pe ce ne punea un DJ, ne-am batut cu poliester (pe care l-am rupt dintr-un geam...eh..kids). Singurul lucru care mi-a lipsit acolo a fost putin rock...otherwise, it's been fun!!! In asteptarea pozelor de la dezmatul din drink building...this will do...

Shitty life!!!

2007-11-21T11:49:00.001+02:00

Ma intreba AJ aseara, tarziu "how is it going"? Pai cum sa fi fost daca nu de tot kktul???? Dimineata de ieri, dupa multa vreme, a inceput frumoas. Era soare si in sfarsit nu-ti mai crapau dintii in gura de frig. Ajung la birou ...aflu ca mama Siminei nu mai e... Ma pregatisem deja sa fac tot posibilul sa o mai inveselesc. 2 ore mai tarziu, ne aduna Tulu pe toti la creatie sa ne spuna ceva important. Ma gandeam ca voia sa mergem la "Fiena" sa o sustinem pe Simina. Si de parca n-ar fi fost suficienta prima veste, ne mai da una-n moalele capului...nici Pilu nu mai e. "Ei, hai...imi zic eu...asta-i prea de tot!!!" Gata cu glumele, ce voiai de fapt sa ne spui?". "Nu...chiar nu mai e...acum o ora a murit." CUM????????????????? Spielu??? Din momentul ala, toata ziua niciunul n-a mai facut nimic...unii au plans, altii au privit in gol...niciunul nu s-a dus acasa desi nimeni nu facea nimic. Fiecare avea privirea fixa in monitor de parca asteptam vreo confirmare ca a fost o gluma proasta, printre cele mai proaste pe care le-am auzit. Au curs mesaje de genul asta toata ziua..."ce faceti, mai, nu v-ati mai saturat de neconventional?". We wish... Eu nu-l stiu pe Pilu atat de bine cum il stiu restul colegilor mei, dar suficient cat sa stiu ca el impreuna cu alti oameni de pe-aici au facut familia asta si din ea- teren de joaca pt minte. A insuflat pasiune pt ce facem, ne-a inspirat pe toti si a stors din noi ce era mai bun...neobosit sa mai stoarca in continuare...si sa ne mai impinga un pic inainte. Nu cred sa fi iesit de pe mana lui om care sa nu se fi indragostit de publicitate nu in sensul de munca, cat de autodepasire facand ceva ce-ti place realmente. Ieri ma asteptam din moment in moment in moment sa mai primesc un mesaj in care sa-mi dea de lucru, dat fiind ca pe la 10 ii trimisesem un mail care astepta raspuns. Am fost in transa toata ziua, n-am schitat nimic...parea ceva absurd, ireal, adica cum?! "Comisarul", "Pilosu' ", "Spielu", cum mai era alintat, o sa intre pe usa in orice moment sa ne ia in brainstorming sau sa mai faca misto un pic de Fludor care se-mpiedica de toate si-si da cu stangu-n dreptul intr-un mod irecuperabil.

Lumea a plecat intr-un final acasa, nici nu m-am prins cand s-a golit agentia. Mie mi s-au dat niste lucruri de completat la biografia lui...si fix atunci m-a gasit un plans de nu mai nimeream butonul sa ma dau pe off.

A fost o zi cretina, lipsita de orice varf de ac de sens...in care daca nu esti ateu...incepi sa iei in considerare varianta asta si ti se face rusine de problemele tale, alea multe si mici si lipsite de orice importanta.

Hasta siempre comandante!

Music

2007-11-19T13:23:00.000+02:00

AJ introduced me to this music...Telepopmusik...

E luni si e o vreme numai buna de stat in casa cu o cana mare de ceai in brate si vazut filme vechi...

Acasa

2007-11-11T00:43:00.002+02:00

Sunt acasa...in sfarsit sunt acasa si nu ma mai bat ai mei la cap cu prostiile cu care ma tocau de 3 luni incoace. Nu zic care pt ca-i pacat. Exceptand aceste proaspete elucubratii, ai mei sunt printre cei mai haiosi oameni pe care-i cunosc. Pacat c-au avut parte de-un plod ca mine. Dar na...trebuie sa fi gresit si ei intr-o viata anterioara. Azi a fost liniste...si bine...Nu tu subiecte absurde(aceleasi!!!), nu tu drame. Just chill and almost happy. Cam ca-n melodia asta, una din preferatele tatalui meu....

Elbow- Pick Bugger

2007-11-07T12:29:00.000+02:00

Jucarii noi

2007-11-01T12:49:00.000+02:00

Mai scormonisem eu pe You Tube dupa Urma, dar n-am reusit sa gasesc mare lucru... until now. I love them!!!

Si Alexandrina Hristov.

Asta da stare de spirit!

2007-10-26T12:59:00.000+03:00

Lip Dub - Flagpole Sitta by Harvey Danger from amandalynferri on Vimeo.

Genial clip!

Muzici

2007-10-24T11:35:00.000+03:00

Kaiser Chiefs

Ceva trebuie sa fie tare putred in Danemarca daca m-am trezit la 7 si nu marai la nimeni... Ba din contra, pe melodia de mai sus topaiam eu in timp ce ratam de 3 ori strada Brazilia. Cautam sediul Electrica, dat fiind ca tot uit sa platesc lumina, iar mosulica ala de vine la usa sa ia indexul si banii, e un impostor si jumatate. Nu vine niciodata la orele afisate la intrarea din bloc. Il suspectez ca merge pe varfuri, baga chitanta in usa, pas, pas inapoi, si-o rupe la fuga. Very nasty of you, mister!!!

Do, re, mi, fa, sol, la, si, do...

2007-10-19T12:17:00.001+03:00

"Dupa 3 minute 20 de secunde ai senzatia ca te cunosti mai bine dar nu stii de unde
Asa ca mediteaza-un pic pana data viitoare..."

Asta am repetat eu tremurand aseara, zgaindu-ma la lume necunoscuta si la camera... Sa vedem ce-o iesi.

Later edit, one year later...

Alte poezii...

2007-10-17T18:31:00.000+03:00

M-a apucat intr-o seara sa-mi caut poeziile din liceu, chestiile alea pe care le tot ascund de unul sau de altul de 6 ani incoace. Si cum am fost atat de isteata incat sa rup foile pe care le-am scris dintr-o agenda care putea sa fie foarte la indemana unora...altora...am zis sa le pitesc bine... Le-am pitit atat de bine ca nici eu nu le mai gasesc. Bine...eu nu-mi prea gasesc nici capul de cele mai multe ori, asa ca nu-s un exemplu bun.

Primul gand a fost sa le caut in dulapul concubinei care cred ca-i un fel de aschie sarita din ala din Cronicile din Narnia...daca intri in el nu se stie unde poti sa ajungi, peste ce dai (un cutit, ulei de bucatarie, costume, carti, cursuri, cutii de pantofi-dar fara pantofi in ele -asa suntem noi, destepte- antene de televizor, oameni mumificati- ca doar unde era sa ne pastram fostii prieteni?! A?). Asa ca m-a inspaimantat numai gandul. Nemaivorbind ca era vreo 1 noaptea...iar Andreea putea sa-mi sara cu papucul la beregata daca ar fi deschis vreun ochi (din cei 6...scuze Andreea-glumeam). Not a good idea.

Asa ca am inceput sa scormonesc pe la mine prin camera, ca poate, poate...si mi-am intors camera cu fundu-n sus (si-asa a si ramas ...) si tot nu stiu de unde sa le iau. Si nu, gandul principal nu era ca poate sa le gaseasca sub faianta ala care o sa se mute-n locul nostru peste 5 ani si-o sa le publice si-o sa ma faca the new rising star. Eram curioasa si foarte dornica sa recitesc ce mi-a germinat dovleacul pe vremea aia. Si chiar sa postez, ca pana la urma, ce sens are sa ma dau pe dupa visin...it was me!!! N-ar fi pacat sa ma amuz singura?

Toamna cu luna anii '60

2007-10-14T14:47:00.000+03:00

Toamna cu luna
când porţi peste pulovar o niciodata căptuşită cu totdeauna
când ştii că ai mai iubit şi ai să mai iubeşti
printre taxiuri nefireşti.

Toamna cu luna
când cabinele de telefon scânteiază
când ştii că nimic nu durează
când până şi vitrinele graseiază
şi vocea le tremură, şi serviciile de porţelan se fac zob.

Toamna de sticlă
când magnetofoanele se fac zob
când mixerele de plastic pălesc
când aspiratorul asudă rece
când trusa de şurubelniţe hohoteşte
când maşina de spălat cu ochiul rotund
şi coniacul cu patru stele
se-ngălbenesc şi cad de pe ramura minţii mele
şi toamna de vermut se crede tânără uneori...

Noi n-o să mai ţinem unul la altul.
N-o să ne mai facă plăcere să ne vedem feţele, râsetul.
Noi n-o să ne căsătorim,
n-o să avem copii
şi n-o să îmbătrânim împreună.
Mi-e aşa de clar lucrul asta acum.
Iar vieţile noastre n-or să fie îndelungate
ci scurte, haotice.
Zi, noapte, zi, noapte, zi, noapte
august, decembrie, aprilie...

(...)

Stare de spirit a la Lola. Cine o cunoaste pe Lola, cea de acum 2 ani, stie despre ce vorbesc. Poezia de mai sus e una din preferatele ei, si cam printre putinele lucruri care-mi plac la Cartarescu. E duminica, e frig, ma pregatesc sa ma mai rupa un pic in doua tata, cum face de ceva vreme de fiecare data cand plec de-acasa... am un chef "nebunesc" sa ajung in Bucuresti.

2007-10-11T11:03:00.000+03:00

Acum vreo 3 zile ne-a trimis seful la o conferinta. Funny...'cause the last time I was there I attended a medicine "thing"... Asta a fost prima conferinta specializata a plannerilor din Romania. Am trezit-o pe Simina mai devreme decat era cazul, am ajuns primele desi tarasenia incepea de la 8. Evident ca oamenii normali au venit pe la 9 si s-au repezit de-a valma la inscrieri. In tot timpul asta, eu si Simina cu ochii aproape mongoloizi de somn, ne sorbeam fiecare din cate-o licoare anti toropeala- cafea/cola. Si cum incepeam noi sa ne labartam ochii tot mai mari, de unde am ajuns primele, n-am mai gasit locuri in sala. A trebuit sa impartim un scaunel de pe care alunecam pe rand (ba de somn, ba de ras, ba de admiratie). Ne-am stabilizat cand au vorbit cei 2 strainezi invitati- Jeffre Jackson si Alan Thys. Cam misto!!! Si Matasel a mediat frumos discutia. Alexandrescu, za boss from Headvertising, a fost in pragul unui atac de apoplexie tot varsandu-si frustrarile itite din relatia client-agentie. Overall, enlightening and inspirational. Mi-am dat seama cata bafta a poposit pe capul meu. Toti porumbeii din lume nu ar fi in stare sa-ti dea un asemenea noroc. Din ce-am mai invatat eu in sesiunea "olimpiadelor" din toamna de la SNSPA (la care n-am binevoit sa ma duc la timp) si per total in anul asta, ascultandu-i pe strainezi si plannerii romani, am realizat cat de norocoasa sunt ca ma formeaza Simina in meseria asta. Nemaivorbind de cat de incapatanata pot fi cu un anumit gen de oameni si cat de usor imi poate sari tandara din nimic... Cred ca lucrez foarte greu cu un superior cu care n-am chimie. Tot ce m-a invatat ea pana acum e exact ce spuneau strainezii. Spun asta pt ca nu toti invitatii la cuvant au fost in stare sa emita lucruri faine. Am urmarit si discursul unei tanti al carei nume si speech nu m-au fascinat intr-atat de tare incat sa retin prea multe. Stiu doar ca era plina de clisee, definitii ale marketingului si managementului dintre cele mai sforaitoare si pe deasupra si expuse cu o mimica de lamaie si ton afectat.

Cucoana asta era imposibil de urmarit! Plus ca ma enerveaza cumplit oamenii cu mutre si atitudini superioare, care tin mortis sa epateze, so full of themselfs they could burst. Si...pana la urma, sa zicem ca as accepta si asta daca ar fi cumva justificata a la "ma', sunt destept, am replici pertinente la orice, tot ce fac iese mind blowing"...fine! Respect! Even though you're a scumb. Dar sa vorbesti prostii vreo ora,de parca ai fi cel mai fervent suporter al managementului de pe vremea strabunicii, sa-ti mai misti si gatul intr-un mod halucinant de parca ai fi cobra a la..."uh...where's the head...it's there...no it's not...it's there...no...it's moving" over and over again, over and over again...pfiu. OBOSITOR!!!

Am retinut si-un cuvant nou pe care nu-l bag in vocabular nici daca ma platesti- "celengiuit". Grrrrrrr...mi se strepezesc dintii! De ce ne indarjim sa adaptam unele cuvinte carora le sta foarte bine si-n limba lor sau au omolog romana??? Suna horror!!!

Ducks on a roll

2007-10-10T14:59:00.002+03:00

I'm almost living the life I dreamed for myself...

Ma trezesc in fiecare dimineata cu drag. Sigur, scrasnesc un pic din dinti pentru ca as vrea sa mai lenevesc un pic cand e inca intuneric afara, sau gri, sau ploua sau e frig. As fi cyborg daca n-ar fi asa. Si e cam frig de ceva vreme. Eu-una ma trezesc paralizata de vreo luna si ma misc in tremolo pana-mi ating temperatura potrivita ca sa pot iesi din casa. Si ma infofolesc in 2 paturi si haine groase si tot cu turturi ma trezesc cand fac ochi. Dar astea nu ma impiedica sa ma duc la birou. It's one of the nicest things of my day. Aproape un an de zile am trait cu groaza de a ma trezi intr-o dimineata cu o lehamite care sa-mi dirijeze mana spre telefon iar eu sa inventez vreo boala oculara, pulmonara sau pshihica. Asta mi se trage din medicina, pe care am urat-o cu pasiune, pentru profesorii ei scarbosi si corupti, pentru incidenta mare a oamenilor de proasta calitate, pentru dezumanizarea ubicua din mediul ala, pentru intregul sistem lipsit de suflet acolo unde unde ar trebui sa fie conditie sine qua non. Inca ma lupt cu mine sa-mi spal creierul de perioada aia in care fiecare dimineata era motiv de depresie, fiecare dupa amiaza era rutina, fiecare seara-mi isca intrebarea "ce dracu' caut eu aici"? Ca sa nu mai vorbesc de chiulul intens pe care l-am tras in ultimul an pentru a le evita pe toate de mai sus in speranta ca o sa-mi gasesc the peace of mind.

Am scapat de toate astea... si de sentimentul de inutilitate, si de teroarea zilei de maine, si de mutrele acre si scarboase ale profesorilor la ale caror nasuri nu ajungeau decat odraslele directorilor de spitale, si de spiritele goale. Acum fac ce-mi place, am un job care tine loc de multe...e-adevarat ca nu se duce la 12 noaptea sa-mi ia pastile de la farmacie, dar pe moment imi stimuleaza endorfinele mai bine decat ciocolata. So...what next?

Corinne Bailey Rae

Sfert de secol

2007-09-25T11:03:00.000+03:00

Incerc sa-mi amintesc momentele in care s-a intamplat sa ma emotioneze ceva independent de asteptarile mele. Imi vine in minte unul pt ca asta e o zi de care n-am niciun chef. Dar pe-asta o sa-l spun la sfarsit.

Cele mai faine emotii le-am avut mereu cand eram mica in perioada Craciunului. Ai mei au inventat tot felul de modalitati care sa mi-l tina-n viata pe Mos, pt ca in fiecare dimineata de Craciun eu sa rad cu toti dintii, sa fac tumbe, si sa nu-mi mai incap in pielea de drac de placere la vederea jucariilor de sub brad. Si le-a iesit. Pt ca si eu m-am incapatanat sa cred cat mai mult. Ultima de genul asta a fost cand m-au pus in dialog cu magnetofonul pe care, chipurile, mosul mi-ar fi lasat un set de intrebari. Iar eu dornica sa prelungesc misterul le-am facut pe plac si i-am raspuns mosului de pe magnetofon, i-am spus poezia Toamna, pe care stiam s-o recit cu reverente si piruete. Inca mai e banda aia pe undeva. Si dupa asta ...s-a cam dus magia.

In clasa a 12-a, prin aprilie, puneam la punct petrecerea surpriza a celei mai bune prietene, Andreea. Ea n-avea chef de nimic, dar ma invitase la restaurant, timp in care prietenii nostri se ocupau de impopotonarea locatiei in care voiam sa o tarasc sub false pretexte. Numai ca toate itele s-au incurcat... Andreea voia sa plece de la restaurant, ei nu erau nici toti, nici gata. A trebuit sa mimez o indigestie, sau ceva similar. Cert e ca am fost deseori la baie pt a lua legatura cu tabara cealalta. Apoi am pornit intr-o plimbare si am rugat-o sa intram intr-un bar sa vad daca e un prieten de-al meu acolo. Cand am ajuns in separeu si i-a vazut pe toti aglutinati, expresia ei a facut toti banii de pe lume. Cred sincer ca nu se astepta. Her thrill became mine.

2-3 ani mai tarziu am trait o emotie si mai mare. Iar dimineata ningea cu fulgi imensi si era o zapada ca pe vremea cand eram copil. Era atat de frumos totul incat ma uitam la fulgi si la zapada de parca le vedeam pt prima oara.

Un an mai tarziu, pe 7 martie tocmai intrasem in casa nedormita, vesela si de treaba ca un bursuc. Pe vremea aia ma omorau trezitul de dimineata si mersul cu metroul pana la facultate, adica o ora de mestecat mutre acre. Si ma suna prietenul meu. Era aproape de bloc si voia sa ne vedem. Eu o tineam pe-a mea ca trebuie sa infig cornul in perna vreo 2 ore. El nu si nu ca trebuie sa ne vedem in momentul ala. Am tras un pui de cearta la telefon, dupa care i-am zis sa vina. Numai si pt a-i smulge parul din cap. Si cand i-am deschis, l-am vazut cu un ghiocel in mana, c-o mutra de prost, vadit incurcat : “voiam doar sa-ti dau ghioceii inainte de 8 martie...stii ca am eu o chestie cu treburile conformiste...uite...”. I was such an ass!!!!

Un an dupa, m-am trezit cu o restanta, un examen dificil care se bifurca in vreo 2 ceasloave si astea in n-spe cursuri. Am stat singura in Bucuresti vreo 2 saptamani, chipurile ca sa invat. Pe 25 septembrie, la 8 dimineata am avut proba practica. Dupa saptamanile alea bune de invatat, si discutiile cu peretii, dupa proba practica am plecat lihnita de somn acasa. Nu voiam decat sa dorm. Imi plutea patul prin fata ochilor. Si mai aveam o partida de invatat in noaptea aia pt ca a 2-a zi ma astepta examenul scris. Uitasem complet ca trebuiau sa vina matusa mea si unchiul meu sa-mi aduca ceva de mancare (trimisi de mama careia-i tot spuneam ca mananc din tomberoane). Si au sunat bietii oameni la interfon vreo ora. In cele din urma am prins eu un ecou si le-am deschis. Ma simteam foarte prost, i-am tinut la usa ca o nesimtita. Rupta de somn sau nu. Cu toate astea nu erau catusi de putin suparati, mai degraba ingrijorati. Vara-mea m-a apucat de-o aripa si m-a tarat la mine sa-i arat nu stiu ce prostie mi-as fi cumparat eu pe vremea aia. Nimic bizar pana aici. Si cat stateam eu cu spatele la usa, au intrat matusa mea si unchiul meu cu un tort. Uitasem de ziua mea... Uitasem complet. Cum sa uiti de ziua ta?!

Ar mai fi si emotiile dinaintea orelor de matematica din liceu cand tremuram ca varga-n banca si-mi faceam cruce cu limba-n gura numai sa n-aud: "Antohi, Blendea la tabla, Bodolan si Boieru in primele banci scoateti o foaie de hartie", orele in care m-am invartit prin Amsterdam si am putut sa vad picturile lui Van Gogh de aproape, sa ma holbez la fiecare dintre ele si sa le disec mental cat vreau eu, emotii negative- la un examen oral cu hands-free-ul in urechi, imi soptea o muza in timp ce ma fixau profesorul si asistentii aflati numai la cativa cm departare... Priceless moments.

Bobby Gaylor

Vacanta

2007-09-06T11:17:00.000+03:00

S-apai m-am intors din plimbarea cu pluta-n larg. Nu fu urat, dar nici mirobolant.

Am plecat cu o portie buna de entuziasm. M-am intors fara...

Costa Magica- aka Costa Marjica, pluta aia cu care m-am vanturat prin fiordurile vikingilor s-a dovedit a fi un imens cavou. Va spun! Plutea tamaia prin aer! 50 % din ocupantii lui erau tinerei de varsta a 3-a, a -4-a, in descompunere, insotiti de infirmiere, altii in scaune cu rotile sau taraind stativul pt ser fiziologic. Restul de 50 % erau pustii veniti cu parintii, personaje de 30 de ani, 50 de ani. Cum categoria alorlalti (care bateau inspre 70, 75 de ani) era mai uniforma si probabil ca la debarcare erau asteptati de doamna cu gluga si coasa, ei au beneficiat de tot ce inseamna distractie.

Show-uri proaste, concerte proaste, muzica pe la toate puntile era otova. Adica romante jazz sau latrino prafuite si proaste lalaite de cate-o domnita lipsita de talent. Cand se lua pauza de la ele, incepea bingo. Cand se termina bingo, incepeau joculete natangi care vizau acelasi target- the elder. Pai cand imi puneau un bosorog pe-un scaun cu un balon intre picioare, iar babuta trebuia sa alerge catre el si cu avant sa i-l sparga cu fundul...si incepeau toti sa aplaude si sa rada, credeam c-am gresit vasul. Ceva la fel de captivant a fost cand i-au pus tot pe niste domni in etate sa prinda niste tinere de vreo 24 de ani, mimand fiecare cate un animal: un porc, o maimuta, o pasare.

Cand se lua pauza si de la joculete, revenea tanara la microfon sa mai raga niste valsuri, merengue, cha cha, moment in care tinerii responsabili pt entertaining luau cate-o doamna respectabila la dans. Nu stiu cum naiba nu si-au scapat pe jos de emotie protezele tinerele octogenare. In partea dreapta a ringului era in fiecare seara un individ de 70 si ceva de ani care parea mort de-o saptamana, c-o bala-n coltul gurii in cadere libera, purtand o conversatie (inteligenta) cu metresa de 50 de ani.

A fost amuzant vreo 2 zile. Dar odata epuizate glumele...atmosfera a inceput sa se apropie de un grotesc rar intalnit.

Am zis ca poate la discoteca o fi o atmosfera mai apropiata zilelor noastre. Aha! Vezi sa nu! Era un nene acolo cu o sapca atarnata de-o ureche, care nu voia nici de-al dracu' sa puna altceva decat house vechi si prost. Din cand in cand mai alterna cu Haddaway, niscaiva Culture Beat... Adicatelea...mai bine te aruncai peste bord decat sa stai acolo.

Excursiile si indopatul cu bunatati fistichii, ce-au mai salvat din vacanta. De mancat am mancat toate crustaceele pamantului, fructe de mare, toti pestii, rata cu portocale si alte minunatii pt baieti cu bete bine impinse in fund. Am mancat aproape non stop, as if there was no tomorrow. Era imposibil sa te abtii. Toate erau mult prea bune, iar plictiseala- cat casa. In excursii trezirea era ca-n armata- la 6. Urcat fundul in autocar si plimbat in the middle of nowhere. Din excursiile cu ghizi, cea mai misto mi s-a parut cea cu un nene caruia ii sarisera cateva doage. Ne-a dus in mijlocul unui tunel (de vreo 25 de km, printr-un ditamai muntele) unde ne-a dat jos din autocar si ne-a pus sa tipam. De ce? Pt ca e o foarte buna terapie antistres! Odata intorsi la lumina, pe serpentinele inguste cu vedere la fiord, ne-a pus sa ascultam un compozitor norvegian- Edvard Grieg. Lua perfect forma peisajului cat sa nu-ti permita sa uiti.

In restul excursiilor am fost sa vizitam diverse muzee. Poate de-acum, nu mai uit numele lui Edvard Munch , desi imi stau pe creier mai multe tablouri de-ale lui. Foarte misto mi s-a parut si muzeul lui Henrik Ibsen, cel mai mare dramaturg al lor. Peste tot erau proiectii cu el plimbandu-se prin camere, o camera unde era o inregistrare a lui pe niste imagini filmate, personaje din piesele lui de teatru. Deasupra era apartamentul unde ghida, aparent foarte pasionata de viata lui, ne-a povestit foarte insufletita diverse. Se pare ca-i placea sa fie mereu "pe dos". Chiar inainte sa moara, infirmiera tanara si "solara" a spus familiei ca Doktor Ibsen se simte mai bine. Ultimele lui cuvinte au fost replica data ei: "din contra".

In Copenhaga cea dotata cu un aeroport mai mizerabil decat al nostru, am prins un concert jazz ad hoc intr-o piateta. E ceva de cand n-am mai ascultat ceva atat de placut. Iar baietii pareau a-si cunoaste instrumentele (trompeta, contrabas, pian si tobe) foarte bine. Altfel, turul orasului cu vaporasul l-am facut acompaniata de Radio Copenhaga. Daca tot nu era timp de interactiune, barem sa vad ce asculta:

Interpol- How are things on the west coast

Interpol- No. 1 in threesome
(http://www.youtube.com/watch?v=HsZr_jijdrA)

Peter, Bjorn & John- Young Folks

Plain White T's- Hey there Delilah

Rooney- When did your heart go missing
(http://www.youtube.com/watch?v=pJhrsotXHHk)

Manic Street Preachers- Autumn Song

Old Man River- LA
http://www.youtube.com/watch?v=8Q5_lYvXj-M

Maximo Park- Girls who play guitars
http://www.youtube.com/watch?v=NztJu7fLvEY

Not bad... Inseamna ca nu suntem foarte departe de ei. Cu muzica asta mi-am inceput vacanta, tot cu asta mi-am terminat-o.

Dupa ce am trecut prin 2 cicloane de se misca vasul din toate suruburile, ne-au batut nervos valuri in geam, iar pe ultima punte suiera vantul de te lua pe sus, am crezut ca avionul o sa fie mai putin darnic in culori verzi, galbene, albe si emotii si senzatii ( frica, groza, stomac in gat, urechi plesninde, etc). Dar nu. Am dat peste niste piloti acrobati, cum numai eu am bafta! Iar mie-mi si place-n avion... de numa' numa'... Am stat linistita ca pe lava. No...bine ca din toate aventurile astea am trait sa spun povestea!

PS. O fi sunand exotic sa mergi in croaziera. Piece of advice: Don't! Or at least wait 'till you're 80!

Muzica...

2007-08-21T16:45:00.001+03:00

...scormonita de prin YouTube:

Hot Hot Heat- Elevator

Hot Hot Heat- Talk to me, dance with me

Little Man Tate- What? What You Got

Sondre Lerche- Two Way Monologue

Sondre Lerche- Minor Detail

Sa-mi iasa augmentinul pe nas, nu alta!!!

2007-08-20T13:20:00.000+03:00

De ce tocmai augmentinul? Pt ca tocmai il ingurgitasem. De ce-l ingurgitasem? Pt ca maseaua de minte mi-a germinat o corcodusa-n obraz. De ce sa-mi iasa pe nas? Intrebati-l pe taximetristul care m-a adus azi dimineata de la gara!!!

Nu stiu cum nimeresc eu numai taximetristi de-astia...ori cursa mortii, ori unii care merg ca ochiul mortului.

Acum am dat de cursa mortii. Eu nu le-nteleg pe fiintele astea... Unde strabunicile lor se grabesc pe un trafic atat de nervos incat iti permite lejer sa-ti numeri firele de par din cap si pe un asfalt cu porii dilatati din metru in metru??? Eu nu l-am rugat sa ma teleporteze nicaieri, nu am adaugat ca ma grabesc, nu nastea nicio verisoara, nu se inchidea casieria unde trebuia sa platesc vreo factura. Eram si eu ca o floricica, proaspat scoborata din tren, inca adormita... Si-ncepe Schumi asta cu o tichie pe-o ureche si-o mana pe volan, sa umple de sange toata bancheta din spate cu mine. Mah, raule!!! Pe cine vrei tu sa impresionezi?! In asta consta tot testosteronul tau?! Viraje pe 2 roti, trecut pe rosu, frane la buza, accidente evitate in ultimul moment, numai prin parbriz n-am sarit. Cat despre adrenalina.... Tiribombele de prin parcurile de distractii sunt meschine pe langa cursa asta. Palesc la ani lumina! Parol! Pana si corcodusa din obraz a reintrat in albie timorata. Pacat c-a fost doar o impresie. Nu-mi mai simteam falca cu totul pt ca dominanta nu mai era durerea ci senzatia de: I'm gonna diiiiiiiiiiiieeeeeeeeeeeeeee!!!

L-am implorat sa ma lase mai departe de locul comunicat cand am pus piciorul in taxi. Asta, o tot dadea pe-a lui "nu don'soara, va las unde mi-ati zis". S-o creada crucifixul ala al tau spanzurat de oglinda!!!

Cand am pus piciorul jos, am zis c-am descoperit pamantul sfant! Numai ce nu m-am aplecat sa-l pup ca mi-era ca-mi pierd echilibrul din cauza rucsacului mai mare decat mine.

Lasati, dragilor, ca peste vreo 3 saptamani incep scoala de soferi. V-arat eu voua clantanit de dinti! Iar de-o fi careva suficient de nebun incat sa-mi si dea carnetul, o sa alunec asa de gratios cu 10 la ora in fata vreunui taximetrist, c-o sa-si blesteme ziua in care a vazut lumina pe pamant!

Buimaca de somn...

2007-08-17T13:24:00.000+03:00

...ascult melodia asta. F faina. Am pescuit-o de pe blogul lui Razvan Exarhu.

Imi vine sa scriu despre ce-am facut aseara, dar astept jumatatea lui septembrie ca sa nu ma dau de gol. Si cand ma gandesc ca puteam sa ajung la sectie... Am mai facut un lucru nou pt prima data...in timp ce eram alergata de o babuta nebuna pe Magheru care incerca sa-mi comunice niste lucruri, iar eu imi ascultam impasibila Radio Guerrilla si vandalizam stalpi.

Vanzatoarele...

2007-08-03T11:13:00.000+03:00

...si nu orice fel de vanzatoare... farmacistele...cred ca sunt cea mai agasanta categorie de vanzatoare din cate cunosc.

Ma infiintez eu dimineata in prima farmacie c-o falca-n cer si una-n pamant din cauza unei bucati strasnice de migrena. Intru...o coada cat China!!! Ma rog...exagerez, erau vreo 6 persoane in fata. Dar cand cele 6 persoane sunt pensionari si vezi ca stau cu cate-o reteta in mana ar trebui sa-ti pui problema ca se vor intampla lucruri necurate. Imi crapau falcile de la atata cascat, asa ca mi-a fost lene sa mai parcurg inca 100 de m ca sa ajung la urmatoarea farmacie si sa ma abat de la drum. Ce ma costa 10 min de intepenit la coada? Oricum ma ataca o intreaga armata de fotoni afara...

Farmacista, delicios de incompetenta. Ori avea 2 picioare stangi, ori dioptrii catre minus infinit, cert e ca era pregatita sa ofere suplicii in toate directiile.

-Ce doriti?
-Sarut manusitele (sa nu uitam ca erau pensionari si inca rabdatori), as vrea si eu un flacon de (ceva), aveti?
-E posibil sa am, stati sa verific...

Si pleaca agale la plimbare prin farmacie sa se uite in depozit, desi avea calculatorul in fata....unde putea sa tasteze si ar fi vazut tot ce are in stoc...dar...hai, fie... Nu gaseste in spate, se uita in calculator... C (pauza), O (pauza), L (unde-i L-ul??? ...a ...aici-mi-erai you little sucker) E (pauza), B (pauza), I (pauza), L (parca era langa K...). 10 ore mai tarziu...

-Imi pare rau dar nu avem. Altceva doriti?
-Pai (altceva) aveti?
-Stati sa vad

Si se apropie cu viteza melcului turbat de tastatura... toate fortele naturii par a-i fi potrivnice... se lupta cu vant, ploaie, trasnete si tunete care o impiedica sa ajunga la taste. "NUUUUUUUU....nu ajung, nu ajung...am ajuns....." ca altfel nu-mi explic miscarile retarde de 4 taste pe minut. 100 de ore mai tarziu...

-Avem!
-Cat costa?
-Trebuie sa ma uit in calculator, un moment va rog.

Un moment? My foot! Ca-n filmele alea proaste...un moment care te costa viata! 1000 de ore mai tarziu...

-X lei.

Scoate mosnegutul in descompunere banii. Era asa de slab si costeliv ca mi-era sa nu-si piarda humerusul pe tejgea.

-Vaaaaaaai, n-am sa va dau rest. Aveti 5 mii?

Asta... incepea sa fiarba...si sa fiarba...o fi avut el rabdare cat a avut cu tot trainingul in care e cu farmacistele de la 60 de ani incoace, dar si cand imi devine belicos...

-Cucoana, ma asteapta astia cu sicriul la colt. Da-mi pastilele alea odata! Si mai repede!

Asta a incremenit cu-n zambet tamp pe fata, a scrasnit un "va dau un paracetamol", i-a inmanat pachetelul cu bombonele si a trecut la urmatorul.

Eu, deja ma prapadeam de ras in spate...am uitat si de migrena si de tot. Am iesit pe usa cu batranelul. Si dusa am fost! It made my day...dar pe cat de amuzant a fost incat sa-mi decongestioneze mie dovleacul...ma gandesc cum o fi sa nimeresti cate-o tampita de-asta cand chiar ai niste probleme serioase si n-ai timp sa-i urmaresti baletul.

Constrangeri

2007-08-02T12:31:00.002+03:00

Trece timpul asta de nu te vezi!!! Wich isn't necessarily good, or bad... It's just a fact you sometimes forget about.

La cateva luni distanta, pentru ca n-am timp mai des, imi revad vechii prietenii, si mereu mi se pare ca i-am vazut ieri, sau acum o saptamana. Unii sunt neschimbati, altii schimbati in bine, aia schimbati in rau par a ma ocoli.

Tot la cateva luni distanta imi revad, cu voia mea sau nu, fosti prieteni. Cei mai multi neschimbati, o parte schimbati in rau (which makes me congratulate myself for the great choices I made!).

Eu m-am schimbat intr-un an cati altii in 10. Si cred ca m-am schimbat in ambele sensuri, in momentul asta, cumva "echilibrat".

M-am schimbat in bine pentru ca mi-am intors viata de pe dos pe fata gasindu-i in sfarsit un scop, si unul chiar misto. Si m-am schimbat in rau, pentru ca m-am procopsit cu un sentiment de autosuficienta, mai mult siktir, mai mult sarcasm, mai multa paranoia. Cel mai tare ma uimeste autosuficienta. Mereu mi-au lipsit lucruri. Acum cred ca simt pentru prima data ca nu mai am nevoie de nimic. Momentul pe care il traiesc pare perfect.

Exceptand cele cateva persoane dragi care vreau sa fie prezente perpetuu in viata mea, simt ca nu-mi mai lipseste nimic altceva - vezi boyfriend sau o relatie (fie ea si de genul fuck buddies- ca si aia cere timp). In cursul anului astuia, am avut putine tentative ratate. Ratare sarbatorita, de altfel. Aproape ca mi-au fost ca ghimpele-n coaste, dat fiind ca nu am timp sa construiesc nici macar scheletul pe care sa atarn emotiile...

Iar cu ocazia asta am aflat in linii mari ce vreau si in detaliu ce NU vreau. Si pentru ca imi place sa fac compromisuri la fel de tare cu mi-ar placea sa-mi bat cuie-n cap, am aflat cat de bine e sa fii single versus implicat in povestioare caldute, dragutele, in care esenta lipseste cu desavarsire.

-hai la bunica unde nu e apa curenta, e pamant si-n pat si cine stie ce alte lighioane mai misuna.

-sa ne plimbam prin Romexpo... la 35 de grade... cate 5 ore.

-tine-ti pliscul cand te umpli de sila vezand cum respinge apeluri de la x si y. Ca probabil tot tu esti nebuna (yeah...right!!! Dar cine are chef de scandal? Tot tu te enervezi aiurea si treaba asta naste riduri.)

-accepta-i glumitele stupide fara sa arunci grimase

-stai treaza pana la nu stiu ce ore desi ai chef sa dormi

-stai cu el incuiata in casa pt ca desi nu vrea sa iasa "he wants to spend quality time with you" (de parca nu poti face asta si la 80 de ani...)

-arata ca scoasa din tipla 24 din 24, ca de nu, inseamna ca esti neingrijita, nu mai arati bine si se duce atractia

-nu arata ca scoasa din tipla, caci barbatii iubesc femeile naturale (vezi contradictia?)

-nu te enerva daca zice ca ajunge in 10 min si ajunge in jumatate de ora, in timp ce tu faci santuri prin casa. Deh...lui nu i-a dat prin cap sa anunte. Doar esti acasa...

-uita-te la nu stiu ce emisiune oribila,

- inghite-i prietenii desi-s cam insipizi sau tampitei (dupa caz), fa-te ca-i asculti, musca-ti limba cand adormi de plictiseala cu ei la masa, deschide gura din cand in cand si mai zi cate un "da" sau "nu" ca sa nu te creada aia ciudata sau muta (si sa faca tot el figura proasta),

-fa tot posibilul sa nu bufnesti in ras cand el danseaza (desi te intrebi ce invoca...ploaia? vantul? Tunetele? Isi ia zborul? Decoleaza? O, nu! Nu dansul pinguinului!!!)

-protejeaza-i ego-ul de mascul feroce cand greseste pentru ca stii cat conteaza pentru el toate kkt-urile alea (even if you don't give a damn)

-NEVER CRY, desi simti ca te strivesc peretii

- dormi fara ochelari de dormit desi dormi cu aia de cand erai mica pentru ca aveai cosmaruri si, fara ei, o sa te foiesti de parca cearsaful ar fi din carbuni aprinsi

-nu te da cu fundul de pamant ca sa vina cu tine in oras cand stii ca n-are chef, desi tu stii ca ai vrea sa fie acolo ca sa nu se mai ia vreun dobitoc de tine

You know what??? FUCK YOU!!! (a nu se lua "ad literam"). I don't need this shit!

Filmulet amuzant

2007-07-26T16:22:00.001+03:00

Rezumatul zilelor

2007-07-20T01:54:00.003+03:00

Hooverphonic- Vinegar & Salt, asta mi-a sunat mie in cap ieri aproape toata seara... Eram atat de obosita si prost dispusa incat din inertie, probabil, m-am lasat tarata la un eveniment so boring that I could hear myself snorring. Sefa mea a abandonat corabia mai repede decat mine abandonandu-ma in grija baietilor de la creatie. Baietii din creatie alunecau numai in discutii despre porcovenii. Asa ca am plutit in lumea mea pana mi-a venit dorul de duca (quite fast, I'd say). Prin urmare, mi-am luat talpasita spre casa, fix cand petrecerea incepea sa promita si m-am oprit fix in balcon, acolo unde fac rezumatul zilelor pe bile albe, bile negre. Si iar simt ca-mi lipseste ceva...important...

2007-07-19T01:35:00.001+03:00

17 Iulie, o zi pe care eu-una am asteptat-o cu sufletul la gura. Cum sunt eu pierduta in spatiu si timp, nici macar nu stiam fix ziua, ca e 17 ca e 18, ca e 20, stiam doar ca de-abia astept sa ajung la La Rolling Stones. Nu eu m-am ocupat de bilete. Am fost intrebata daca vreau. Am zis "da, da, da"... Mai departe de atat nu mai stiam mare lucru. "Pai, unde ai biletul?", "Nu stiu, pe-acolo, ce conteaza?!". "Tu stii la ce ora incepe concertul?" , "Habar n-am, dar o sa fiu acolo".

Si a venit ziua. La munca -incurcaturi lant. Fix cand ma pregateam sa-mi iau talpasita a pornit netul pe campii si n-am reusit sa trimit un mail la timp. Stai si rescrie-l pe un calculator cu internet wireless, trimite-l in fuga. Apoi rostogoleste-te pe scari ca sa ajungi mai repede la punctul de unde trebuie sa te ridice prietenii si stai 1 ora in trafic cu toata nerabdarea aia in tine, ca doar trebuiau sa ajunga 60 000 de oameni la concert...

Si ajungem la stadion. 2 cozi IMENSE. Cica trebuia sa stai la coada protivita ca sa ajungi in sectorul unde aveai belet. Ne-am asezat frumos la coada in soare, am facut sauna moca inca vreo juma' de ora... Cand se ne apropiem de "The Gate" (prima din multe), vine refluxul. Aka o gloata de oameni care si-au bagat picioarele in cozi si ce si-au zis, "hai sa ne impingem"! Hai sa ne impingem! Apucam sa intram...debandada secolului. Toata lumea umbla de bezmetica a la "da' eu incotro o iau?!". Am mai trecut de vreo 4 filtre cu bricheta ascunsa-n pumn... trecem si de un tunel...al groazei...si Victorieeeeeeeeeee...am ajuns pe gazon!!!! Yooo Hooo! Mai avem un pic.

Acolo, brusc...se opreste turma. Cum ar zice Madaluna: "but whyyy???". Eh.... ce intrebari sunt astea. Erau 2 perfect morons de la Paza si Protectie, genul ala dulapos and absolutelly brainless care cred ca ori lasau lumea sa treaca doar la si un sfert, si jumate, fara un sfert sau la ore fixe, ori erau ocupati cu o discutie de genul:

"Mai, da' de ce intra astia 2 cate 2?"

"Dha.."

"Ptii...ia uite un gardulet!"

"Dha..."

"Oare ce face garduletul asta aici"

"Dha"

Din public li se sugereaza ca n-ar fi rau sa dea garduletul la o parte ca nu avem cum sa scapam in tribune, ca-s garduri prea mari pt a fi escaladate, si-n plus, parca n-avem alura de animale sa ne apucam acum sa sarim pe ele ca descreieratii.

"Wow...ce idee buna"... Doh!!! Si matahalele dau garduletul mai departe.

Ajungem in sectorul B, apoi mai trecem de-un filtru ca sa ajungem in A... Raiul pe pamant. Aerisit, batea si-o briza, nu trebuia sa te mai impinga nimeni. Kinda cool. Dar ni se facuse foarte sete. Aa mergem dupa apa/bere/cola...orice, numai lichid sa fie, zic.

In sectorul A nu era nimic de consumat, trebuia sa te intorci in B. Si-i intreb pe handralaii aia de la iesire din sectorul A daca e vreo problema, daca nu cumva n-o sa mai pot intra inapoi. Aia, "nu domnisoara, nicio problema"...... I should've known better!!! Ma duc la coada colosala din spatele umbrelutei cu Coca Cola si astept si astept...si incep sa fac tartru in the process... S-a terminat tot ce aveau ei in frigidere de 3 ori. De 3 ori au zis ca nu mai aduc nimic de baut. Am stat 2 ore, timp in care am ratat concertul The Charlatans. AND I fought for my life and my place in the queue.

In cele din urma, imi vine randul in fata... Moment in care idiotii s-au gandit ce tare ar fi sa refuze sa mai aduca apa. Adica noi eram toti lesinati de sete iar pe-aia durea fix in locuri obscure. Evident ca a iesit un mega protest (din care rezulta ca urmeaza sa-i linsam), si au adus apa (de unde nu mai era...). Si-ncepe jungla... Unul s-a catarat pe umbreluta, altul i-a urmat exemplul. Gloata a inceput sa impinga, storcindu-ma pe mine de masa de era sa cad peste ea. Andrada, vazand ca-mi dau duhul, s-a facut pavaza in spatele meu. Ce se intampla acolo era un fel de lupta pe viata si pe moarte. Chiar ma gandeam ca daca nici de data asta nu prind apa, nu-mi ramane decat sa lesin in fata corturilor de la crucea rosie ca poate, poate imi dau niste ser fiziologic de baut.

Plecam cu chiu-cu-vai cu 6 ape de acolo. Ajungem la filtrul dintre sectorul A si B. SURPRISE!!! Nu mai intra nimeni. WTF???????????? Ca ce chestie? Ii explic matahalei printr-o spartura din gard ca am bilet acolo, bilet pe care l-am platit. Daca e vreo problema cu cititul, cu alfabetul, poate merge pe culori, ca doar de-aia mi-au legat o cordeluta mov pe mana si alora din B una galbena. Ala ii face semn unei gorile, vine si gorila no.2 in siktir si-mi urla de ma mir ca nu si-a scuipat plamanii: NU MAI INTRA NIMENI!!!!!. Cum bai, nene, eu am platit bilet. Si da-i si cearta-te cu ei, eu si restul care erau in aceeasi situatie. Andrada se resemnase deja. Pana ni se arata unul mai rasarit cu cascuta-nfipta-n ureche. Probabil ca el avea jumatate de neuron sau barem un sufleur in cascuta cu jumatate de neuron, de ne-a lasat sa intram.

Imi venea sa plang de nervi si sa impart numai picioare-n gura. But then... it happened. Am ajuns unde trebuie, m-am hidratat, am hidratat si alti oameni, and before I knew it, I started enjoying the concert. E senzational cum mosuletii aia de 65 de ani, mai mari decat tata, au fost in stare sa cante si sa se agite 2 ore in continuu impotriva timpului. Concertul a fost energie pura. Si te intrebi cum mai pot la varsta lo. De unde mai pot? Eu ma dau lovita dupa niste mizilicuri, iar ei au fost perpetuum mobile. In plus, din cate stiu, sunt de 2 ani in turnee (intrerupte la un moment dat de un cocotier, but still). Mick Jagger a fost foarte comic, a invatat ceva romana cat sa-i zica unei tipe cu o mega voce din backing vocals "draguta rochie, dar pantofii...cam ieftini" si multe epitete cand a prezentat trupa. Una peste alta, au facut un spectacol foarte misto. I liked it... acum nu-mi ramane decat sa astept U2. Daca vin astia...jur ca fac rost de-un scaun cu rotile si-o perfuzie, o plosca, whatever is needed ca sa evit toate problemele. A... si am un deget pt organizatori si gura plina de injuraturi, de la cele mai soft pana la cele mai hardcore. De toate pt toti!

2007-07-18T01:06:00.000+03:00

Lumea asta e atat de mica incat e periculos sa fii spontan, ametit, necugetat, etc.Am fost acum o saptamana acasa. Niciodata nu parasesc curtea cand merg acasa pentru ca e aproape inutil. Sa fac ce? Unde sa ma duc? In amarata aia de discoteca in care te intoxica cu house de cea mai "buna" calitate (a la hituri din Pakistan, the summer of '92)?! Acolo unde m-a alergat un pusti de 16 ani prin toata incinta pt ca nu credea ca-s cu 9 ani mai mare decat el? Acolo unde dimensiunea fustelor e direct proportionala cu nr neuronilor din cutiuta? Well...I don't think so. Dar pt ca m-am nimerit home alone si internetul n-a fost de partea mea ca sa pot lua o caruta de filme si sa zac urmarindu-le, m-am gandit sa fac o fapta buna si barem sa ies sa ma vad cu un om drag. Stefan...si de aici a inceput sa se propage molima.

Ziua urmatoare am aflat ca s-a ocupat de organizarea unui lucru de-a dreptul socant (in contextul Focsaniului). A adus niste trubaduri din Cluj care au cantat in fata teatrului muzica medievala imbracati in ton cu epoca, in timp ce niste domnite dantuiau in fata lor. Evenimentul a atras atentia unei prietene de-a lui cu care am apucat sa schimb cateva cuvinte. Ca sa aflu mai tarziu ca se chinuia sa-si aminteasca de unde ma stie... Tatal meu (pe care n-o sa-l iert niciodata pt ca mi-a facut asta), a dus o poza de-a mea la inramat acolo unde lucreaza ea si a uitat sa si-o mai insuseasca.

Weekend-ul asta am mers din nou la mare, tot in Vama, cu aceiasi oameni plus cei 2 din Focsani. Si ce s-au gandit ei. "De ce sa nu-i facem o surpriza si sa-i aducem poza...Sa vezi ce-o sa se bucure." Clasa 1, scoala 5, Bucuresti, adusa de guler din pauza dupa ce am alergat ca bezmetica si am capacit tot in raza mea de actiune. Incercarile mele de a opune rezistenta si de a ma sustrage de la poza au fost in van. Si uite ce-a iesit... Explozie de ras. Exact ca-n momentele alea in care duci prieteni acasa, eventual iubit, si incep parintii sa scoata poze cu tine de cand erai mic si te-au prins in obiectiv cum scarpinai in nas, sau te uitai chioras, sau umblai in fundul gol pe plaja, sau faceai pipi dupa un copac, sau plangeai cu lacrimi de crocobaur, sau erai soim al patriei si aveai si-o coafura si-o mutra de zile mari. Toti rad la pozele astea...numai tu nu. Ca de! Oare de cine rad?

Ametita cum sunt, am uitat poza in portbagajul prietenei cu care am venit. Si de aici potopul, nu stiu de unde le-a venit ideea si cum au copt-o, dar azi dimineata, cand am deschis yahoo messenger, era sa ma asez pe langa scaun... Aproape toti oamenii din lista aveau poza aia la avatar. Pana si oamenii care nu erau in lista, dar pe care-i cunosteam vag aveau poza si mi-au dat add. Si eu nu... Sa inteleg ca personalitatea mea multipla s-a extins si pe messenger si a fost mai vizibila ca oricand din cauza ca Uranus e in conjunctie cu Jupiter iar luna e in a 4-a casa??? Au considerat ca e momentul sa port o conversatie cu cele 10 egouri ale mele? Dar ce-am facut??? Am fost cuminte! Nu m-am mai pupat cu wife beaters! Am facut o gafa-n Vama ce-i drept, dar micuta...mica rau comparativ cu dimensiunile gafelor pe care ma pricep sa le trantesc atunci cand ti-e lumea mai buna si incepi sa ai impresia ca-s chiar de treaba.

Ei bine, daca aveati impresia ca mi-e rusine cu pozele de cand eram mai mica decat sunt acum (daaaaaaaaaaaa, se poate!), va inselati! Asta nu inseamna ca you're off the hook! Take a good look at this video... Cand pun gheara pe voi, asta o sa patiti! ( Stealer's Wheel- Stuck in the middle with you)

2007-07-06T03:38:00.000+03:00

Despre Intoleranta

Daca ai un ten masliniu si se fac glume pe seama ta ca ai fi tigan, primul impuls e sa te sochezi si sa aduci argumente ca "nu, Doamne Fereste, e doar o chestiune de melanina", nicidecum nu esti tigan. (De fapt, pt ca in creierul tau pipernicit, a fi tigan inseamna sa apartii unei subrase).

Daca dispare un copil timp de 2 saptamani inseamna ca l-au furat tiganii... in acelasi timp vezi la televizor cum locatarii nu stiu carui bloc au stat la geam ca bolovanii si au privit impasibili cum o batrana moare in strada.

Daca in spatele tau merg 2 tigani, inseamna ca in mai putin de 5 minute urmeaza sa ramai fara portofel, telefon, si multe alte lucruri pe care le ai asupra ta.

Oare?!

"Dornici sa traiasca din ajutorul de somaj sau din alocatiile zecilor de copii decat sa munceasca, privind rata criminalitatii, pe primele locuri se regasesc tot ei, tiganii, ciorile, nespalatii", spunea o tanti pe net.

Duduie!!! Nu toti tiganii sunt sunt cersetori, mizerabili, nespalati, fura, taie omoara, scuipa, injura, bat. Iar multi dintre ei nu au ajuns sa faca asta pt ca au vrut, ci pt ca au fost impinsi tot de catre noi si tampiti ca dumneata.

De pe vremea cand eram mici si faceam toate dracariile pamantului, aveam prieteni care erau amenintati cu: "daca nu esti cuminte, te duc la tigani". Cu alte cuvinte, indoctrinati sa urasca tot ce e diferit de ei. Nu m-ar mira sa fi fost invatati sa aiba ceva si cu afro-americanii, ca doar si ei au pigmentul diferit, maghiarii, asiaticii, arabii, etc. What is that?! Diferit de tine = dracu'???

Asta e o imagine prefabricata a oamenilor al caror orizont ingust nu le permite si vederea laterala (si-s multi, al naibii), ca sa nu mai vorbim de gandirea laterala (NU, nu v-am injurat). Imaginea asta de cal a fost propovaduita de-a lungul anilor din ignoranta, nepasare, prejudecati si lipsa asumarii responsabilitatii de a face ceva.

Rasismul se manifesta ca asumare a superioritatii propriei culturi/rase si ca apreciere a altor culturi ca fiind bune sau rele, in masura in care se aseamana sau se diferentiaza de cultura proprie.

Adica cu cat sunt mai diferite de cultura ta, cu atat sunt mai poluante. Prin extrapolare, perpetuarea etichetarii sociale negative, a perceptiei unui comportament ca fiind deviant, pana la urma il determina sa fie deviant. Daca intrebam omul de pe strada (chiar si pe intelectuali) cum ar descrie romii, ar folosi termeni ca: analfabeti, murdari, hoti, saraci, plagi ale societatii, focar de infectie etc. Oamenii (romanii indeobste) nu stiu sa ajute, sa puna umarul sa schimbe, sa gandeasca outside of the box. Ei stiu sa carcoteasca, sa se planga, dar n-ar misca un deget. Majoritatea lor refuza sa vada rromii ca pe o comunitate etnica, avind o cultura care, datorita unei marginalizari multiseculare (datorita noua, majoritarilor), se confrunta cu probleme sociale.

Rromii au fost primii nostri sclavi, au servit drept "obiect" de schimb intre boieri, boieri care le dictau viata, le aranjau casatoriile, le vindeau copiii, etc. De-a lungul timpului, dupa eliberarea lor, ei au ales sa-si traiasca viata cum au vrut ei, in natura, plimbandu-se dintr-un loc in altul pt ca au au fost legati de lant atata amar de vreme, perpetuand traditia confectionarii obiectelor din metal (pt casa-oale, bijuterii, etc) sau traditii ezoterice, cantand, devenind la randul lor "bisnitari" cum au fost romanii cu ei, insa niciodata eu au reusit niciodata sa fie tolerati niciunde, stigmat cu care au fost fortati sa se obisnuiasca.

Generaţie dupa generatie tiganii au invatat sa se obisnuiasca cu ideea ca vor fi huliti peste tot, ca le este imposibil sa-si vanda forta de munca pentru ca societatea nu le ofera prezumtia de nevinovatie, ceea ce ii forteaza sa-si castige existenta doar pe cai necinstite, iar toate aceste frustrari isi au refularea in comportamentul antisocial al unora dintre ei. Vorbesc prostii? Nu sunt atat de discriminati pe cat am eu impresia? Have a look:

· 82% dintre romani considera ca tiganii incalca legile;
· 67% cred ca tiganii nu ar trebui lasati sa calatoreasca in strainatate;
· 49% considera ca statul ar trebui sa ia masuri pentru oprirea cresterii numarului tiganilor;
· 47% dintre romani cred ca locuitorii oraselor si satelor ar trebui sa decida daca tiganii se pot stabili sau nu in localitatile lor;
· 36% sunt de părere că tiganii ar trebui fortati sa traiasca separat de restul societatii;
· 31% dintre noi ar fi mai fericiti daca ar exista localuri si magazine unde tiganii sa nu aiba acces;
· 29% cred ca ar fi mai bine ca tiganii sa renunte la obiceiurile si traditiile lor si sa le urmeze pe cele romanesti;
· 13% sunt de parere ca tiganii nu ar trebui sa traiasca deloc in Romania pe cand 31% ii accepta in Romania dar nu in propria localitate, 17% ii accepta si in aceeasi localitate cu ei dar nu la acelasi loc de munca, 11% pot munci in acelasi loc cu tigani dar nu i-ar accepta în cercul de prieteni, 12% i-ar accepta si ca prieteni dar nu ca membru al familiei lor si numai 7% i-ar accepta si ca membrii ai familiei.

Datorita intolerantei, indiferentei, pasivitatii, lasitatii, groazei fata de tot ce e diferit, in loc sa ajutam la schimbarea mentalitatii, in loc sa-i ajutam sa se integreze, am reusit de-a lungul timpului sa-i incurajam sa scoata ce au mai rau.

Unii dintre ei fac toate relele pamantului, sunt convinsa de asta, chit ca nu mi s-a intamplat mie, li s-a intamplat altora, dar la fel de multe rele fac si alte natii, nu doar ei, si nu mai generalizeaza nimeni nimic. Pe mine m-a aparat un pui de tigan in fata unei ditamai gasti. Sunt oameni ca si noi! Cu palatele lor cu care n-as putea fi vreodata de acord, cu manelele lor cu tot de la care mi se zbarleste parul cap...cu toate astea multi dintre ei sunt mai oameni si mai frumosi decat multi dintre noi care nu mai avem nimic sfant.

Exista romani de 10 ori mai mizerabili decat ei, care nu au fost fortati sa creasca in umbra unor idei preconcepute de mici, carora nu li s-a repetat din fasa ca sunt niste infractori, ca miros, ca-s niste tampiti, ca merita batuti, ca daca nu umbla cu clanul lor vor fi batuti animalic, ei nu au fost aratati permanent cu degetul pe strada si de ei nu s-a ferit nimeni, nu au fost considerati abjecti si cu toate astea au ajuns sa faca cele mai mari monstruozitati de pe pamant si nu mai spune nimeni nimic.

Noi nu ne revoltam cand suntem in strainatate si se schimonoseste vreun austriac atunci cand afla ca suntem romani (adica hoti)? Doar nu suntem toti scosi din aceeasi tiparnita. Cu toate astea, se feresc toti de noi ca de dracu’. Ei bine, cum e sa fii perceput de 100 000 de mii de ori mai rau de atat ? Cred ca asa e sa fii rrom in Romania.

Cum sa zic pe intelesul tuturor si eventual fara sa desenez... tigan ≠ rau/criminal. Cum ar fi, for a change, sa scapam de obisnuinta asta bolnava de a respinge tot ce e diferit de noi, de a categorisi inainte de a cunoaste? O fi imposibil sa fim mai toleranti si eventual sa invatam si noi niste lucruri foarte importante de la ei- cum ar fi sa punem pasiune in tot ce facem, sa stim sa ne bucuram de lucrurile importante (familie), sa nu ne uitam traditia pt ca e semnul nostru de nastere, sa sarbatorim din suflet evenimentele importante, sa le gustam cu totul, sa nu ne fie rusine de ce suntem chiar daca toata lumea arunca cu pietre in noi?
Si nu uitati ca cei mai mari criminali in serie ai lumii au fost tot albii, rasa ariana. Eu una ii respect pe rromi (tigani, de orice natie or fi ei) si ii admir din tot sufletul, iar traditia lor mi se pare fascinanta. Voi?

2007-07-03T06:25:00.000+03:00

Click, Click!!!

Acum cateva zile am fost luata la trei pazeste...

Raducu (6/28/2007 12:23:11 PM): ce faci nut case?
isabelxyz (6/28/2007 12:23:21 PM): bine, nut case,
isabelxyz (6/28/2007 12:23:30 PM): nu pot sa dorm noptile, nu mai dorm de duminica din cauza caldurii!!!!!!!!!!!
isabelxyz (6/28/2007 12:23:35 PM): si sunt mega obosita
Raducu (6/28/2007 12:23:42 PM): ... eu ce zic...
Raducu (6/28/2007 12:23:46 PM): nut case!
isabelxyz (6/28/2007 12:23:49 PM): ma foiesc, ma intorc pe toate partile
Raducu (6/28/2007 12:24:03 PM): am tot stat si m-am gandit la ce sa ma fac cu tine
isabelxyz (6/28/2007 12:24:21 PM): huh?!?!?!
Raducu (6/28/2007 12:24:26 PM): si iti jur ca ieri mi-a trecut prin cap sa-l sun pe taica-tu
isabelxyz (6/28/2007 12:24:32 PM): what???
Raducu (6/28/2007 12:24:43 PM): well - am eliminat ipoteza
isabelxyz (6/28/2007 12:24:46 PM): cum adica ce sa te faci cu mine???
Raducu (6/28/2007 12:24:49 PM): e cam aiurea
isabelxyz (6/28/2007 12:24:51 PM): huh?! dar ce fac?! fac ceva?
isabelxyz (6/28/2007 12:24:56 PM): lucrez si n-am timp/chef sa ies
isabelxyz (6/28/2007 12:24:58 PM): punct
Raducu (6/28/2007 12:25:05 PM): tocmai aici rezida probleeeema
Raducu (6/28/2007 12:25:23 PM): ca nici nu-ti dai seama ca ai luat-o aiurea
isabelxyz (6/28/2007 12:25:41 PM): ah, Jeasus...daca-l suni pe tata (ceea ce presupun ca face parte din gluma) o sa cada-n genunchi sa cante Halleluja, cheama rudele-n vizita, trag o bauta monstru ca s-a potolit copilu'!
Raducu (6/28/2007 12:26:01 PM): si esti incuiata ca o centura de castitate cand vine vorba sa discuti despre
isabelxyz (6/28/2007 12:26:21 PM): te-a tampit si pe tine caldura, asa-i?
Raducu (6/28/2007 12:26:26 PM): las’ ca stam noi de vorba
Raducu (6/28/2007 12:26:29 PM): nu nu
Raducu (6/28/2007 12:26:36 PM): I'm in VERY good shape
isabelxyz (6/28/2007 12:26:40 PM): mai, Raducule...
Raducu (6/28/2007 12:26:46 PM): mai Lucico'....
isabelxyz (6/28/2007 12:26:48 PM): uita-te si tu la lumea din jurul tau
isabelxyz (6/28/2007 12:26:57 PM): uita-te la Steven
isabelxyz (6/28/2007 12:27:04 PM): un tip foarte misto, sarit de pe fix
Raducu (6/28/2007 12:27:07 PM): pai ma uit nebuno'
isabelxyz (6/28/2007 12:27:07 PM): nici el nu prea iese in timpul saptamanii, e responsabil, what’s wrong with that?!
Raducu (6/28/2007 12:27:13 PM): nu la asta ma refer
isabelxyz (6/28/2007 12:27:16 PM): ar face-o si daca s-ar trezi la 9
Raducu (6/28/2007 12:27:20 PM): eu ce zic ca esti pe pustii
isabelxyz (6/28/2007 12:27:28 PM): pai spune mai cu tinta, ca nu-nteleg nimic din ce baigui tu acolo
isabelxyz (6/28/2007 12:27:38 PM): again…de ce-s pe pustii?
Raducu (6/28/2007 12:28:12 PM): o sa discutam mai pe larg cand ne vedem. nu e subiect presant.

Discutia asta s-a-ntamplat saptamana trecuta. Intr-o joi. Cu singurul individ de sex masculin cu care functioneaza telepatia (in my case). Credeam ca ma dojeneste pt ca nu mai ies, ceea ce nu statea in picioare. N-am inteles fix unde bate pt ca n-am mai stat cu el la despicat firu-n 6523435498798 , 001 la margine de Green Hours de ceva vreme.

Si avea dreptate, damn it. I hate it when he’s right. And he’s almost always right. El si Andrada. Va urasc pe amandoi! Ca sa stiti... Adevarul e ca am pierdut un pic firul logicii in ultima luna. Nu ca ar fi fost vreodata unul din punctele mele forte... Am pornit pe coclauri si e evident, pt ca desi sunt o gura sparta (cu aia pe care-i agreez) si mare amatoare de iesit, de vreo luna incoace nu-mi mai arde de nimic. N-am avut chef de nimic, pe principiul “vreau sa stau in fund in pat si sa ma uit PRIN televizor” sau sa ma rastignesc in balcon, unde mi-am amenajat un culcus, sa stau sa ascult muzica si sa citesc. Dar nu vreau sa vorbesc. Am avut o stare de “fuck you all, leave me the hell alone, I’ve got issues”. What issues, God knows, daca as fi stiut probabil ca as fi fost acum acasa invatand in draci pt rezidentiat, fumand ca turcul, si probabil ca as fi fost si casatorita cu un plod cu dintii infipti in picior. But I’ve got issues...

Dupa o oaresice introspectie (FORTATA), am dedus ca zbuciumul meu recent e in mare parte legat de job, unde ma zbat pt ca-mi place si am senzatia ca e exact ce mi-am dorit mereu sa fac, iar rezultatele, desi vizibile, in capul meu intortocheat par a fi trecute cu vederea. Ma rog...sa zicem ca stiam unde bag acum aproape un an cand am crezut ca l-am apucat pe Dumnezeu de-un picior. And maybe I did...dar na...ca orice femeie nebuna (asta e pleonasm, nu?), pt ca am lucrat foarte mult, pana tarziu, aproape zilnic like a true workoholic (nu credeam ca o sa mi se intample in veci), am obosit si am ajuns in punctul in care am pierdut din orizont calea de relaxare. Adevarul e ca-mi si lipseau problemele. Doar nu m-au alintat ai mei degeaba... Viata nu poate fi frumoasa daca nu o complic eu putin. Ar fi prea fad totul daca ar fi toate perfect egale. Si atunci incep sa-mi fac filme, scurtmetraje mai precis, care ma tin o perioada...dupa care POOF! Gone. Si ma scot singura frumusel din borcanul cu lamai in care ma pun la asezonat (doar nu mi se spune degeaba ca-s acra, nu?), imi scot bursucelile din cutiuta (sau imi sunt scoase cu penseta de catre cei atenti), imi aliniez piticii, si redevin eu. Desi tot eu sunt in toate ipostazele astea. People have layers, you know... Iubitorii lui Shrek stiu despre ce vorbesc.

Asa ca, desi-mi propusesem un weekend a la “trebuie sa ma trezesc la 7 pt ca vine pensia”, m-am sucit! With a little help of my friends…wich I’d like to thank… I would also like to thank my mother, my father, special thanks to my team, my personal couch who believed in me, and to my dog who… . Dupa Bestivalul de vineri, dupa examenul de dimineata, cu ochii carpiti de somn…am luat directia Vama. Unde m-am razbunat pe toate frustrarile, pe toata oboseala, pe toti nervii, si le-am lasat pe toate acolo.

So...you see? I do click...when I want to!

2007-06-25T23:09:00.001+03:00

"I never forget a face, but in your case, I'd be glad to make an exception"

Am fost zilele trecute, de fapt noptile trecute cu prietenii intr-un loc in care-mi jurasem ca o sa calc doar cu picioarele inainte. Cum adica de ce? Pt ca in capul meu era un mix de Bamboo, Bonsai si toate relele pamantului.

Vorbesc de Fratelli, langa care am aterizat prima data, fara sa stiu si am apucat sa vad cum arata, la concertul lui Sophie Ellis Baxter... Un concert de care nu stia prea multa lume, si la care multi n-au ajuns pt ca stapanii soselelor- taximetristii- nu stiau adresa. A fost destul de amuzant. Nu puteai consuma nimic pe baza de alcool, desi era un eveniment, relativ ascuns de urechile plebei, si prin urmare s-a afisat numai lume spalata, parfumata, pudrata, wich meant, low chances of chick fights, "bull fights", or any fights at all, cum se intampla prin Club A, Expirat, B52, si alte minunatii de genul. Ajunsi la concertul care a rasarit fix din senin (adica am aflat de el in seara aia), ne-am vazut obligati intr-o vineri seara in care am iesit cu gradinita direct de la munca la party, sa bem Coca Cola. They must have been kidding us!!! Nothing stands between us and a bottle of Jack, capisci? Asa ca eu si Eagle, 'ai mai kamikaze, am intrat chiar in clubul de langa scena amenajata, cu tupeu (desi probabil acolo o ascundeau pe Sofica), am trecut de bodyguarzi as if we owned the place...ne-am infipt in bar, am cerut sticla cu pricina si un Screw Driver (care nu venea in pahar de plastic branduit de Coca Cola cum erau toate din zona concertului). Am luat cu nonsalanta sticla, am bagat-o in haina, Eagle a preluat-o de-aici si am iesit ca niste domni, cu nasul pe sus, eu cu paharul meu care era evident rupt din peisajul concertului, Eagle cu haina mea in brate...

Am remarcat ca nu au lasat pe nimeni in afara de noi sa intre, sau doar pe cativa, probabil la fel de "plini de ei". Wich was pretty funny. Cred ca am fost invidia adunaturii de pe-acolo, pt ca mai toti erau revoltati de absenta alcoolului. Si eram toti trecuti de 18 ani, niciunul dintre noi nu e alcoolic sau autodistructiv. In fine... Concertul a fost un fass! Nu stiu de ce ne asteptam toti la ceva senzational, pt ca tanti aia n-avea decat 2 melodii misto, aia cu care s-a lansat de care e mai degraba vinovat Dj Spiller, si inca una. Restul...niste oboseli rupte din peisajul filmelor americane de prin anii '80, gen muzica pe care o ascultau pustii la baluri pana sa se intample ceva senzational si sa apara unul dintre ei cu o formatie care, dintr-o data, ridica lumea in picioare la dans.

Eu am plecat imediat dupa concert. Restul s-au impaunat, si-au infipt betele in fund (mandatory ca sa intri fara invitatie and "blend in") si au reusit sa intre in Fratelli la after party-ul dat in cinstea don'soarei aleia. Don'soara care probabil a si sters-o nemaifiind asa un high party pt gusturile 'mneai, daca au lasat sa intre si personaje fara invitatie. Asta daca nu s-a transformat in naluca intre timp, pt ca n-a vazut-o nimeni.

Vreo 2 weekend-uri dupa asta, eram in pana de idei...vineri seara, unde naiba sa mergem. Iar in hrube supra incalzite, prost aerisite, in care ca sa ajungi la bar trebuie sa te lasi cumva dus de masa compacta de oameni si sa-ti asumi riscul de a-ti primi un pahar de bautura in cap pt ca nimanui nu-i pasa ca vrei sa treci sau nu? Mie-mi cam ajunsese. Asa ca ce-ar fi sa vedem cum e in Fratelli? A fost suficient sa-i insinuez un fitil unei prietene...Apucasem deja sa mai conving niste oameni. And it was done. Si a fost chiar ok.

Da, vin oameni cu nasul pe sus, da, probabil cu un sfert din ei sunt retarzi si 50 % din femei sunt "dame de companie", but still, there is a good percent of nice music and polite people. Era sa-mi stea pulsul cand am auzit AC DC, Aerosmith, Guns'n'Roses, Moloko, Ravel, Faith No More, acolo...intr-un loc "de fite". Mi-am facut cruce cu ambele maini! Vorba Andradei, si ce, nene ca-i la moda sa mergi acolo? Si ce? Atata timp cat tu te simti bine, cat oamenii in loc sa te dea jos din picioare cand trec pe langa tine te anunta cumva incat sa nu te deranjeze, sau iti cer scuze ca te-au impins, atata timp cat iti place muzica si n-ai venit pt fite ci pt fun, dar ca sa te simti bine cu prieteni de-ai tai si acolo ti se permite pt ca ai scos din ecuatie toate motivele care te scot din minti intr-un club in care nimanui nu-i pasa de reguli de bun simt, it's fine by me!!!

Sa fie la moda, si sa fie la moda inca 5 secole de-acum in colo. I don't give a damn! Daca am chef numai de muzica alternativa, sau veche sau jazz, stiu unde sa ma duc, dar nu mor daca pun piciorul acolo si nu numai ca e "suportabil", e chiar ok.

Na...exista si uscaturi, cum spuneam, retards si tinere care lucreaza la borduri, deosebit de goale, asta e. Nu ma deranjeaza, nu-i deranjez. As simple as that.

Pana si replicile de agatat sunt mega funny (pt ca sunt penibile, dar nu reprezinta o amenintare la propria-ti persoana), nu le-oi fi auzit eu pe toate, dar asta mi s-a parut din cale-afara.

Ma opreste unul in traiectul meu grabit catre bar:

-Te cunosc de undeva?

-NU.(se incapataneaza sa-mi blocheze calea)

-Ba nu, chiar te cunosc de undeva si nu stiu de unde.

-Minunat, dar eu nu cred.

-Mai, sigur te stiu, poate de-aici, sigur de-aici.

-Pricepe ca nu! Vin de putina vreme. Read my lips: NU MA STII. Daca ma stiai te-as fi stiut si eu, nu uit niciodata figuri. Iar daca nu te stiu, inseamna ca in cazul tau am facut o exceptie cu placere.

-Bine eu sunt...X (cine i-a retinut numele?!)

-Sa fii sanatos, eu sunt...in drum spre bar, da-mi voie.

(eu reusesc sa-mi fac loc sa trec si aici scoate din arsenal la piece de resistance, one of a kind...si o urla catre mine:)

-Caaaaaareeeee e zodia taaaaaaa preferaaaaaaata?

For cryin' out loud!!!! Cat de prost sa fii?! Ce om intreg la minte crede-n zodii?! Vreo 5 minute m-am dezintegrat de ras. Numai pe jos nu m-am tavalit. Micutul cred ca s-a simtit prost, pt ca a abandonat tentativa de comunicare.Eh, it was funny. "Care e zodia ta preferata"? Trebuie sa le pasez informatia prietenilor de sex opus, s-a schimbat trendul in ale agatatului.My point was, eu m-am simtit ok acolo, in reprize muzica e foarte misto, locul de asemena, fauna poate fi ignorata sau e sursa de amuzament. Mergeti cu incredere.

2007-05-26T12:07:00.000+03:00

Eternal Sunshine of The Spotless Mind

Acum 3 ani, cred ca 3, poate 4, m-a sunat un vechi prieten din Focsani.

"Heeeeeeeei, ce mai faci? Cand mai vii pe-acasa, da-mi si mie un semn sa ne vedem. Eu mor de plictiseala aici!".

Colegul meu din 5-12...un personaj foarte atipic...de cand eram mici ne-am ciondanit, palmuit, contrat, alergat, provocat la toate tampeniile pamantului(ceea ce se intampla si in prezent ). Absolut tot ce presupunea risc ridicat de fracturi de tibie, femur, radius si cubitus, multiple fracturi de bazin, samd suna tentant pt mine, drept urmare atarnam perpetuu de cate un copac, cosul de basket, si (culmea!), aveam si prozeliti. Mi-a povestit mai tarziu ca a sarit de pe sala de sport in groapa de nisip numai pt ca am initiat eu miscarea, altfel n-ar fi facut-o nici in ruptul capului. Am fost buni prieteni in copilarie, si la fel de buni dusmani din cand in gand.

In primul an de facultate el a dat la filozofie, eu la medicina, dar printr-un concurs de evenimente mai mult sau mai putin fericite, el a fost nevoit sa se intoarca in Focsani, timp in care am rupt legatura de tot. Pana la acel telefon...
"Salut. Sunt acasa. Cand si unde ne vedem?"

Mignon. Primul soc: "Fumezi", ma intreaba... Era evident ca fumam, altfel ce as fi cautat cu tigara in mana? Era oricum ceva ce nu putea fi conceput. Am fost un soi de sfanta prin liceu. Ne-am amintit tot ce era de amintit, de ora de biologie care l-a gasit cu o palma incrustata-n obraz (de catre mine... ), de ziua mea din clasa a 5-a cand ne-a indesat tata pe toti in masina ("cutia cu maimute"),de poza de la sfarsitul aceluiasi an in care eu eram imbufnata pt ca am fost asezata langa el iar ne paruisem ceva mai devreme pt ca m-a pupat pe obraz, de serile dintr-a 7-a si a 8-a cand mergeam cu turma la un alt coleg sa jucam tenis (adica ei jucau si eu le faceam poze), de revelionul din clasa a 11-a in care m-am imbatat eu pt prima data dintr-un pahar de vin rosu si unul alb si m-am apucat sa povestesc despre arhei si avatari pana mi-a s-a facut cumplit de rau (de atunci nu am mai pus alcool in gura vreo 5 ani). Ne-am amintit de toate dramele si toate intamplarile frumoase din generala si liceu.

E chiar placut sa regasesti un prieten vechi si foarte drag. Si oarecum schimbat fata de cum il stiai. Rockerul arogant, omniscient, malitios gratuit, always dressed in black, se transformase intr-un individ care imbraca bej, sacouri din raiat, tricouri colorate si chestii la moda. No more black all over the place... Primul meu soc. Era politicos, placut, inca ironic, dar nu agresiv. Al doilea soc major..."Cine esti tu si ce-ai facut cu prietenul meu din copilarie", imi venea sa-l intreb.
De atunci ne-am tot vazut. Primul lui test pt mine a fost un film (pt ca eu si el nu discutam despre carti- refuzul apartinandu-i). Probabil voia sa vada cat de tare m-a indobitocit Bucurestiul sau cat de mult imbecilizeaza Focsaniul oamenii. "Eternal sunshine of the spotless mind". I loved it! Actiunea e total haotica, totul e non-liniar, e ca un puzzle pe care trebuie sa-l descalcesti. Si chiar la film voiam sa ajung... Pt el a fost o ultima picatura (sau printre ultimele) in intreruperea abrupta a relatiei pe care o avea la momentul respectiv.

Am aplicat si eu testul pe "cobaiul" meu din iarna. Nu neaparat voit, dar daca tot s-a ivit ocazia si eu voiam oricum sa revad filmul, why pass this oportunity? Failed as well! Si asa s-a infiintat si prima picatura pe care am inceput sa i-o numar soricelului meu. Din cei 6 cati eram, singurii pusi pe ganduri am fost eu, prietenul din copilarie si un foarte bun prieten de-al lui, nicidecum mica mea romanta care se plictisea vizibil si zgomotos.

Astazi am dat peste coloana sonora a filmului si mi-am amintit... de mai multe, dupa cum se vede.

Lisa Germano- From a shell

Beck- Everybody's gotta learn sometimes

2007-05-15T22:07:00.000+03:00

A touch of Bach

Prelude from Cello Suite no.1