In urma unui schimb de sms-uri cu Andrada pe obisnuita tema de weekend - unde-am putea sa ne taram fundurile si sa ne intoxicam mintile cu fum si etilice -  am descoperit ca ea merge la Promenada Operei, un concert de arii din opere celebre ce se petrece in fiecare an in aer liber. Hm… Ce misto, mi-am zis!  

E drept ca nu-s atat de educata in ceea ce priveste opera sau muzica clasica (de-asta nici nu eram la curent cu acest concert) dar ascult de mica (meritul parintilor). Stiu ce-mi place si ce nu. Ma topesc dupa Puccini. Imi plac vocile calde ale barbatilor mai mult decat vocile femeilor (desi nu e mereu o regula). Unele am senzatia ca-mi gauresc timpanul (nu toate), altele (a la Maria Callas) imi dau piele de gaina. Nu-mi place atat de mult teatralitatea exagerata, a la filme mute. Dar daca imi plac mult ariile (Boema, Madame Butterfly) pot trece peste scenele de tip :“Adieu! Adieu!”.  Uneori ma emotioneaza chiar mai mult muzica clasica decat cea pe care o ascult eu acum.

Cu toate astea, nu merg suficient de des la spectacole. Am fost doar de cateva ori (5-6) in 10 ani (de tot rasul). Si nici nu ma ocup intens sa ma cultivez in sensul asta (desi imi propun de fiecare data).  Practic, sunt o puturoasa. Ce fac aproape constant e sa imi mai iau cate-un ragaz de indie, electro si ce se mai asculta azi ca sa ma opresc pe Mezzo.  Mai ales dimineata, inainte sa plec la birou. Ma umple de zen…  Pacat ca nu tine mult (dar asta este o alta poveste).

Asadar, m-am imbracat pe fuga si-am fugit la Opera. Am coborat din taxi pe-o arie din Faust (la asta chiar am fost acum 6 ani). Am ramas un pic surprinsa cand am vazut ca tot spatiul din fata operei era plin, da’ PLIN de oameni. Ma asteptam la ceva mai restrans, 40 de fani de 50-70 de ani asezati tacticos pe bancutele din fata treptelor, nu ma gandeam ca va fi cam la fel de multa lume ca la Summer Well. Unii stateau in picioare pe alei, cei mai multi in fund pe iarba. Erau si tineri si oameni in varsta ( mai mult in varsta decat invers). Cred ca n-am vazut pe nimeni care sa fi fost si la Summer Well sau prin locurile in care merg eu (in afara de prietenii mei). In intunericimea aia parea ca e o cu totul alta multime decat cea cu care m-am obisnuit. Nu tu publicitari cool, nu tu artisti neintelesi, nu tu aere interesante. Da’, cine stie. Era intuneric. In afara unor pusti de 3-4-5 ani complet prost crescuti (carora le-as fi sucit numai un pic gatul), mi-au placut oamenii. Nu cred ca au venit " ca sa dea bine" sau ca sa nu rateze evenimentul monden al secolului. Muzica suna bine. Vasusem pe Mezzo ca-n strainataturi se intampla deseori astfel de concerte in aer liber. Mi s-a parut beton ca in sfarsit am prins si eu unul. Mi-l doream de multa vreme.

La fel de aprig mi-as fi dorit sa fi avut alt prezentator. Nu-mi mai amintesc cine a fost, da’ a fost fals si ridicol. Cum sa-i pronunti prenumele lui Gershwin pe romaneste? Cum e posibil sa nu stii de Gershwin (asta trebuie sa fi fost cazul; altfel, de ce i-ar fi stalcit numele)?!? Mi-ar fi placut sa nu fi aplaudat lumea chiar atat de politicos. As fi vrut sa ma manifest mai din inima, ca la concertele de rock. Sa chiui putin. Au fost vreo 3-4 arii la care as fi facut-o. Speram sa cante mai multe dintre ariile mele preferate. Dar n-au facut-o. Si ultima chestie, mi-as fi dorit sa le sparg balonul copiilor alora cand am avut ocazia. Da! Sunt un monstru. Nu ma topesc dupa copii. Mai ales cand sunt prost-crescut si imi strica momente. Iar asta a fost un moment misto. Multumesc Andrada :)