Aseara am fost la film, la Medalia de Onoare. N-am de gand sa povestesc despre film. Pot doar sa spun ca mi-a placut foarte, foarte tare si ca Rebengiuc m-a cucerit iremediabil. Stiam deja ca este un actor foarte bun, dar acum am cunoscut si o fractiune din alta bucatica din el. Omul. A aparut dupa vizionare impreuna cu regizorul si directorul de imagine pentru a raspunde la intrebari. A facut-o sugubat, ironic, carismatic si foarte true. Mi-a lasat senzatia ca e un om strasnic, pe langa un actor talentat. Vorba Andrutei, a fost atat de misto ca iti venea sa-l imbratisezi.


Una din intamplarile povestite post vizionare a fost legata de Ion Iliescu, care-si etaleaza pret de cateva minute in film zambetul ala impostor. Domnul Rebengiuc ne-a povestit cum, de ziua lui, niste dulaposi cu cascuta-n ureche si imbracati in costum s-au infiintat la usa lui un cos mare si un buchet de flori (sau ori ori, e posibil sa-mi amintesc gresit). El nu era acasa, asa ca a deschis fiul sau. “Stiti, tata nu e acasa, e …nu stiu unde”. “Stim…”, au raspuns dulaposii prompt si cu subinteles :]. “Va rugam sa ii urati La Multi Ani din partea domnului presedintelui Ion Iliescu”. A doua zi a fost invitat la Cotroceni, in audienta cu presedintele, unde Domnului Rebengiuc i s-a ivit momentul de aruncat cu ironii a la “nu sunt impotriva dvs, pur si simplu nu sunt cu dvs”. Nu i s-a opus :]. Din acel moment, nu s-a mai intalnit cu “Bunicuta”. Until this movie, that is :]

Altfel, go see the movie.



PS. E de zece mii de ori mai misto filmul decat trailerul.