Dupa ce am intrat la facultate in Bucuresti, s-a pus problema unde o sa stau si cu cine. In camin probabil ca nu as fi reusit sa-nchid un ochi din pricina piticilor mei cu somnul si studentilor in eterna miscare browniana. Nemaivorbind ca imi era greu sa-mi imaginez cum as putea imparti o camera cu trei persoane si alte 100 care s-ar fi fatait pe usa noastra perpetuu. Cum am fi invatat in sesiune in tot vacarmul ala era un alt mister. Prin urmare, aceasta optiune a iesit din discutie. S-a hotarat ca o sa inchiriez un apartament impreuna cu o prietena foarte apropiata, colega mea de banca din V-XII. L-am gasit, nesperat de repede chiar, printr-un unchi. Ne-am intalnit cu proprietarii, niste oameni foarte faini. Nu pareau genul care intra peste tine cand ti-e lumea mai draga. Am cercetat apartamentul. Era grozav! N-am mai stat pe ganduri. Singura hiba a acestui apartament nu se afla in el ci sub el. Inainte sa ne mutam, proprietarii ne-au avertizat prieteneste ca ar trebui sa avem grija ce facem cu doamna care salasluieste sub noi. Aparent, era un pic nebuna. Cat de nebuna era, aveam sa aflam foarte curand.

Aproape in fiecare seara se infiinta la usa noastra o creatura mofluza cu par valvoi si privire de cotoroanta, scuipand si maraind ca o pisica isterica, ofensata din cale-afara ca o deranjam cu ceva… Cate ceva nou de fiecare data, bineinteles. Nici nu ne-am mutat bine si femeia asta a devenit o obisnuita a casei.

I se nazarea ca era televizorul prea tare si o auzea pe Andreea Esca. ?!?!?! Noi ajungeam acasa mult dupa stirile ei. “Si clopoteii… imi tiuie urechile…” Cuckoo! Tuna si fulgera ca ar fi trebuit sa dam volumul mai mic la combina. Ce atata Elvis?! Cine naiba asculta Elvis, nu stiu… Noi nu. Ne suiera din tocul usii ca o zgariem pe creier cu tocurile. Pe vremea aia, purtam tocuri… inca ma intreb ce a fost in capul meu. Adica n-avem decenta sa levitam pe scari sau prin casa... Goddamnit! Stiam eu ca mi-ar fi prins bine sa ma tin de yoga. Altcandva a ajuns la concluzia ca eu planuiam o spargere. M-a vazut pe camera video din dreptul usii ei mergand pas-pas. Trebuie sa fi fost foarte suspect… Deh, sa mai indraznesti sa pasesti delicat incat sa n-o deranjezi cu tocurile pe nebuna... Altadata ne-a amenintat ca stie ea ce facem noi la baie. Emmm… Say wha’?!

Orice am fi facut, nu era bine! Asta in conditiile in care nu ne-am spart in petreceri (doua au fost, de fiecare data de revelion). Am incercat realmente sa tinem cont de fiecare dintre jeluirile ei.

Culmea culmilor s-a produs cand s-a infiintat din nou la usa noastra, intr-o seara ca oricare alta, cu o noua problema. Nu mai stiu care era, dar imi amintesc ca ne-a tinut o prelegere mai lunga. Era vorba despre cum se astepta ea sa aiba in noi, proaspete studente, un aliat intelectual in blocul ala de analfabeti. Spera ca impreuna sa invingem prostimea. Intr-un final, si-a dat seama ca n-are cu cine. Eu si colega mea eram frumoase si atat. Pe mine m-a busit rasul din cada. Colega mea nu-si mai incapea in piele din fericire. “A zis ca sunt frumoasa! A zis ca sunt frumoasa”. Whoohoo! Inainte sa plece, ne-a suierat ca are conexiuni la nivel inalt cu fata bisericeasca din Romania, ca stie popi, episcopi si alti din-astia interconectati cu Dumnezeu. Si de nu ne potolim, o sa vedem noi!!! Pe Dumnezeu, pe dracu’, sau…? Exista o retea interlopa bisericeasca who takes care of stuff? Ca sa o credem pe cuvant, s-a rostogolit repede pe scari pana la vastele sale apartamente si s-a intors cu un album de manastiri din Romania in brate. Doamna cu buturuga din Twin Peaks curat-murdar! “Uite, Geta Marculescu, asta-s eu! Uite, Geta Marculescu. Uite… si aici, Geta Marculescu”. Ii sclipeau ochii de mandrie… Ne-a lasat albumul, ne-a mai aruncat o cautatura dementa si dusa a fost.

Uite-asa ne-a tinut 6 ani de zile… Daca initial ne cam prabuseam de ras dupa fiecare dintre vizitele ei, catre finalul sederii noastre in acel apartament, a ajuns sa ne stoarca de rabdare. Tot timpul, tot timpul se gasea cate ceva care sa o irite. No, femeia era dusa complet cu pluta si Slava Cerului ca proprietarul o stia foarte bine.

Acum un an si jumatate ne-am mutat de-acolo. Prietena mea cu prietenul ei, eu - de asemenea. In locul nostru s-au mutat niste prieteni de-ai mei. I-am avertizat viguros ca trebuie sa umble cu manusi cu doamna de dedesubt ori le va face zile fripte. Si ce sa vezi? Nebuna a disparut. Poof! Gone! M-a prins intr-o seara si mi s-a confesat indurerata cum fratele ei, cel cu care si-a deschis afacerea cu albumele bisericesti… a tradat-o! Firma a intrat in faliment iar ea si-a mutat centrul de greutate in celalalt apartament, pe acelasi etaj dar sub alti oameni. Karma's a bitch, huh?