Post liceu am gasit cea mai tare doctorie pentru drame. Medicamentul minune impotriva tututor relelor. Angoase, tristeti, in VAMA vedeti voi pe dracu’. Waaaaay better than Xanax. Nu ca as fi incercat vreodata Xanax :), dar prin comparatie, barem asta pare natural…zic.





Pe vremuri, de fiecare data cand ceva incepea s-o ia razna in viata mea, o porneam de buna voie sau ma lasam dusa de ureche in Vama. Un weekend de exorcizare sa-i zicem. Cam asa cum isi scot babele straiele de sarbatoare ca sa se duca sambata si duminica la biserica la slujbe / sa depuna acatiste ca sa-si spele pacatele / sa revada luminita / sa se incarce de divin, asa mergeam eu in Vama ca sa ma umplu de bine, sa ma repolarizez pe plus.

Vara asta am avut nevoie de-o doza de Vama, iar weekendul asta mi-am luat-o. Premizele erau beton, plecarea asta insemnand o reintregire a pastaii de care vorbeam acum vreo doua luni. M-as fi bucurat de Andrada (pe care n-am mai prins-o de multa vreme la un tete-a-tete), de LOLA (marea surpriza misto din ultima vreme) si de Titus (pe care nu l-am vazut de ani buni). Radu & Mada are regular joys nowadays.

Insa dupa prima seara am trait un sentiment bizar. Eram gata, gata sa bag mana-n foc ca n-am mai gasit Vama mea. Ca sa fie clar, n-am de gand sa reincep povestea cu “s-a stricat Vama”. Vama pe care am cunoscut-o eu era DEJA un ghiveci sinistru pentru “connaisseuri”. Eu am prins firimiturile de dupa festin, dar alea pe care le-am prins mi-au parut lucioase si colorate. Ca sa o citez pe Lola, sunt o mierla. Daca stie careva vreun loc de mers la mare lipsit de bube majore (dubiosi cu lanturi de aur la gat, “papushe”), cu muzichii care fac sa vibreze scarita, ciocanul si nicovala (nu sa pacaneasca), in care sa nu mori de plictiseala, sa-mi zica si mie. Eu nu stiu sa existe. Asa ca in lipsa de o alternativa fezabila, Vama e ok.

Eh, anul asta, dupa prima seara in Vama, am simtit ca nu mai e in stare sa faca vreo terapie cu mine. Sau ca eu nu mai gasesc ce cautam acolo. Si nu pentru ca e un amestec kitschos de stiluri arhitectonice, sau pentru ca e plina de grobieni. Nici pentru ca e betonata toata sau pentru ca s-a ingustat plaja. Si nici pentru ca s-au mutat cluburile de pe plaja pe pamant.

1. Sa fim seriosi, Vama a aratat dubios dintotdeauna, bag mana-n foc!!! Sunt de acord ca au rasarit niste edificii mizerabile care dau multa vigoare aspectului de terci, dar Vama Veche per se nu e un sat frumos. Sfantu Gheorghe e un satuc frumos. Casele sunt toate din acelasi film. E nisip peste tot, iar daca vrei sa-ti faci de cap, poti merge descult oriunde. Cerul se vede intr-un mare fel noaptea. Poti sa te plimbi cu mijloace neaose de transport, daca cumva ti-era dor. E foarte frust si ingrijit. Thumbs up! E absolut beton. O sa plang daca se schimba ceva acolo. Dar Vama e o aparitie dubioasa;

2. Si daca s-a asfaltat, ce? S-a asfaltat pamantul ala pe care-ti rupeai gatul noaptea incercand sa ajungi pe bajbaitelea (caci lumina, mumu), cu niste surubelnite la bord, din punctul A in punctul B. Acum uite ca nu-ti mai rupi gatul. Daca era nisip din ala fin pe care sa poti merge descult din Sfantu Gheorghe, mai intelegeam, asa, mare paguba;

3. De oameni care sa-mi polueze aerul nu am prea dat. Ce-i drept, e sfarsit de vara. Si-or fi epuizat resursele. Dar, altfel, nu ma duc pentru alti oameni in Vama;

4. Iar cluburile s-au mutat de pe plaja pentru ca a inghitit marea malul. N-aveti decat sa depuneti o lacrimatie adresata lui Poseidon.

Nu stiu altii din ce motive merg in Vama, dar eu merg pentru muzica. Problema pe care am avut-o instant acum, a fost cu muzica. Vama e o stare de spirit in care muzica chiar conteaza. E singurul loc in care obisnuiai sa nu auzi muzica USOARA sau pur si simplu PROASTA la foc automat. OK, ati turnat betoane, ati construit ca niste idioti palatele alea cu termopane cu oglinda si inox, dar lasati-mi muzica. Sau dati-mi muzica aia misto… Eu depind de ea, mie imi schimba stari. Nu as putea sa traiesc fara, e atat de importanta pentru mine. Si ma indispune ingrozitor muzica proasta. Vineri am ascultat PESTE TOT muzica si veche si proasta, cam aceeasi de acum 100 de ani (cu schimbari mici, dar jalnice), eu fiind alta (imi place sa cred ca intre timp cred ca mi-a mai crescut capul).

Respectele mele mastodontilor, da’ frate, nu se poate sa existe in continuare acelasi playlist de acum 500 de ani. M-a disperat “Cabron”. O sa vomit daca o mai aud o data. A fost mare hit acum 5 ani. Gaaata! M-a disperat Catalin Crisan cu melodia aia a lui celebra de o tot pun diversi prin Expirat, Stuf, etc. NO MOOOOOOREEEE! Stop it! It’s killing me. Fac tartru de la ea. Si m-au disperat piesele alea minuscule, asa de plictisitoare ca nici nu te obosesti sa retii numele trupei. Basca, exista si muzica noua misto. Daca o cauti suficient, o gasesti. Ce-ar fi sa o incercam si pe aia?

O alta chestie pe care nu o inteleg este CE CAUTA ATATA LUME NOAPTEA LA STUF? Ziua muzica e foarte misto. As indrazni sa zic ca e cea mai misto muzica de pe plaja. Noaptea E HORROR, e incredibil de proasta. Cu toate astea, cand treci pe-acolo gasesti mereu UN PUHOI de oameni: baietii cu hamsii in par, ingropati in nisip si morti de beti, rockerii care stau numai inauntru si planuiesc sa dea foc locului (sper eu), baietii cu pulovarasul innodat la gat si aruncat sauvage peste camasa, grobienii cu pofta de bataie, replici de agatat ieftine a la “ce face fetele, joaca sport?” si semi prostutele la agatat. Se strang toti ca mustele la becul ala atarnat de falusul din fata Stufului si danseaza pe “Drumurile noastre toate”. WOW! Ce ne-am mai distrat!

Bad! Bad Friday! Sambata a fost salvata de prieteni, Shukar Collective (si schimbarea DJ-ului din Expirat?). La 12 noaptea m-am infiintat la Shukar unde am comentat-o pe tipa cea noua. Beton ca aparitie, energie, sex appeal… o roma pe cinste! Dar sunt mult mai tari ceilalti din proiect decat ea. Nu are o voce grozava. In rest, taves bahtalo! Shukar Collective rules!


Dupa concert ne-am indreptat tot spre Expiratul vietii, caci alta varianta mai buna n-am gasit. A fost foarte amuzant. Eram in formula completa de acum 6 ani. Atunci eram toti singuri, neintelesi si lipsiti de pace. 6 ani mai tarziu, sambata, chiar daca ne simteam cu totii cuprinsi / apasati de "adulthood", unii pe cale sa-si puna pirostriile, altii prinsi in chestii neunse cu ulei, am ramas tot numai noi 5. Ar fi fost momentul sa ne facem cu totii cate un tatuaj din ala cretin, care sa ne oripileze a doua zi. N-au vrut. Party poopers!



Mai departe, no more revelations. Just stupid stuff. Mi-am scapat tenisii in mare, m-am facut fleasca incercand sa-i recuperez. Si apoi m-am umplut de nisip. M-am transformat in japonezul care face poze in continuu. M-a cuprins starea de imbratisat oameni dragi si am imbratisat-o la randu-mi. Pacat ca au lipsit cativa din Vama. I-as fi imbratisat :) Dar pentru asta e de vina sucul de mere cu Absolut. Recunosc. M-am abtiguit :)


Concluzia e ori ca Vama nu mai e medicamentul francez H2O pe care-l administrau asistentele ipohondrilor, ori ca m-am facut eu mare (Vama a ramas la fel) si, prin urmare, am pitici mai rezistenti decat gandacii din Regie. To be continued…

PS. In the meantime: TEMA PENTRU ACASA. Cand va intoarceti de la mare, iesiti din Constanta spre Harsova si nu faceti prima la stanga spre Cernavoda, ci o a 2-a la stanga…. Inarmati-va cu o colectie de muzica clasica. Daca n-aveti, merge foarte bine si aia de la OMV (Debussi, Mozart, Beethoven, Prokofiev, ceva fin)… Si cum intrati pe drumul ala, play it. Trebuie sa prindeti seara si premizele unei furtuni. O sa intrati intr-un trip cel putin ciudat....

Eu (mioapa ce nu poarta ochelari desi vede confuz la 5 metri in fata), de pe bancheta din spate, m-am simtit ca la un maraton de filme “SF-Hitchcock”. Pe drumul ala sunt copaci cu coroana bogata care, in bataia vantului, se joaca intr-un mare fel cu imaginatia ta. As fi jurat ca sunt copacii aia umblatori din Lord of the Rings. In stanga si-n dreapta se leagana lanuri de porumb si alte ghizdoave inalte, relativ misterioase pe intuneric, care-ti dau senzatia ca e foarte stramt drumul, sau ca alergi pe un culoar spooky (asta mi-a amintit de fugareala prin lanul de porumb din Signs). Sunt tot soiul de vietati ce-ti taie calea. Fetele se jura ca au vazut si bufnite. Eu am vazut doar vulpea “aparent” zapacita de faruri, care s-a sucit si s-a rasucit de vreo trei ori pana s-a hotarat in ce directie s-o taie din fata masinii. Ted Bundy? Drumul pana in Cernavoda e plin de raspantii... Desigur ca multe dintre ele nu sunt semnalizate. Daca nu stii drumul si nu trece nici dracu', trebuie sa opresti sa scoti harta.... Freddy Krueger… Au aparut la debutul drumului doi sateni calare pe niste mijloace de transport cel putin ciudate pe-ntuneric, a la orci. Dar altfel, nici tipenie de om nu trece pe-acolo. Iar fondanta de pe tort e insight curat din filmele horror. Nu ai semnal pe telefon… Cel putin nu in Orange. Noi ne-am distrat, sort of :)