A venit vremea sa-mi vars toata carca de nervi pe care am adunat-o in ultimele 6 luni… M-a invatat careva o injuratura in ungureste care mi-a parut grozava la un moment dat. Implica un cal si ceva injositor… Pacat ca nu mi-o amintesc. Daca nu as fi fost o demoazela in primul rand amnezica, apoi fina si aproape incapabila sa injure, numai porcovenii s-ar fi imbrancit la gura mea!!!!
Sa revenim… E vorba despre licenta… Sau cum “teoria formelor fara fond” rules!
Am terminat acum un an o facultate de la care aveam intrucatva asteptari. Insusi numele ei aduce a poezie, a deschidere catre orizonturi nebanuite, spre deosebire de restul facultatilor ce populeaza privelistea academica romaneasca din cretacicul superior incoace. Comunicare… Ce substantiv frumos…
Aterizata direct din medicina, mi-am inchipuit acum patru ani, cand am inceput facultatea asta, o alta lume: o lume boema, destupata la cap, profesori cu minti fertile, materii in acord cu prezentul, manuale pe care le-as fi citit dintr-o suflare…
Dintotdeauna am stiut despre mine ca-s aeriana, insa acum m-am depasit pe mine insami! Cu exceptia catorva materii decente, facultatea asta s-a dovedit a fi o semi pierdere de vreme, asa cum este, de fapt, intreg sistemul de invatamant romanesc. In toti cei trei ani am citit (in mare parte) numai carti roase de molii, ultimul racnet in comunicare prin anii '50, scrise de oameni duhnind a naftalina, insufletiti de energii mai mult decat comuniste. Mentionez ca aceasta facultate a beneficiat de toata bunavointa mea. Dar in contextul asta, needless to say ca am preferat sa navighez prin ea precum gasca prin apa, alegandu-mi cu mare atentie ce sa asimilez, evitand toate bazaconiile irelevante pentru anul 2010, for crying out loud!!!
In februarie m-am inscris la licenta. N-am avut timp sa-mi pregatesc lucrarea cum ar fi facut-o un stahanovist, insa jur pe rosu ca m-am documentat vreo doua saptamani, iar apoi m-am incuiat alte doua saptamani in casa, in care am scris zi si noapte precum picta Van Gogh in perioadele lui febrile. Scriam, fumam, scriam… Am slabit vreo 3 kilograme in afacerea asta.
Apoi mi-am sustinut licenta… cu emotii de scolarita (de care speram ca am scapat de cand prezint chestii for a living)… Am intrat in sala cu inima cat un purice. Am descoperit ca nu-mi merge prezentarea. N-a fost bai. Am inceput sa turui. Doi domni foarte importanti, un oarecare “Scafarlie” si inca unul, erau intens implicati intr-o alta discutie. Whatever... Doi erau atenti. M-am relaxat. Am continuat sa turui, fixandu-i pe ei. Am inceput sa glumim. Cei doi domni si-au terminat povestea. Cu totii incuviintau din cap in timp ce vorbeam. M-au intrebat niste chestii. Le-am raspuns. Apoi au fost curiosi pe unde lucrez, ce lucrez. Pesemne ca ii cucerisem. Eram aproape de final. Un domn mi-a atras atentia subtil ca stilul lucrarii este mai degraba eseistic decat stiintific. Desi mi-a marturisit ca e frumos scrisa, “mai potrivit ar fi fost stilul stiintific”, a conchis el. Mda… Fucking retards! Ceva scris de mine ar trebui sa ma reflecte, nu? Cata vreme stilul nu obtureaza continutul ci il potenteaza, unde e problema? S-a trecut suficient de repede peste problema asta. Parea ca pendulez intre 9 si 10...
Pana cand domnul “Scafarlie” a gasit nostim sa se joace un pic cu nervii mei si-asa surescitati, indicandu-mi o anumita pagina pentru a identifica o greseala. Randuri, randuri mi se perindau prin fata ochilor si totusi nu mi se arata nicio greseala … Asa ca m-am panicat. Progresiv. “Uita-te in josul paginii”. Ce naiba sa vad?! Nu mai eram in stare sa vad nimic! “Uita-te la citate”. Am inghetat… Am citat dintr-un manual pe care-l aveam in format pdf, al carui autor nu a catadicsit sa se semneze. Prin urmare, am rugat pe cineva sa-mi afle numele autorului. Am scris ce mi s-a spus. In clipa aia au inceput sa mi se deruleze tot felul de filme. "Respectivul mi-a dat numele gresit?". "Or fi fost doi autori si eu am scris doar unul?!"
Ce facusem de fapt… Nu gresisem numele autorului, insa inversasem doi autori intre ei in cele doua citate din pagina. Cand m-am prins, era atat de tarziu incat domnul “Scafarlie” ma scruta a doliu. Nu parea a fi fel si chip sa scap nevatamata din povestea asta. Mi s-a spus ca din astfel de greseli se pica licenta. Iar daca nu realizez gravitatea actiunilor mele, ar trebui sa fiu constienta ca e inadmisibil ce am facut!!! Si alte dubiosenii asemenea…
Mda… Am iesit din sala constienta fiind ca am incurcat-o rau de tot. Adio 10! Adio 9! Ma simteam ca si cum as fi fost proaspat calcata de compresor.
Dupa mine a venit, la trap, un alt domn din comisie, cel cu stilul eseistic. Sa ma calmeze, chipurile... I-am marturisit ca imi doresc sa repar cumva, ca as prefera sa ma pice si sa revin la vara decat sa iau o nota de trecere proasta. Vreo jumatate de ora mi-a tinut companie vorbindu-mi de parca era tata (cel putin asa am interpretat eu…). “Mai copile”, “nu trebuie sa pui la suflet”, “o sa fie bine, e doar o nota”, “ esti prea ambitioasa”, “esti un om minunat, esti o fata desteapta…asta conteaza”… Cel putin bizar! Am aflat mai tarziu ca e un muieratic si ca, probabil, imi facea ochi dulci.
Intre timp, coordonatorul meu mi-a sugerat ca ma pandea nota 7... Eu tanjeam dupa un master in afara, unde m-ar fi costat nota asta... Prin urmare, la sfarsitul zilei, m-am intors cu un discurs plin de baliverne, cu ochi umezi de catel batut, rugandu-i sa ma pice, explicandu-le cata nevoie am eu de nota mare, cum imi doresc sa-mi refac licenta. Indubitabil ar iesi "ceva mai fin" daca mi s-ar permite sa o sustin din nou in vara… Domnului “Scafarlie” ii sclipeau ochii de mandrie! Desi toata comisia se imprastiase in cele patru zari, el a facut pe dracu-n patru sa-i adune si sa supuna votului cazul meu. Cu totii se uitau cu drag la mine, de parca as fi fost prototipul elevului suprem. Au decis ca ma vor ajuta! Yey…thanks... Javre!
Chiar si-n acest ultim ceas, am sperat ca le va da Dumnezeu suficienta minte si suficient suflet incat sa nu fie atat de nemernici sa ma taxeze pentru o amarata de greseala de forma… si nu de fond. In definitiv reusisem sa instaurez o chimie foarte buna cu ei pana la povestea cu inversarea autorilor. Ei bine nu… Se pare ca nu i-am induiosat intr-atat de tare incat sa treaca peste singura mea greseala reala. Insa m-au picat, precum ii rugasem.
Am luat-o de la capat. Am refacut licenta. Am mai citit niste carti. Am mai invatat ceva. It worked out well for me. M-am incuiat alte saptamani in casa. Am suferit ca pitigoiul de spaima sa nu-mi scape inca vreo alta greseala monumental de stupida precum prima. In timpul asta am trecut printr-o depresie similara cu cele de pe vremea medicinei. Am prezentat. Totul a fost grozav.
Cand…ce sa vezi… " Domnisoara, am o singura intrebare. Nu ca m-ar deranja, dar observ ca aveti multe spatii goale in josul paginii." Whaaaaaaaat?!?!?! "Apreciez lucrarile curate, aerisite, dar nu cumva as descoperi ca aveti 32 de pagini daca ar fi sa elimin spatiile goale?”. Regulamentul de redactare a licentei spune ca e de preferat sa nu incepi un paragraf in ultima patrime a paginii, ar fi mai potrivit sa-l treci pe pagina cealalta (sau ceva similar). Si tot el spune ca ai voie sa folosesti un maximum de cuvinte per pagina (care maximum nu-ti permite sa umpli o pagina). Asta m-a sfatuit si coordonatorul meu. Pana la mutarea paragrafelor aveam fix 51 de pagini, cu una peste numarul maxim.
Te-ai gandi ca un profesor din comisia de evaluare a licentelor ar trebui sa stie toate lucrurile astea. Dar de ce sa-si bata el capul cu atatea informatii?! Mai bine sa-l arda aleator pe idiotul ala care n-a dormit nu stiu cate nopti ca sa scrie amarata aia de lucrare. Nu?
Am luat 9. And I don’t really give a fuck. Ma bucur ca am scapat cu o nota decenta, ca am mai citit niste carti, ca m-am imbogatit prin ceva.
Dar, ca fapt divers, imi vine sa adun toti piromanii din Bucuresti si sa reproducem incendierea Romei. Cand ma gandesc ca toate mizeriile astea vin din partea unor "formatori de oameni", ma apuca groaza. Si ma mai mir ca e plina Romania de idioti. Pai, de cine altcineva sa fie plina?! Fucking shit!!! Cum poti sa fii atat de nemernic? Cum e posibil sa conteze mai mult niste spatii goale (regulamentar lasate) si inversarea din greseala a unor autori decat continutul unei lucrari?
IMI E GREATA! GREATA!!!!
O casa gigantica este tot ce-mi doresc
Cu 2 zile în urmă
16 comments:
baby, te-au avut... n-ai tinut cont de un singur lucvru (evident n-a avut cine sa te invete) cand ai de tinut o prezentare trebuie sa fac 3 lucruri inainte : sa pregatesti bine ce ai de spus (in fata oglinzii acasa), sa faci cateva exercitii antistress (strange pumnii, flxii, din astea) si, la intrare sa te asezi in centru, sa-i privesti pe toti in fata cu aerul ca ii ai la degetul mic si sa le vorbesti... un examen e inainte de toate o lupta a orgoliilor (ca si tu ai, e mai mult decat evident)...
In conditiile astea tu inca mai iei in calcul masterul ala? :P
Anyways. As mai adauga ceva de nota data de coordonator, dar poate nu stiu toate detaliile si spun prostii (a se citi - era clar ca nu iti vor da nota mai mare decat aia :) )
But well. It's gonna be ok. :D
Kaos: N-ai idee cat de bine-mi stiam poezia. Cunosc toate bullshiturile alea cu privitul in ochi, armonia conversationala si alte mizerii. Probabil ca as fi putut sa ma ridic si sa le vorbesc de la 5 cm distanta sau sa fac cine stie ce giumbusluc, dar am inteles ca nu merg chestiile astea cu ei.
Cat despre emotii, se intampla ceva bizar. Mi-am depasit tracul vizavi de vorbitul in public de ceva vreme. Mi-a revenit la licenta pentru ca stiam ca sunt stranii oamenii, catre ilogici si idioti... Nu mi-e clar cum ma pot intelege cu oameni din astia.
Andrada: Nota aia mi-am dat-o eu singura in autoevaluarea lucrarii. Am zis sa fiu modesta :) O sa ma invat minte...
Coordonatorul m-a intrebat daca sunt sigura... "Ma multumesc cu orice intre 9 si 10", am raspuns. Si ca as tinde catre 9 ca sa nu para ca fraternizeaza cu diavolul. L-am intrebat apoi ce se intampla daca imi pune 9, "mai am sanse sa iau mai mult"? "Mais oui", a zis el. The end :)
Eu am inchis ziua si tot alaiul de licente din sesiune. Aia cred ca visau numai la ciorbe si fripturi. Erau deja mult prea siktiriti ca sa-si puna neuronu-n miscare. Tu pricepi ca in afara ca mi-au zambit tamp si aprobator, nu m-au intrebat nimic de data asta? De-abia asteptau sa scape de mine.
Si da, vreau master. Pentru ca traiesc intr-o tara de cacat, din care ma incapatanez sa nu plec si in care habar n-am cand sau daca or sa conteze toate prostiile astea. O sa sap dupa mastere pana cand o sa gasesc unul satisfacator. Daca o sa se dovedeasca a fi tot o plosnita, asta e! Nu e ca si cum o sa-mi complice viata prea tare... Poate doar la dizertatie :) Dar imi asum. Si data viitoare n-o sa mai musc din pereti. O sa tac malc si-o sa ma consum in interior :)))
ai grija cu masterr-ele astea; sa-ti dau un exemplu... la mine la birou au venit doua fete din astea ca tine, master, doua facultati, la27 de ani,,, aveau un CV in brate; vrem sa lucram, mi-au spus; ok, ca? pai industria bancara... boon, ia sa vedem cv-ul; m-am uitat, bai cv garnisit, frumos; imi pare rau, cautam debutanti, la vasrta asta trebuia deja sa aveti o pozitie de middle management in organizatie ... si-au plecat
talcul : cred ca master-ul e un degree pentru o cariera high, eventual in cercetare sau cariera universitara... ori la noi din 10 studenti 9 "fac" master (de proasta calitate)... plus ca mai fac o facultate... iar cand ajung sa-si caute un job printr-o corporatie (ca nu poa' sa-i tina ma-sa ever) se lovesc de doua probleme : 1. sunt prea pregatiti teoretic (in sales nimeni nu are nevoie de asa ceva); 2. sunt prea "batrani" ca sa intre in sistem... iar daca nu esti rodat, daca nu arzi etapele, nu prea ai sanse
asadar, parerea mea - cine vrea sa ajunga destul de repede si sigur sa castige bani si sa aiba o cariera, e suficient sa se limiteze la o singura facultate, sa-si gaseasca job-ul si abia acolo sa urmeze formele interne de trainig (de multe ori superioare oricarui curs obsoit parcurgi tu prin facultate) sau chiar cele externe (MBO)
Kaos: Eu deja lucrez. Am fost luata de crescut acum 4 ani intr-un domeniu cu care nu aveam ABSOLUT NICIO LEGATURA, despre care nu stiam ABSOLUT NIMIC pentru ca a vazut cineva in mine un potential. Si cum entuziasmul a fost mind blowing, am zis ca o sa prind mai repede chestii daca fac si-o facultate care are legatura cu ceea ce urma sa aplic. De-asta fix cand m-au luat de crescut am inceput facultatea no2.
Vreau sa fac master pentru ca
1) Sunt o semi lepra. De multe ori o lepra obosita. Sunt perioade cand muncesc foarte mult, in care imi ramane foarte putin timp pe care nici nu stiu cum sa-l impart. Nu ma plang, I stand by my choice :). Dar cand e asta cazul, prefer sa o ard aiurea cu oameni, concerte, beletristica, alcool :) si orice altceva decat sa ma duc acasa si sa pun mana pe-o carte de marketing. Nu citesc suficiente carti din domeniul in care lucrez. Prefer sa prind din zbor si sa ma pun la punct cu ce e nou pe alte cai. Prin urmare, un master mai de Doamne-ajuta o sa ma oblige sa citesc.
2) Mai am o gramada de invatat. O GRAMADA! Nu cred ca exista un punct in care poti sa te lasi pe spate si sa te relaxezi, gandind ca esti Dumnezeu si le stii pe toate. In cazul meu simt povestea asta si mai acut. Simplul fapt ca timp de 25 de ani am fost formata si programata sa gandesc pe cu totul si cu totul altceva, in alti termeni (care impun o altfel de gandire), ma face sa fiu constienta ca am de recuperat mai multe...
3) Repet. Traim intr-o tara de cacat. Diplomele nu conteaza in domeniul meu. Diplomele nu conteaza pentru mine. Si nici pentru majoritatea oamenilor din jurul meu. Cunosc oameni absolut geniali lipsiti de facultate si definitii ale retardatului roman intruchipate de oameni cu facultati, mastere, doctorate.
Indiferent ca eu i-am pastrat diplomei un loc de vaza la baie, pe langa hartia igienica, habar nu am ce urmeaza sa se mai intample in tara asta si toate sistemele ei de rahat. Habar nu am daca maine locul in care lucrez (si pe care il iubesc asa cum e acum) nu va fi preluat de o multinationala preocupata de forma mai mult decat de fond. Habar nu am daca, peste niste ani, nu o sa-mi doresc sa vad cum se petrec lucrurile in tari mai rasarite. Ma batea gandul acum un an. Habar nu am ce-o sa conteze acolo... Habar nu am peste ce idioti o sa mai dau. Acum ceva vreme, niste clienti ne-au cerut CV-urile si pregatirile academice inainte sa ne invite oficial intr-o licitatie. Why, I wondered? Pana mea... Suntem prinsi in tot felul de conventii in care eu nu cred, dar habar n-am cand o sa ma lovesc si cum o sa ma lovesc de ele. I'd rather do my homework, as good as I can instead of allowing them to bite me in the ass one day.
Sunt prevazatoare... sau paranoica :) Ia-o cum vrei :)
Lucico, eu lucrez in multinationala, si e a doua. Nu d-aia m-au angajat :) Si daca aveam masterele alea, le-as fi avut degeaba.
Ma rog, nu zic sa NU faci master. Asta e treaba ta. Zic doar sa judeci de doua ori inainte sa arunci cu banii si (mult mai important) nervii si timpul tau care nu se mai intoarce niciodata inapoi pe fereastra. Macar arunca-i pe o fereastra mai de doamne-ajuta.
In ceea ce ma priveste, singurul master care ma intereseaza e cel de scenaristica. Pentru care, insa, trebuie sa ma apuc sa imi fac portofoliu de scenarii and stuff, si stau sa ma intreb daca ma intereseaza ATAT de mult. Sau daca ma ajuta ATAT de mult... Daca nu cumva conteaza prea putin ce hartie tin in brate daca chiar ma loveste buna inspiratie si vreau neaparat sa ma apuc de scenarii.
Cat despre viitor... mi-e teama ca nimic nu te poate pregati pentru ce urmeaza, cu atat mai putin scoala :P
In alta ordine de idei, iti urez succes in gasirea unui master misto, si sper sa afli ca exista asa ceva...
Vorbeam cu Calin, pe mess. Imi povestea cum e la masterul lui de design de la milano. Cum ca e o mare teapa si cum nu invata absolut nimic. Asta apropo de mastere in strainatate, unde te-ai gandi ca nah... iesi din tara asta de kkt, deci si invatamantul ar trebui sa fie ceva mai apropiat de ce trebuie sa fie.
Repet, iti urez sa gasesti masterul ala care chiar iti merita banii. De nu-l gasesti, cauta un curs, ceva, poate de alta natura, cu o alta titulatura, nu stiu acum... din care sa pleci cu adevarat cu ceva, nu o masina de tocat nervi si bani de foarte mult prost gust.
Votez clar pentru dezvoltarea personala si pentru acumularea de lucruri noi. Insa cred ca dureaza ceva sa te prinzi exact in ce merita investit si in ce nu...
Cat despre masterul de la SNSPA - a big NONO. In afara de faptul ca nu poti invata nimic nou, pana si felul in care se desfasoara e defectuos la maxim, iar colegii nu-s nici pe departe oameni de la care poti invata lucruri noi, surse de inspiratie, ci almost puberi care spera ca vor gasi mai usor un loc ,,in publicitate, in pr" odata cu obtinerea bucatii aleia ordinare de carton.
Da, Andruto, stiu ce zici. Am discutat aprins tarasenia asta cu sistemul de invatamant si cu Radu. De multa vreme am ajuns la concluzia ca e o varza abominabila (incepand cu profesorii). In liceu am invatat cand mi-am dorit, ce mi-am dorit sa invat, pentru ca mi-am dorit. In facultate, la fel. M-am motivat singura si m-au motivat ai mei. Nimic altceva nu a fost determinant in maniera in care am acumulat informatiile. Nu am invatat pentru ca am avut tutori inzestrati sau manuale debordand numai de informatii relevante. Pentru ca astea-s rara avis. Alegerea a stat tot timpul la mine. E trist. Iata un alt motiv bun sa nu faci copii :)
Da', rahat, ceva am invatat. De sila sa nu pic un examen al unui prof idiot, am asimilat niste lucruri. Fortat sau natural. Intelegi? Tot am ramas cu "ceva". Inclusiv de la nenorocita asta de licenta. Am citit cate-un brat de carti pentru fiecare dintre infatisari :).
Marea mea problema este ca refuz sau evit orice nu imi place. Detest orice nu tine de creativitate, de joaca, de gandire vizavi de jobul meu. Imi plac bucatile creative, cele care tin de psihologie si sociologie din planning. Partea de business, aia plina de cifre, tabele, cote de piata, ma plictiseste ingrozitor. Trebuie sa fiu fortata intr-un fel sau altul sa citesc carti din astea, de care, altfel, nu m-as atinge nici picata cu ceara, dar de care as avea nevoie. Pentru mine facultatea a facut asta si poate sa faca asta pe ici pe colo. Ma forteaza intr-un fel. Daca in ce faci tu, adica 100% creatie chiar nu exista nicio forma de invatamant care sa te invete ceva util, misto, relevant, in cazul meu, de bine de rau, se mai pupa niste lucruri. Am nevoie de toata partea scarboasa de marketing in prezenta careia ma comport ca la 3 ani, cand imi forta mama lingura cu mancare: "niu! niu!".
Si, da, iau in calcul alternative: sociologie, psihologie, scoala IAA. O sa mai sap.
In plus, eu am avut ceva profesori misto. Incepand cu invatatoarea, continand cu diriginta si apoi cu profesoarele de romana si engleza din liceu. Si profa de chimie era tare misto, desi pe mine nu m-a interesat chimie.
In facultate la fel, ca nu m-a interesat pe mine e una, insa pentru un pasionat in ale dreptului... cred ca erau cativa profi ,,inspirationali" ca sa zic asa.
And then it came the SNSPA... O ciorbita dubioasa de profi uitati de pazvante si cativa ,,publicitari" din care prea putini aveau adevarate veleitati si timp pentru a preda unor oameni foarte apropiati de varsta lor. Am avut cativa colegi care s-au retras cu tam-tam (vezi declaratii de intentie pe grup si asa mai departE), incercand sa-si mai salveze o parte din bani.
Fuck the SNSPA.Nu merita banii si timpul oamenilor, mai ales in cazul unui master...Adica daca ala e locul in care vrei tu sa te duci sa iesi cu informatii ,,masterande" despre comunicare, publicitate si reclama, uita-te mai bine la tine in firma ca SI-GUR ai mai multe de invatat de la oamenii din varii departamente decat de la guru de la SNSPA. Marketing? Se fac, da...cateva...notiuni de marketing. Nimic aprofundat, cea mai mare dovada e ca oricine se poate inscrie la masterul asta (unlike psihologie, drept sau ceva...pana si la scenaristica se cere barem o facultate cu profil umanist). Daca vrei marketing, alege un master de profil. Ciorbita asta de care vorbeam are cate putin din fiecare si insuficient din toate.
Nu stiu, scoala asta IAA o fi mai cu mot... Ceva ma face sa ma indoiesc, dar nu ma pot lauda cu experienta lucrurului, ca la SNSPA. Macar se vrea stratificata pe nivele de pregatire...
Dom'le, o sa vad.
Sunt întru totul de acord cu domnul „Scăfârlie”! Este inadmisibil ce ai făcut, ţi-a spus bine ce ţi-a spus! La examenul de licenţă să inversezi numele autorilor (extraşi din cărţi PDF), ha, eşti praf, pe bune! Scuze că îţi spun adevărul pe faţă dar cred că ai nevoie de asta! Cu greşeli de genul ăsta nu ai să faci mare lucru nici în afara ţării să ştii!
Te-am scos din blogroll fiindcă scrii foarte rar! Altfel îmi place ce şi cum scrii!
Draga, X
1| In format PDF mi-am ridicat manualele de la facultate. Ele sunt copia fidela a cartilor in forma printata. Nu vad unde e problema...
2| Ai impresia ca nu eram constienta ca NU E OK sa inversezi numele unor autori? INSA vorbim despre o lucrare de licenta, pe care niciunii dintre ilustrii profesori nu s-a obosit sa o citeasca, si nu despre publicarea unei carti. Mi se pare absurd sa taxezi "esenta a ceva" pentru o scapare lipsita de malitie. Si mi se pare absurd sa taxezi la modul asta punct, cata vreme nici ei nu si-au facut temele. Vrei sa fim corecti? Pai atunci sa fim pana la capat...zic. Iar daca povestea asta se vehiculeaza si pe-afara, nu poti decat sa ma nelinistesti. Inseamna ca lumea este plina de idioti pretutindeni.
3| Iti sunt recunoscatoare ca m-ai scos din lista.
4| Nu ti se pare ca este ceva in neregula cu ultima remarca? Pare a se bate cap in cap cu prima...
Hey! Sunt sigura ca X...a glumit!
Eu am luat 8.50. Am senzatia ca il meritam, asa cum as fi meritat si 9 sau 9.50. Niciunul din observatiile lor care tineau doar de forma nu erau relevante(OMG donsoara, ati pus wikipedia la bibliografie: este o rusine). Si nu mi-a fost. Mi se pare ca lor trebuie sa le fie rusine pentru faptul ca sunt acolo, in comisie ca sa evalueze cum ti-ai gandit proiectul, ce problematica ai avut, ce solutii ai gasit, ce ai invatat cand te-ai documentat, etc. Mi-au lasat impresia ca nu vor decat sa gaseasca o intrebare anodina care sa te incurce un pic. Vreau sa cred ca poate sunt obositi, poate i-a ajuns o frustrare a batranetii si ca nu sunt rai.
Oricum e interesanta strategia ta de a te determina sa inveti lucruri. Respect! Numai nu te mai consuma cand altii nu-ti respecta munca. Important e sa fii tu multumita. Si esti!Ce bine ca esti:)
Urmeaza un post care nu are nicio legatura cu subiectul (desi ma bucur pentru licenta ta care a insemnat muult mai mult decat a mea sau a altora). Deci here goes: sa-ti dea Dumnezeu sanatate, maica! Pt. ca m-ai facut sa rad si sa imi aduc aminte de liceu si de Focsani si de Radu (pe care tare as vrea sa il vad)si Andreea si de tine si de noi toti. Si parca suna toate mai frumos povestite de tine - asa frumos ca m-am dus la Dinu si l-am tras de maneca in fata calculatorului sa vada si el. Ce daca nu isi mai aduce aminte nimic de la nunta (singura ocazie in care v-a cunoscut)? Daca erau mai multi in casa i-as fi adus pe toti sa vada minunea. Anyway, it was brilliant! Propun sa ne vedem ca sa elaboram :) Raluca Trif
Raluca: Doamne, cat sunt de uituca! Iti eram datoare cu un semn de la Massive Attack incoace. Iertare... I shall step on it right away :)
Alina: Realizez ca ma las afectata de toate prostiile. Dar sa mor daca stiu cum sa fac altfel cand vine vorba de lucruri care-mi pot vatama planurile.
Presupun ca ziua in care nu ma voi mai consuma pentru toate astea va fi prin 2013, cand exploziile solare vor pregati pamantul la rotisor. Ce festin! Pana atunci se vor face filme despre cum o sa sfaraim in suc propriu, cum or sa pice satelitii, generatoarele de energie and other crap like that. O sa fiu pregatita mental. Prin urmare, I won't give a shit :)
Trimiteţi un comentariu