Prin liceu am avut o perioada in care am experimentat foarte mult cu muzica. In principiu ca sa aflu ce imi place si ce nu. Am incercat cred ca orice, adica orice gen de muzica aparent decenta.

Cel mai complicat a fost cu muzica clasica. Am detestat opera. Mi-a parut rece si artificiala. Mult prea dramatica. Incapabila sa-mi transmita ceva. Dar n-am abandonat chiar imediat, am inceput sa caut arii de muzica clasica pana mi-a sunat ceva "prezentabil". Am descoperit instrumente care suna demential in stil clasic. Cum ar fi pianul, vioara si contrabasul. Am aflat ca-mi plac notele minore versus cele majore. Am gasit ca pot fi la fel de calde si expresive ca tot ce ascultam eu pe vremea aia. Ba chiar mai expresive "when dealing with blueish frames of mind" sau cu omologul lor pe dos.

Imi amintesc ca mi-am petrecut multe dimineti  (as in 5 or 6 in the morning) in resedinta din Polona cu Bach, Mascagni, Mozart sau Chopin. Incet, incet am inceput sa diger si opera altfel. Am inceput sa raspund la Turandot, Tosca, Traviata, si curand m-am prins ca de fapt imi place opera. Sau imi plac anumite opere. De Puccini m-am indragostit iremediabil. Iar opera mea preferata a devenit "Madame Butterfly", care e atat de lirica si expresiva incat bate la fund orice alta opera. Am ascultat-o de multe, multe, MULTE ori si niciodata live. Until today, that is :) Cu toate ca a fost "imperfecta" din cateva puncte de vedere, for me it was beautiful! In sfarsit am ascultat Madame Butterfly live.

Yey :)








PS. De citit si varianta mai comica a acestei seri aici by Andruta