Cand eram mica nu stiam prea bine ce sa cred despre Dumnezeu. Am fost crescuta sa cred in el, in parte din pricina mamei, si  in parte din cauza bunicilor foarte credinciosi,  la care eram trimisa pachet pentru 2 luni in fiecare vara a copilariei mele.

O perioada am inghitit tot ce am fost invatata. Ceea ce nu-i surprinzator tinand cont ca m-am incapatanat sa cred si-n Mos Craciun pana la 7 ani. De dragul magiei ce gravita in jurul fenomenului, bineinteles.

Despre "relatia mea" cu "Dumnezeu" de atunci, din copilarie, imi amintesc cum bunica mi-a insuflat o anumita frica, o senzatie ca sunt controlata de catre cineva care stie tot ce fac. Acest "cineva" urma sa-mi rasplateasca obedienta fata de "cei mai intelepti" decat mine si sa ma faca sa platesc lipsa de respect si alte parascovenii.


Tin minte cum ma taraia la biserica, la slujba de duminica, sa fac purici pe langa cor. Slujba era lunga, numaram minutele in gand, iar eu nu intelegeam aproape nimic din ce se descanta acolo. Uneori nu reuseam sa aud nici macar cuvintele pana la capat. Sa fie pentru ca erau cantate de cele mai multe ori de catre preoti fara ureche muzicala? Cu siguranta! E de la sine de inteles ca dupa prima ora imi pierdeam toata rabdarea si ma comportam ca atare. Apoi primeam papara acasa. De-ar fi putut bunica-mea sa ma lege fedeles de cristelnita cu un calus in gura, cred ca ar fi plutit in al noualea cer.

O alta practica pagana de-a bunicii era sa ma duca de-o ureche la descantat. Nu numai pentru ca eram incredibil de obraznica, dar pentru ca aveam foarte des cosmaruri. Penitenta si absolvirea a ce se intampla cu mine erau mataniile ce urmau a fi facute sub ochiul etern reprobator al bunicii.

Sa zicem ca pana la 10 ani, bunica a reusit in misiunea ei. M-a facut sa cred in "ceva mai mare decat mine", imprimandu-mi simultan sentimentul de frica.

Mama, pe de cealalta parte se purta cu mare blandete cand venea vorba de chestii "dumnezeiesco-bisericesti". Nu a intrat vreodata cu picioarele in gandirea mea. In parte si pentru ca tata e agnostic.

De pe la 7 ani am inceput sa fac niste conexiuni, iar acea credinta (si-asa subreda) incet, incet, s-a surpat. Nu ca as fi fost vreodata convinsa de existenta unei entitati paranormale care pluteste in nori, insa imi placea sa ma las furata de ce nu reuseam sa-mi explic. Si sa infloresc, desigur, sa-mi gasesc eu povestile mele. Nimic nu bate imaginatia unui copil. Insa oricum ar fi aratat toate in imaginatia mea, practicile semi pagane bisericesti si circul aferent mi-au fost de neinteles inca de pe atunci. De ce trebuia sa pup obiecte despre care mi se spunea ca sunt "atinse" de Dumnezeu cand Biblia spunea ca e pacat sa te inchini la chipuri cioplite? Pentru bunicii mei si oamenii din universul lor era un intreg ritual. Trebuia sa pupi toate icoanele din biserica, pocalele si altele asemenea. Cu toate ca la mijloc era o contradictie...

Pe masura ce am crescut au aparut nenumarate. Femeie fiind, am descoperit ca in ochii Bisericii, femeia e ultimul om de pe pamant. Femeia nu are voie sa intre in biserica daca are menstruatie. Copilul trebuie musai botezat la nu stiu cate zile si alaptat de alte femei pentru ca e "murdarit" de mama prin nastere. Preotii insisi, propagatorii credintei, au facut terci din credinta lor si imaginea lor in societate, fiind prinsi facand toate ineptiile pamantului, de la a cununa oameni beti crita, pana la sex cu capre. Toate serviciile "divine" pe care le presteaza preotii, de la sfintitul casei pana la pupatul mainii popei, se platesc. Pai cum? Parca absolvirea de pacate si "iluminarea" nu erau de vanzare... Ce-s prostiile astea? La ce bun tot circul asta? Si cum pot atatia oameni sa mai "creada"?

In sprijinul celor de mai sus, fac o paranteza pentru a povesti o intamplare proaspata din sfera religioasa "la misto". Proaspat trezita din somn astazi, ma chinuiam sa-mi adun neuronii pentru a-i compune un mesaj coerent Andradei . Suna la usa. Cine, naiba, sa fie? Am luat-o incet spre usa, am incercat sa descui, incuiasem cu alta cheie. Sa cautam cheile. Intre timp, soneria suna si mai furioasa. Mai, ce naiba! Pana am gasit cheile, soneria a fost inlocuita de pumni in usa. M-am incordat nervos. Am deschis usa. Jaaaaaaaaaaaaaaaaaaaap! Aproape sincronic m-am trezit cu un vreasc si un jet de apa in ochi. Am intepenit. Un preot si aghiotantul lui au inceput sa ingane ceva pe limba lor intrebandu-ma apoi, mai mult retoric, daca pot sa intre in casa pentru a o sfinti. Raspunsul meu a fost ca nu e un moment potrivit. Nici nu mi-au iesit bine vorbele pe gura, ca m-au si dat la o parte, punand monopol pe casa mea. "Nu conteaza, ne ia putin". Primul lucru pe care l-au facut, in timp ce eu ii urmam complet blocata, a fost sa stropeasca TOT peretele meu in dungi cu vreascul lor de apa. "nnnnuuuuuUUUUUUUUUUUUUUUU!!!! Nu aruncati cu apa pe pereeeeeeeeti!!!!!!". Ei, vizibil nederanjati, au zis ca nu-i bai. Evident ca nu-i bai. Nu l-au facut ei. Si sangele a inceput sa clocoteasca. Am pus mana pe un prosop si am inceput sa tamponez peretele. In momentul ce a urmat, complet psihedelic si el, individul ala deghizat in popa a venit la mine cu vreascul stropitor de apa si o icoana si mi-a mai aplicat un dus de la distanta. Eu il priveam foarte circumspecta, a la "ce, naiba, mai vrei acum?". Privire la care am primit si un raspuns. "Pupa aici". Profunde vorbe, insa parca mai potrivite unui homeless ce umbla prin parcuri cu obiectul scos, facand invitatii porno in tufisuri. In punctul ala, cu casa invadata, peretele improscat si tot sangele urcat la cap, m-am deblocat si am articulat un "NU" indubitabil. Preotul nu a mai simtit nevoia sa insiste, asa ca a mai stropit, spre disperarea mea, repede, repede in dormitor, si s-a indreptat cu al sau trepadus catre usa. Insa nu fara a mai spune ceva, beyond stupidity. "Stati linistita, stati linistita ca nu se strica varul. Si nici nu trebuie sa ne mai platiti. Nu va MAI luam niciun leu". Poftim?! Adica... POFTIM?!


Nu imi amintesc nici macar un preot care sa ma fi inspirat in vreun fel, sau macar sa ma fi stimulat sa-mi pastrez acel sambure de credinta pe care l-am avut in copilarie. Astia sunt oamenii care se erijeaza in "propagatori ai credintei", ai "luminii", cei ce educa masele. Si eu ar trebui sa mai cred in ceva divin? Damn! Long live Darwin!



(video via Andrei)

“Cum e bine sa iti scrii un CV”, cam asa suna un articol de pe un site. Articolul era de bun simt, dar nu asta mi-a captat atentia. Feedback-ul kilometric ce rasarea din urma articolului nu trebuia ratat. Mai rar un asemenea valmasag de jeluiri agramate. Un real deliciu, sau… supliciu. Nu m-am hotarat inca. Insa una din concluziile importante era ca e bine pentru tine si pentru CV, sa il scrii CORECT GRAMATICAL.

Majoritatea nemultumitilor habar n-aveau sa articuleze 2 vorbe, dar aveau pretentii din belsug! Pretentii de salariu nesimtit dar fara experienta, pretentii de a fi angajati din prima fara perioada de proba, pretentii de a nu fi supusi lunii de proba neplatita, pretentia de a fi sefi din prima, samd. Na, pretentii de roman puturos si tarat lingvistic.

Mai mult, se simteau aproape insultati de caznele la care erau din nou supusi pentru a pune gheara pe un job. Ca, deh, sa construiesti o fraza cu sens nu poate fi decat o munca herculiana...

O sa incep cu un citat dintr-o duduie. Nu dam nume.

“Multi angajatori doresc sa lucram cu probe de lucru 1 luna neplatita vi se pare normal? dupa ce stai si lucrezi 1 luna iti spune ca nu corespunzi . Sin aceasta luna te munceste sa faci detoate sa speli pe jos ca femeie de servici nu se mai gasesc. Dupa ce am termiat proba de lucru mai vin si alte persoane si tot asa, ne mai miram cum se inbogatesc uni peste noapte mai merg la alta firma aceleasi conditii si cum dumnezeu sa te angajezi in asfel de conditii? Aceasta tara este o tara in potriva omului”

Pai daca omul e ca madame de mai sus, cred si eu ca tara e IMPOTRIVA lui (a omului, adica). I’d most certainly be!!! Nici eu nu te-as angaja cand esti atat de putin stapan pe limba romana, IN ROMANIA, tara in care incerci sa te angajezi (ceea ce presupune sa interactionezi cu alti vorbitori fluenti de limba romana).

Dupa ce-si varsa pomelnicul de trairi, alta duduie incheie apoteotic:

“VA SPUN ACESTE LUCRURI CARE LE-AM TRAIT EXPERIENTE NEPLACUTE SI DAUNATOARE PE PLAN PSIHIC AM MULTE SA VA SPUN DAR TIMPUL ESTE PRETIOS”.

Au! Doare! Nici nu stiu de unde sa incep sa corectez aceasta fraza. It’s so very wrong!!!! Pai cum sa empatizez cu o asemenea fiinta? Mi se strepezesc dintii numai incercand sa gasesc un sens frazei!

Miscat de confesiunile duduilor de mai sus, un domn de moda veche sare intr-ajutor:

“Ar trebui sa se plateasca aceea luna de proba si daca nu corespunzi barem sti ca nu ai muncit degeaba”

“Am zis!” –as mai adauga eu pentru izul de moda veche! Cat despre “agramaticalitatile” domnului, zi-le tu Andrada aici si aici .

O alta victima a societatii, vorbitoare de 3 limbi straine (o adevarata “poligloata”, judecand dupa cum le vorbeste), a carei viata se intampla intre 2 pampersi… se baga si ea in seama…

“Salutare la toti cei care citesc acest mesaj.Sunt 100% de acord,defapt suntem niste victime ale societatii,nu stiu daca se merita sa ne mai batem capul cu problemele societatii...Eu sunt afara de 5 ani,nu am nici o experienta de munca in tara, am facut si eu o facultate de 2 lei cum se zice, adica particulara, fara nici un interes pt angajatorii din Romania. La ora actuala vb 3 limbi straine in afara romanei dar fara interes pt ca nu am experienta corespunzatoare pt a accesa la un domeniu care miar place. In afara am muncit ca babbysiter, vanzatoare si chelner...Pot fi bagata in seama in tara cu experientele astea, chiar daca capacitatile mele de a face ceva mai mult sunt ridicate?”

OMG. Care capacitati?

As putea sa continuu cu citatele, dar simt cum imi creste tensiunea!

1) Cred ca inainte de a avea ORICE pretentie, ORICE PRETENTIE WHAT SO EVER (la o viata mai buna, prieteni mai buni, un job mai bun, etc), orice om ar trebui sa invete niste reguli elementare… de gramatica! Ce-i cu cratima, cum e cu dublu "i" (din "stii", de pilda) si alte cele.

E INADMISIBIL (ca sa nu zic altfel) sa ajungi la varsta angajarii si sa faci greseli gramaticale de clasa a 3-a. Vorbele sunt primele semnale de interactiune. Daca le-ai parjolit pe-astea, s-a dus dracu' tot!

2) Nu o sa dezvolt mai mult subiectul asta, pentru ca sper ca o sa-l mai dezvolte Andrada, cum a si inceput, de altfel :-) . Insa tin sa adaug ca nu e o rusine sa nu stii lucruri sau sa gresesti. E imposibil sa le stii pe toate. But by Jove you can try! Manuale de gramatica sunt pe toate drumurile. E o rusine sa nu faci nimic. Primul pas, si cel mai greu, pare-se, e sa recunosti :-)

3) Pariez ca unul din primele motive pentru care personajele citate mai sus au fost respinse in urma interviului, a fost viciul de limbaj. Si nu mai vorbesc de cate alte prejudicii de imagine si de fond se mai face vinovat viciul asta.

Pe bune, cred ca i se poate gasi o utilitate mai buna cartii de sub piciorul mesei. O spun cu tremur in glas si o doza de speranta. :-)

Iata ca m-a pocnit si pe mine curiozitatea sa aflu ce cauta sa afle oamenii cand nimeresc pe al meu blog. Si nu mica mi-a fost mirarea...

1) "o conversatie cu un ghiocel"
Mmmmmda...nu stiam ca poti avea conversatii cu ghiocei. Ce-i drept, am auzit ca unii oameni obisnuiesc sa vorbeasca plantelor. Personal mi se pare ca e pe langa incredibil de comic, o completa pierdere de vreme. Imagine: "Dragul meu ficus, cum esti? Ce-ai facut azi? Nimic? Pai cum nimic? Si ficusul, hop, mai creste un centimetru. Eu am muncit, ca oamenii seriosi! Poftim? Te-ai zgait la o cioara? Pac...ii mai creste o frunza! Si cioara ce-a zis? Pai asa te-am invatat eu? Bad, baaaaaaaaaad ficus! N-o sa-ti mai pun Puccini o saptamana." STUPID!!!!

2)"curvar.blogspot.com"
Am folosit eu vreodata cuvantul asta pe blogul meu????? Ma refer la primul...

3)"poti face baie la hernia de disc"
Nu...n-ai voie. Apa si sapunul sunt niste lucruri sfinte, pe care trebuie sa le folosesti cu moderatie. EVIDENT CA POTI SA FACI BAIE! Poti si e recomandat sa faci baie zilnic cata vreme nu ai o rana deschisa (ceea ce nu e cazul herniei de disc). Iar pentru hernia de disc baile cu sare de mare si sare cu sulf sunt apa in desert. Happy? People! Take baths for God's sake!!!!

4)"provident verifica daca lucrezi"
So...cine este acest "provident" si de ce verifica daca lucrez?! E un nou SPP? Suferim de mania persecutiei? Well...si daca te verifica, ce? "Salutare tie Georgele si tuturor ascultatorilor nostri (de la provident)"! Ca sa zic asa...

5)"cele mai strasnice accidente"
Mai...recunosc ca uneori sunt morbida, iar cand vreau sa descriu starea de tracasare pe care mi-a provocat-o careva, folosesc exprimari plastice, care de multe ori implica sange pe pereti. Insa de la a fantaza de dragul glumei, pana la a gasi placere in a vedea efectiv creieri atarnand de oglinzi... e distanta mare. Asa ca, draga domnule care cauti de-astea, te sfatuiesc sa iei legatura cu un psiholog, psihiatru, si altii din aceste sfere.

6)"despre terapia pentru mitomanie"
Buna seara si tie micutule mitoman! Welcome to the family! Stii, e foarte simplu sa scapi de mitomanie. You just have to stop lieing. And, poof! You're cured. If that doesn't work...ia-te de manuta cu baiatul care cauta "accidente strasnice" si la psihiatru cu voi. Ole!

7)"despre somnambulism"
Ehe...boala grea. Ma bucur ca mai exista si alti panicati de subiect. Nu stiu cum se vindeca. Nu pot decat sa sper ca sunteti de-astia ca mine, care doar rad in somn si din cand in cand mai dau cate-o raita prin bucatarie dupa apa. Daca in schimb sunteti niste prim-balerini ce evolueaza pe balustrada balconului in loc de scena Teatrului Bolshoi...nu pot decat sa va urez sa aveti un echilibru de invidiat.

8)(and now comes my personal favorite - domnite suspinand in glastra)

"Radu love is not really today"

Suna asa....a chintesenta :-)))))))))) Radu. Trebuie sa avem o discutie!

So...numai eu stiu vreo cativa oameni care isi fac rau cu bunastiinta si mai mult decat atat, CU PLACERE (cu mine in frunte).

Cred ca cel mai bun exemplu care sa-mi sustina teoria ar fi tigara. Obisnuiam sa spun si sa cred ca imi face placere sa fumez. Orice fumator e convins de asta. Ba mai mult, ar fi in stare sa se certe cu oricine pentru a-si sustine punctul de vedere. Tigara inchide intotdeauna un cerc, iti da acea placere rotunda.

E misto sa fumezi dupa masa. Tigara de dupa masa e ca desertul ala cu ciocolata topita de la Barcelona, cel de la care-ti ploua-n gura numai amintindu-ti.

E misto sa fumezi la cafea. De fapt...nici nu-ti poti imagina cafeaua fara tigara. Sunt ca Pic si Poc, Lolek si Bolek, Tom si Jerry, s.a.m.d. Parca nu au gust unul fara celalalt.

E misto sa fumezi in cluburi, cand bei. Aici nu inteleg prea bine de ce, sincer...stiu doar ca e un must.

E misto sa fumezi dupa sex, cand ai timp de pierdut, cand esti plin de nervi.

E misto sa fumezi punct.

Well...not really! Dar asta mi-a tot repetat mie una din emisferele capului, aia sensibila la nicotina. Sunt 3 saptamani de cand m-am lasat de fumat si traiesc cu aceeasi senzatie, ca era misto sa fumez, ca imi facea o imensa placere sa fumez. Nici vorba de dependenta. Eu dependenta de nicotina? Jamais, cum ar zice frantuzul!

Mi-am aprins o tigara, dupa 2 saptamani de absenta a lor...si avea un gust ingrozitor. Altfel decat il stiam. Era inecacios si bizar. De parca as fi mancat nisip si as fi inhalat fum de la teava de esapament in acelasi timp. Nu am putut decat sa o pufai. La fel si pe urmatoarea. Mi s-a facut putin rau si am amtetit. Cu toate astea creierul meu inca refuza sa inteleaga ce se intampla. De ce nu e gustul bun, si de ce nu ma opresc daca realizez ca nu e bun? But I did stop...again. Pentru ca stiam ca asta trebuie sa fac (nu pentru ca mi-o doream).

Se spune ca unii oameni nu se vor impaca niciodata cu cele 2 realitati, si vor regreta tigara ca pe a long lost friend mereu.

Asta simt si eu acum apropos de tigara si de alte lucruri la fel de toxice si addictive for me (dar pe care le-am iubit la fel de mult). I wonder if it's true what they say... "Cause hat would be fucking sad!

Daca e ceva ce ma provoaca mereu, este vorba despre oamenii isterici. Imi dau seama ca femeie fiind, deci supusa PMS-ului, isteroida sunt si eu. Dar nimic nu se compara cu un moment minunat in care intalnesti un om eventual si prost si isteric, care reuseste in timp record sa-ti schimbe starea la 180 de grade.

Mie-mi sare tandara in general din motive legitime si usor de evitat, principalul fiind invadarea spatiului propriu. Iau foc cand sunt preocupata de ceva si cineva incearca sa ma irite, cand sunt concentrata sau contra cronometru si cineva incearca sa-mi rupa metrica, sau cand cineva incearca sa-si impuna punctul de vedere ignorand, sau refuzand sa-l ia in considerare pe al meu.

Oricine poate sa genereze usor isterii in mine urmand pasii de mai sus. Dar tensinea nervoasa degajata va fi mica, scurta si controlata :-)

Oamenii care reusesc aproape mereu sa scoata ce-i mai rau din mine in materie de nervi si istericale, raman oamenii prosti si taximetristii. Astazi o sa ma opresc asupra celor din urma. Pentru ca in ultima vreme depind de ei si am ajuns sa cunosc multi. Dar si pentru ca multi dintre ei intruchipeaza combinatia perfecta intre "prost" si taximetrist". Aia normali, respectuosi, neinvazivi, fani sapun si anti kitsch/manele sunt un fel de rara avis. Cel putin pentru mine.

De vreo cateva zile sunt ca in transa, cu gandul fixat la weekendul ce urmeaza, adica weekendul in care o sa-mi "desfac" cadoul. Aseara eram de-a dreptul zen dupa o sticla tare buna de Pinot Noir impartita cu 2 oameni tare dragi. Nici macar uraganul de-afara nu a reusit sa-mi amorteasca starea aia misto.

Until ...he came along. The taxi driver! Cunoscut printre prieteni ca "Nea Caisa", iar printre clienti probabil ca "Porcusorul Isteric". Ei, Nea Caisa s-a descurcat numai bine sa ma umple de nervi! Nu mai stiu in ce taxi m-am urcat, dar la sfarsitul cursei as fi dat cu el de pamant. Initial m-am bucurat ca nu am mai auzit intrebarea "unde mergeti". Care ma enerveaza. Ci din contra, am fost invitata sa poftesc. Si am poftit in scurt timp...la sangele lui, tasnind in valuri si decorand parbrizul.

Imediat ce a pornit, a inceput sa boscorodeasca. Nimic nu-l multumea pe omul asta. Toti sunt rai. Toti fura. Toti sunt prosti... Bine ca esti tu destept, mai draga! Ce-mi plac mie oamenii care se plang ca nu au bani (dar nici de muncit nu au chef sa munceasca), se plang ca statul e nu stiu cum (dar nu merg la vot), ca romanii sunt nu stiu cum (dar asa isi cresc si ei copiii). Si exemplele pot sa curga la nesfarsit.

Dupa vreo 10 minute, pe micul isteric l-a strafulgerat! "Zinca Golescu?...E strada buna?".

Nu, nu e! E singura strada neasfaltata din zona. INSA poti sa o fentezi si sa mergi numai 3 metri de drum prost (as opposed to the 15 imaginary km in his mind). Altfel spus, motive reale sa te ingrijorezi ca-ti futi masina NU AI. Cam asta i-am si explicat pe un ton cat se poate de normal. Insa in loc sa se calmeze si sa-si vada de drum, Nea' Gutuie a continuat cu bombanitul. Ca nu, ca el nu merge pe strazi proaste, de ce sa-si strice el masina, si de ce, ma rog, n-am zis de la inceput?

Pentru ca sunt rea! De-aia! Ce intrebare e asta? In punctul ala...am inceput si eu sa ma aprind. Adica... WTF? Daca ai spaime de-astea, de ce nu intrebi TU de la inceput? Am pastrat tonul decent explicandu-i ca nu are de ce sa isi faca griji, poate sa ma lase chiar in jumatatea buna a strazii si o sa merg eu pe jos (adica tot eu fraiera!) . Deja trebuia sa-i fie limpede ca nu o sa-i pun la incercare cauciucurile-i pretiose si ca este momentul sa taca sau sa schimbe subiectul.

El, ca un porcusor isteric ("care este"), comenta intr-una... Ca trebuia sa ii zic de la inceput. Caci daca ii spuneam nu ma mai lua. Fi-ti-ar cauciucurile vietii! Numai cititoare-n ganduri nu m-a facut mama! S-apai atunci i-am intins o hartie de 5 RON (un pic peste cat ii arata ceasul) si l-am rugat (frumos) sa opreasca masina (inainte sa fac BUM!).

Aici i s-a rupt filmul... A mai bombanit cate ceva, dar era limpede ca bate in retragere. Nu a vrut sa opreasca masina contrar insistentelor mele, ba din contra, aproape ca a bolborosit niste scuze. Dupa care a reluat placa cu sistemul romanesc, infrastructura, parlamentul, scoala, guvernul care a picat. Ai dracu' de hoti, disperati, nesimtiti, curvari... ?!


Omul s-a panicat ca nu o sa-si mai ia decat o parte din banii pe care ar fi putut sa ii ia, si si-a mutat toata ura si istericalele catre alte sfere...mai inalte... ca poate poate ma pacaleste si nu cobor. Insa atitudinea lui de aplanare a conflictului a fost alta. El, om integru si muncitor, care a facut lucruri in viata, a cedat 'cause he's a better man, in fata nesimtitei de mine, produsul societatii bolnave romanesti, care ceva mai bun decat sa se plimbe cu taxiul n-are si care l-a pacalit si i-a pus gand rau ca sa-si strice masina printre obuze.

Fiecare om e aproape exclusiv vinovat pentru ce i se intampla, toate acele lucruri care il fac isteric si frustrat. Nu ai fost prezent cand era momentul, ai ajuns taximetrist frustrat. Live with it! Nu e ok sa incarci pe altcineva cu frustrarile sau greselile tale. Si nu e normal sa traiesti cu sentimentul constant de ura catre tot, cu impresia ca toata lumea "ma bate", de la extraterestrul de pe Saturn pana la catelul de pe strada.

Le doresc acestor oameni sa se trezeasca la realitate (cat mai repede), sa se schimbe, sau sa schimbe lucrurile care-i frustreaza, sa-si asume actiunile, sa realizeze ca si ei sunt vinovati pentru ce se intampla in jurul lor. Pe principiul "do more and whine less"!

PS. In sprijinul celor de mai sus, as vrea sa ajut si cu o sugestie. Cea mai veche ustensila de terapie in tratamentul isteriei (in institutele psihiatrice) se pare ca este vibratorul. So if you don't wanna end up "fucked", men up and act like educated human beings!

De cateva luni m-am mutat pe langa Carrefour Orhideea, undeva intr-o zona de case. M-am indragostit de apartamentul meu (deh, orice cioara isi iubeste puiul). Dar ce e-n jurul lui…. Fereasca Sfantu’! Strada pe care stau e ca pe timpul celui de-al 2 le-a razboi mondial, ori te scufunzi in noroi, ori iti rupi gatul daca nu te uiti pe unde calci. Si mai e si plina de caini. De fapt toata zona e plina de haite de caini. Iar cu cat te apropii de Carrefour, cu-atat incepe sa devina mai spooky.

Exact la confluenta dintre Plevnei si Calea Giulesti (vis-a-vis de Carrefour) sunt niste stradute pline de bordeluri. La capatul stradutelor se preumbla “zanele”, care “zane” sunt cred ca printre cele mai hidoase prostituate sau “pimp-ete” pe care le-am vazut vreodata. Octogenare toate si mustacioase, cucoanele alea par “putrezite” sau nu stiu cum sa zic, decazute pana-n iad si-napoi.

Chiar in spatele lor se afla bordelurile, niste case lungi cu multe camere la parter, aratand ca fiind parasite. Intrarile sunt pazite de cate o femeie creola si obeza, revarsata in cele 4 zari ale unui scaun. Iar in jurul tuturor acestor minunatii, graviteaza tot felul de indivizi, unul mai dubios decat altul.

De cand m-am mutat in zona, mi-a fost cam frica de stradutele astea.

Unde vreau sa ajung… Joia trecuta, pe la 8, ma apropiam de Carrefour Orhideea. Tocmai ce intram pe una din stradutele descrise mai sus. Era incredibil de aglomerat, multe strazi erau inchise, lumina nu era. Iar taximetristul in loc sa aiba rabdare sa se dilueze traficul, a hotarat sa o ia pe o strada cu sens interzis.

Pe strada cu sens interzis, din intuneric, ne astepta o masina de politie cu politistul din dotare probabil cu inima palpitand de emotia delapidarii ce va sa vina. “Nino, nino, nino. Opriti! Actele la control.”

Domnul politai, cu bordelurile-n spate, inconjurat de pesti si curve, i-a luat taximetristului carnetul pe 3 luni si m-a lasat pe mine fara mijloc de transport. Asta cu mijlocul de transport mai e cum mai e. Dar sa-i iei omului aluia carnetul in conditiile in care tu esti intr-o ditamai cloaca…mi se pare culmea nesimtirii.

In ultima vreme stau prost cu nervii. De fapt, stau asa de prost cu nervii ca mai am inca un pic si ma sparg. Prin urmare, fara sa gandesc prea mult, am inceput sa ma iau de politai. In fine…el de o stupiditate inepuizabila si tare-n clont (pana cand l-am rugat sa-mi dea voie sa-l inregistrez) , eu tare-n clont. M-as fi certat cu el pana poimarti daca nu as fi fost convinsa ca mai degraba inteleg girofarurile ce zic decat el.

Asa ca l-am mai marait un pic pe politai, si am pornit-o cu inima cat un purice pana acasa. Evident ca in dreptul bordelurilor s-a gasit careva sa se ia de mine, de mi-a stat pulsul.

De atunci mi-a ramas fixata in cap imaginea aia suprarealista (dar foarte romaneasca) a unui politai stand fix in centrul unui abces de puroi (pe care-l ignora), dar care e in stare sa taxeze ceva mai putin grav, si sa ma puna pe mine in pericol lasandu-ma sa zburd fara taxi, printre proxeneti si curve, ca pe-o pajiste de flori. Bravo, mah!

PS. Morala: "Un politist cercetand un geam spart:
- Mda, hmmm....ahaaaaaaaaaaa....daaaaaaaaaaa.... E exact cum mi-am inchipuit! Cine s-ar fi gandit? E spart pe ambele parti!"

Ii multumesc Andrutei ca ne-a adunat pe toti de ziua ei in Vama din tot sufletul meu mic si negru. Nu a fost nebunia de altadata, adica furnicarul ala furibund care umplea toate ulitele, toate mesele de la restaurante si fiecare patratel de plaja. Nu am dat nas in nas cu toti demolatorii pamantului. A fost fix cum trebuia sa fie!

Mult controversata pista de biciclete mi se pare incredibila, ca altfel nu stiu cum sa-i zic. Pare neterminata (ca orice alt lucru facut in Romania) si se vede ca nu are ce cauta acolo. E ca iPodul in Papua Noua Guinee. Adica uluitoare. Pe-o parte ai hartoape, bolovani, balarii, pe cealalta ai beton. Estetic vorbind, mai bine ramanea totul dintr-o bucata. In plus, paradoxul e ca un om pe bicileta nu am vazut plimbandu-se pe ea! Numai bipede folosindu-se pe propriul aparat locomotor. Dar mai comic decat asta e ca din ea rasareau niste "araci ornamentali", aparent lipsiti de orice alt scop, intrucat florile sau copaceii ce se doreau a fi sustinuti pareau a fi sucombat. O fi un nou trend si nu stiu eu?

M-am bucurat sa observ ca a disparut sinistrosenia aia de Bavaria. Ma mir ca a rezistat chiar si-un an. Mi s-a spus ca a fost incediata.... Mda...pare sfarsitul firesc al unui loc ce sfideaza bunul simt :-) Insa am remarcat o noua aberatie arhitectonica, un nou hotel oribil fix pe buza plajei, la 2 metri de "pista cu araci ornamentali". Singurul element "salbatic" din el e ca a fost cotropit de vrabiute si cuiburile lor (good job ladies!). Altfel, arata incredibil de kitschos. Si nu-s impotriva civilizatiei. Ma jur! Dar daca tot sunt unii atat de ahtiati sa civilizeze Vama, de ce nu ar face niste locuri care sa se pupe cu locul cat de cat? Si nu ca nuca-n perete... Cel putin ca exterior, sa imprime senzatia de boem, iar in interior sa fie cum vor ele. Dar de ce trebuia sa arate ca un hotel de Mamaia tocmai in inima Vamii? Vama e misto asa cum e, boema. Asta e un lucru de exploatat, nu de schimbat. Trebuie sa fii cumplit de prost sa nu stii sa valorifici asta.

Other than that, cat am stat in Vama mi se pare ca am avut timp. Quality time. Timp pentru toate lucrurile alea pentru care nu am niciodata timp. Timp sa ascult oamenii, timp de dormit, timp de reactie, timp de ras, timp de pierdut, timp de citit, timp de facut tot ce mi -a tunat.

Acum ca m-am intors, imi dau seama cat de dor mi-a fost de Vama. Desi e una din putinele " instant chemistries " ale mele, am sarit-o un an. Ori pentru ca am abuzat prea mult de ea cativa ani inainte. Ori pentru ca pur si simplu am mai crescut, si incepuse sa ma oboseasca. Ori pentru ca (in capul meu) inca mai purta toate dramele pe care le-am inecat in etilice pe-acolo.

Am plecat din Vama ca dupa o vizita la cabinetul Lacuna din "Eternal sunshine of the spotless mind": cu creierul spalat de Bucuresti. Si e reconfortant sa stiu ca nu si-a pierdut calitatile terapeutice. Inseamna ca mai am pana trec pe Xanax :-)







Seize the day, Wax Tailor

Courtesy of Andruta, care a avut grija sa-mi bage sistematic in cap melodia asta :-)