This is fun!

Iata ca m-a pocnit si pe mine curiozitatea sa aflu ce cauta sa afle oamenii cand nimeresc pe al meu blog. Si nu mica mi-a fost mirarea...

1) "o conversatie cu un ghiocel"
Mmmmmda...nu stiam ca poti avea conversatii cu ghiocei. Ce-i drept, am auzit ca unii oameni obisnuiesc sa vorbeasca plantelor. Personal mi se pare ca e pe langa incredibil de comic, o completa pierdere de vreme. Imagine: "Dragul meu ficus, cum esti? Ce-ai facut azi? Nimic? Pai cum nimic? Si ficusul, hop, mai creste un centimetru. Eu am muncit, ca oamenii seriosi! Poftim? Te-ai zgait la o cioara? Pac...ii mai creste o frunza! Si cioara ce-a zis? Pai asa te-am invatat eu? Bad, baaaaaaaaaad ficus! N-o sa-ti mai pun Puccini o saptamana." STUPID!!!!

2)"curvar.blogspot.com"
Am folosit eu vreodata cuvantul asta pe blogul meu????? Ma refer la primul...

3)"poti face baie la hernia de disc"
Nu...n-ai voie. Apa si sapunul sunt niste lucruri sfinte, pe care trebuie sa le folosesti cu moderatie. EVIDENT CA POTI SA FACI BAIE! Poti si e recomandat sa faci baie zilnic cata vreme nu ai o rana deschisa (ceea ce nu e cazul herniei de disc). Iar pentru hernia de disc baile cu sare de mare si sare cu sulf sunt apa in desert. Happy? People! Take baths for God's sake!!!!

4)"provident verifica daca lucrezi"
So...cine este acest "provident" si de ce verifica daca lucrez?! E un nou SPP? Suferim de mania persecutiei? Well...si daca te verifica, ce? "Salutare tie Georgele si tuturor ascultatorilor nostri (de la provident)"! Ca sa zic asa...

5)"cele mai strasnice accidente"
Mai...recunosc ca uneori sunt morbida, iar cand vreau sa descriu starea de tracasare pe care mi-a provocat-o careva, folosesc exprimari plastice, care de multe ori implica sange pe pereti. Insa de la a fantaza de dragul glumei, pana la a gasi placere in a vedea efectiv creieri atarnand de oglinzi... e distanta mare. Asa ca, draga domnule care cauti de-astea, te sfatuiesc sa iei legatura cu un psiholog, psihiatru, si altii din aceste sfere.

6)"despre terapia pentru mitomanie"
Buna seara si tie micutule mitoman! Welcome to the family! Stii, e foarte simplu sa scapi de mitomanie. You just have to stop lieing. And, poof! You're cured. If that doesn't work...ia-te de manuta cu baiatul care cauta "accidente strasnice" si la psihiatru cu voi. Ole!

7)"despre somnambulism"
Ehe...boala grea. Ma bucur ca mai exista si alti panicati de subiect. Nu stiu cum se vindeca. Nu pot decat sa sper ca sunteti de-astia ca mine, care doar rad in somn si din cand in cand mai dau cate-o raita prin bucatarie dupa apa. Daca in schimb sunteti niste prim-balerini ce evolueaza pe balustrada balconului in loc de scena Teatrului Bolshoi...nu pot decat sa va urez sa aveti un echilibru de invidiat.

8)(and now comes my personal favorite - domnite suspinand in glastra)

"Radu love is not really today"

Suna asa....a chintesenta :-)))))))))) Radu. Trebuie sa avem o discutie!

Despre tigari si alte rele

So...numai eu stiu vreo cativa oameni care isi fac rau cu bunastiinta si mai mult decat atat, CU PLACERE (cu mine in frunte).

Cred ca cel mai bun exemplu care sa-mi sustina teoria ar fi tigara. Obisnuiam sa spun si sa cred ca imi face placere sa fumez. Orice fumator e convins de asta. Ba mai mult, ar fi in stare sa se certe cu oricine pentru a-si sustine punctul de vedere. Tigara inchide intotdeauna un cerc, iti da acea placere rotunda.

E misto sa fumezi dupa masa. Tigara de dupa masa e ca desertul ala cu ciocolata topita de la Barcelona, cel de la care-ti ploua-n gura numai amintindu-ti.

E misto sa fumezi la cafea. De fapt...nici nu-ti poti imagina cafeaua fara tigara. Sunt ca Pic si Poc, Lolek si Bolek, Tom si Jerry, s.a.m.d. Parca nu au gust unul fara celalalt.

E misto sa fumezi in cluburi, cand bei. Aici nu inteleg prea bine de ce, sincer...stiu doar ca e un must.

E misto sa fumezi dupa sex, cand ai timp de pierdut, cand esti plin de nervi.

E misto sa fumezi punct.

Well...not really! Dar asta mi-a tot repetat mie una din emisferele capului, aia sensibila la nicotina. Sunt 3 saptamani de cand m-am lasat de fumat si traiesc cu aceeasi senzatie, ca era misto sa fumez, ca imi facea o imensa placere sa fumez. Nici vorba de dependenta. Eu dependenta de nicotina? Jamais, cum ar zice frantuzul!

Mi-am aprins o tigara, dupa 2 saptamani de absenta a lor...si avea un gust ingrozitor. Altfel decat il stiam. Era inecacios si bizar. De parca as fi mancat nisip si as fi inhalat fum de la teava de esapament in acelasi timp. Nu am putut decat sa o pufai. La fel si pe urmatoarea. Mi s-a facut putin rau si am amtetit. Cu toate astea creierul meu inca refuza sa inteleaga ce se intampla. De ce nu e gustul bun, si de ce nu ma opresc daca realizez ca nu e bun? But I did stop...again. Pentru ca stiam ca asta trebuie sa fac (nu pentru ca mi-o doream).

Se spune ca unii oameni nu se vor impaca niciodata cu cele 2 realitati, si vor regreta tigara ca pe a long lost friend mereu.

Asta simt si eu acum apropos de tigara si de alte lucruri la fel de toxice si addictive for me (dar pe care le-am iubit la fel de mult). I wonder if it's true what they say... "Cause hat would be fucking sad!

PMS people

Daca e ceva ce ma provoaca mereu, este vorba despre oamenii isterici. Imi dau seama ca femeie fiind, deci supusa PMS-ului, isteroida sunt si eu. Dar nimic nu se compara cu un moment minunat in care intalnesti un om eventual si prost si isteric, care reuseste in timp record sa-ti schimbe starea la 180 de grade.

Mie-mi sare tandara in general din motive legitime si usor de evitat, principalul fiind invadarea spatiului propriu. Iau foc cand sunt preocupata de ceva si cineva incearca sa ma irite, cand sunt concentrata sau contra cronometru si cineva incearca sa-mi rupa metrica, sau cand cineva incearca sa-si impuna punctul de vedere ignorand, sau refuzand sa-l ia in considerare pe al meu.

Oricine poate sa genereze usor isterii in mine urmand pasii de mai sus. Dar tensinea nervoasa degajata va fi mica, scurta si controlata :-)

Oamenii care reusesc aproape mereu sa scoata ce-i mai rau din mine in materie de nervi si istericale, raman oamenii prosti si taximetristii. Astazi o sa ma opresc asupra celor din urma. Pentru ca in ultima vreme depind de ei si am ajuns sa cunosc multi. Dar si pentru ca multi dintre ei intruchipeaza combinatia perfecta intre "prost" si taximetrist". Aia normali, respectuosi, neinvazivi, fani sapun si anti kitsch/manele sunt un fel de rara avis. Cel putin pentru mine.

De vreo cateva zile sunt ca in transa, cu gandul fixat la weekendul ce urmeaza, adica weekendul in care o sa-mi "desfac" cadoul. Aseara eram de-a dreptul zen dupa o sticla tare buna de Pinot Noir impartita cu 2 oameni tare dragi. Nici macar uraganul de-afara nu a reusit sa-mi amorteasca starea aia misto.

Until ...he came along. The taxi driver! Cunoscut printre prieteni ca "Nea Caisa", iar printre clienti probabil ca "Porcusorul Isteric". Ei, Nea Caisa s-a descurcat numai bine sa ma umple de nervi! Nu mai stiu in ce taxi m-am urcat, dar la sfarsitul cursei as fi dat cu el de pamant. Initial m-am bucurat ca nu am mai auzit intrebarea "unde mergeti". Care ma enerveaza. Ci din contra, am fost invitata sa poftesc. Si am poftit in scurt timp...la sangele lui, tasnind in valuri si decorand parbrizul.

Imediat ce a pornit, a inceput sa boscorodeasca. Nimic nu-l multumea pe omul asta. Toti sunt rai. Toti fura. Toti sunt prosti... Bine ca esti tu destept, mai draga! Ce-mi plac mie oamenii care se plang ca nu au bani (dar nici de muncit nu au chef sa munceasca), se plang ca statul e nu stiu cum (dar nu merg la vot), ca romanii sunt nu stiu cum (dar asa isi cresc si ei copiii). Si exemplele pot sa curga la nesfarsit.

Dupa vreo 10 minute, pe micul isteric l-a strafulgerat! "Zinca Golescu?...E strada buna?".

Nu, nu e! E singura strada neasfaltata din zona. INSA poti sa o fentezi si sa mergi numai 3 metri de drum prost (as opposed to the 15 imaginary km in his mind). Altfel spus, motive reale sa te ingrijorezi ca-ti futi masina NU AI. Cam asta i-am si explicat pe un ton cat se poate de normal. Insa in loc sa se calmeze si sa-si vada de drum, Nea' Gutuie a continuat cu bombanitul. Ca nu, ca el nu merge pe strazi proaste, de ce sa-si strice el masina, si de ce, ma rog, n-am zis de la inceput?

Pentru ca sunt rea! De-aia! Ce intrebare e asta? In punctul ala...am inceput si eu sa ma aprind. Adica... WTF? Daca ai spaime de-astea, de ce nu intrebi TU de la inceput? Am pastrat tonul decent explicandu-i ca nu are de ce sa isi faca griji, poate sa ma lase chiar in jumatatea buna a strazii si o sa merg eu pe jos (adica tot eu fraiera!) . Deja trebuia sa-i fie limpede ca nu o sa-i pun la incercare cauciucurile-i pretiose si ca este momentul sa taca sau sa schimbe subiectul.

El, ca un porcusor isteric ("care este"), comenta intr-una... Ca trebuia sa ii zic de la inceput. Caci daca ii spuneam nu ma mai lua. Fi-ti-ar cauciucurile vietii! Numai cititoare-n ganduri nu m-a facut mama! S-apai atunci i-am intins o hartie de 5 RON (un pic peste cat ii arata ceasul) si l-am rugat (frumos) sa opreasca masina (inainte sa fac BUM!).

Aici i s-a rupt filmul... A mai bombanit cate ceva, dar era limpede ca bate in retragere. Nu a vrut sa opreasca masina contrar insistentelor mele, ba din contra, aproape ca a bolborosit niste scuze. Dupa care a reluat placa cu sistemul romanesc, infrastructura, parlamentul, scoala, guvernul care a picat. Ai dracu' de hoti, disperati, nesimtiti, curvari... ?!


Omul s-a panicat ca nu o sa-si mai ia decat o parte din banii pe care ar fi putut sa ii ia, si si-a mutat toata ura si istericalele catre alte sfere...mai inalte... ca poate poate ma pacaleste si nu cobor. Insa atitudinea lui de aplanare a conflictului a fost alta. El, om integru si muncitor, care a facut lucruri in viata, a cedat 'cause he's a better man, in fata nesimtitei de mine, produsul societatii bolnave romanesti, care ceva mai bun decat sa se plimbe cu taxiul n-are si care l-a pacalit si i-a pus gand rau ca sa-si strice masina printre obuze.

Fiecare om e aproape exclusiv vinovat pentru ce i se intampla, toate acele lucruri care il fac isteric si frustrat. Nu ai fost prezent cand era momentul, ai ajuns taximetrist frustrat. Live with it! Nu e ok sa incarci pe altcineva cu frustrarile sau greselile tale. Si nu e normal sa traiesti cu sentimentul constant de ura catre tot, cu impresia ca toata lumea "ma bate", de la extraterestrul de pe Saturn pana la catelul de pe strada.

Le doresc acestor oameni sa se trezeasca la realitate (cat mai repede), sa se schimbe, sau sa schimbe lucrurile care-i frustreaza, sa-si asume actiunile, sa realizeze ca si ei sunt vinovati pentru ce se intampla in jurul lor. Pe principiul "do more and whine less"!

PS. In sprijinul celor de mai sus, as vrea sa ajut si cu o sugestie. Cea mai veche ustensila de terapie in tratamentul isteriei (in institutele psihiatrice) se pare ca este vibratorul. So if you don't wanna end up "fucked", men up and act like educated human beings!

Ca-n bancurile cu politisti

De cateva luni m-am mutat pe langa Carrefour Orhideea, undeva intr-o zona de case. M-am indragostit de apartamentul meu (deh, orice cioara isi iubeste puiul). Dar ce e-n jurul lui…. Fereasca Sfantu’! Strada pe care stau e ca pe timpul celui de-al 2 le-a razboi mondial, ori te scufunzi in noroi, ori iti rupi gatul daca nu te uiti pe unde calci. Si mai e si plina de caini. De fapt toata zona e plina de haite de caini. Iar cu cat te apropii de Carrefour, cu-atat incepe sa devina mai spooky.

Exact la confluenta dintre Plevnei si Calea Giulesti (vis-a-vis de Carrefour) sunt niste stradute pline de bordeluri. La capatul stradutelor se preumbla “zanele”, care “zane” sunt cred ca printre cele mai hidoase prostituate sau “pimp-ete” pe care le-am vazut vreodata. Octogenare toate si mustacioase, cucoanele alea par “putrezite” sau nu stiu cum sa zic, decazute pana-n iad si-napoi.

Chiar in spatele lor se afla bordelurile, niste case lungi cu multe camere la parter, aratand ca fiind parasite. Intrarile sunt pazite de cate o femeie creola si obeza, revarsata in cele 4 zari ale unui scaun. Iar in jurul tuturor acestor minunatii, graviteaza tot felul de indivizi, unul mai dubios decat altul.

De cand m-am mutat in zona, mi-a fost cam frica de stradutele astea.

Unde vreau sa ajung… Joia trecuta, pe la 8, ma apropiam de Carrefour Orhideea. Tocmai ce intram pe una din stradutele descrise mai sus. Era incredibil de aglomerat, multe strazi erau inchise, lumina nu era. Iar taximetristul in loc sa aiba rabdare sa se dilueze traficul, a hotarat sa o ia pe o strada cu sens interzis.

Pe strada cu sens interzis, din intuneric, ne astepta o masina de politie cu politistul din dotare probabil cu inima palpitand de emotia delapidarii ce va sa vina. “Nino, nino, nino. Opriti! Actele la control.”

Domnul politai, cu bordelurile-n spate, inconjurat de pesti si curve, i-a luat taximetristului carnetul pe 3 luni si m-a lasat pe mine fara mijloc de transport. Asta cu mijlocul de transport mai e cum mai e. Dar sa-i iei omului aluia carnetul in conditiile in care tu esti intr-o ditamai cloaca…mi se pare culmea nesimtirii.

In ultima vreme stau prost cu nervii. De fapt, stau asa de prost cu nervii ca mai am inca un pic si ma sparg. Prin urmare, fara sa gandesc prea mult, am inceput sa ma iau de politai. In fine…el de o stupiditate inepuizabila si tare-n clont (pana cand l-am rugat sa-mi dea voie sa-l inregistrez) , eu tare-n clont. M-as fi certat cu el pana poimarti daca nu as fi fost convinsa ca mai degraba inteleg girofarurile ce zic decat el.

Asa ca l-am mai marait un pic pe politai, si am pornit-o cu inima cat un purice pana acasa. Evident ca in dreptul bordelurilor s-a gasit careva sa se ia de mine, de mi-a stat pulsul.

De atunci mi-a ramas fixata in cap imaginea aia suprarealista (dar foarte romaneasca) a unui politai stand fix in centrul unui abces de puroi (pe care-l ignora), dar care e in stare sa taxeze ceva mai putin grav, si sa ma puna pe mine in pericol lasandu-ma sa zburd fara taxi, printre proxeneti si curve, ca pe-o pajiste de flori. Bravo, mah!

PS. Morala: "Un politist cercetand un geam spart:
- Mda, hmmm....ahaaaaaaaaaaa....daaaaaaaaaaa.... E exact cum mi-am inchipuit! Cine s-ar fi gandit? E spart pe ambele parti!"

Brainwashed

Ii multumesc Andrutei ca ne-a adunat pe toti de ziua ei in Vama din tot sufletul meu mic si negru. Nu a fost nebunia de altadata, adica furnicarul ala furibund care umplea toate ulitele, toate mesele de la restaurante si fiecare patratel de plaja. Nu am dat nas in nas cu toti demolatorii pamantului. A fost fix cum trebuia sa fie!

Mult controversata pista de biciclete mi se pare incredibila, ca altfel nu stiu cum sa-i zic. Pare neterminata (ca orice alt lucru facut in Romania) si se vede ca nu are ce cauta acolo. E ca iPodul in Papua Noua Guinee. Adica uluitoare. Pe-o parte ai hartoape, bolovani, balarii, pe cealalta ai beton. Estetic vorbind, mai bine ramanea totul dintr-o bucata. In plus, paradoxul e ca un om pe bicileta nu am vazut plimbandu-se pe ea! Numai bipede folosindu-se pe propriul aparat locomotor. Dar mai comic decat asta e ca din ea rasareau niste "araci ornamentali", aparent lipsiti de orice alt scop, intrucat florile sau copaceii ce se doreau a fi sustinuti pareau a fi sucombat. O fi un nou trend si nu stiu eu?

M-am bucurat sa observ ca a disparut sinistrosenia aia de Bavaria. Ma mir ca a rezistat chiar si-un an. Mi s-a spus ca a fost incediata.... Mda...pare sfarsitul firesc al unui loc ce sfideaza bunul simt :-) Insa am remarcat o noua aberatie arhitectonica, un nou hotel oribil fix pe buza plajei, la 2 metri de "pista cu araci ornamentali". Singurul element "salbatic" din el e ca a fost cotropit de vrabiute si cuiburile lor (good job ladies!). Altfel, arata incredibil de kitschos. Si nu-s impotriva civilizatiei. Ma jur! Dar daca tot sunt unii atat de ahtiati sa civilizeze Vama, de ce nu ar face niste locuri care sa se pupe cu locul cat de cat? Si nu ca nuca-n perete... Cel putin ca exterior, sa imprime senzatia de boem, iar in interior sa fie cum vor ele. Dar de ce trebuia sa arate ca un hotel de Mamaia tocmai in inima Vamii? Vama e misto asa cum e, boema. Asta e un lucru de exploatat, nu de schimbat. Trebuie sa fii cumplit de prost sa nu stii sa valorifici asta.

Other than that, cat am stat in Vama mi se pare ca am avut timp. Quality time. Timp pentru toate lucrurile alea pentru care nu am niciodata timp. Timp sa ascult oamenii, timp de dormit, timp de reactie, timp de ras, timp de pierdut, timp de citit, timp de facut tot ce mi -a tunat.

Acum ca m-am intors, imi dau seama cat de dor mi-a fost de Vama. Desi e una din putinele " instant chemistries " ale mele, am sarit-o un an. Ori pentru ca am abuzat prea mult de ea cativa ani inainte. Ori pentru ca pur si simplu am mai crescut, si incepuse sa ma oboseasca. Ori pentru ca (in capul meu) inca mai purta toate dramele pe care le-am inecat in etilice pe-acolo.

Am plecat din Vama ca dupa o vizita la cabinetul Lacuna din "Eternal sunshine of the spotless mind": cu creierul spalat de Bucuresti. Si e reconfortant sa stiu ca nu si-a pierdut calitatile terapeutice. Inseamna ca mai am pana trec pe Xanax :-)







Seize the day, Wax Tailor

Courtesy of Andruta, care a avut grija sa-mi bage sistematic in cap melodia asta :-)

2% pentru Greenpeace, 2% pentru Greenpeace,

I love this!

Home, sweet home!

De fiecare data cand ma duc la Focsani si depasesc un pic perimetrul casei, ma apuca groaza. Si-mi amintesc de ce de-abia asteptam prin liceu sa ma duc dracu' si sa nu ma mai intorc...

Imi facea greata toata fauna aia de fetite in stare sa recite dintr-o rasuflare numerele masinilor tuturor smecherasilor din oras, FARA sa le stie macar numele. Ei nu erau Gigel, Costel sau Gogu, ci VN23BMW. Iar "smecherii orasului", posesorii masinilor cu nenumarati cai putere, imi pareau a fi mai inepti decat ineptia insasi. Si mici. Si poluanti. De-a dreptul scarbavnici, cand isi afisau sila aia parca inepuizabila pe post de sarm.

Si acum 2 ani era ca acum 10 ani, si acum un an tot ca acum 10 ani, si azi la fel. Orasul asta e ca in The Truman Show. De ani de zile zace sub un clopot de sticla si dincolo de el e o complet alta lume.

Pe strazile din Focsani e ca-n Kirghistan. Poti sa vezi de la pustoaice de 12 ani in chiloti cu paiete, pe tocuri, toate machiate ca la carnaval, musterii cu manele pe telefon, in trening "Adibas", un pulover peste si pantofi cu varf tuguiat, viitoare fotomodele (tarate pe la tribunale pentru detinere de prafuri dubioase de mici) pana la bodyguarzi deghizati in costume Armani subtilizate din tara capsunilor sau a spaghetelor.

Seara, fetele si baietii nu mai ies la plimbare ca altadata, mergand frumos pe trotuar sau in parc. Ci se plimba in masinile parintilor. Dau 1000 de ture ca hamsterul in rotita, se claxoneaza, isi arunca ocheade printre stergatoare, poate poate i-o observa careva. Iar in copacii si borduriile parcurilor intra din plin...

Vara, in Focsani se dezlantuie Divina Comedie. Tot orasul e impaienjenit de masini cu numere de Italia sau Spania. Iar soferii lor veniti in vacanta sunt adevaratii regi ai soselelor. De dimineata pana seara se plimba tantosi cu masinile lor inchiriate de parca ar fi pe Coasta de Azur. Se mai opresc din cand in cand pentru a scuipa o samanta, o vorba magulitoare vreunei domnite. Prin supermarketuri vorbesc o rom-italiano-spaniola desavarsita. "Como si zice, ca stiti eu stao de molto in Italia". In discoteca (pentru ca nu se poate numi club) iti e dat sa auzi comenzi a la "o aqua borborosata, va rog". O aqua de care?!? Furculision, curat murdar!

Oare exista un cromozom pe care acesti oameni il poseda si poate fi extirpat? Ma-ntreb si eu...nu dau cu parul! Desi as cam da...